Exodul 25:23-40

„Să faci, apoi, cum te îndemn: O masă, să durezi, din lemn, Iar lemnul, de salcâm să fie; Măsurile ți le spun ție: Doi coți să aibă în lungime, Un cot jumate înălțime, Iar ca lățime, Eu socot, Să fie numai de un cot. Când masa ai s-o isprăvești, Cu aur să o poleiești. Să îi mai faci, jur împrejur, Chenar apoi, din aur pur. Mesei – în jur – pervaz să-i pui; De-o palmă, e lățimea lui. Pervazului – din aur pur – Chenar să-i faci, jur împrejur. Patru verigi să faci, turnate Din aur, care, așezate Vor fi în colțurile ei. Drugii de lemn, apoi, îi iei Și prin verigi ai să îi treci, Și-i vei lăsa acolo. Deci, Lângă pervaz, ai să așezi Verigile, și deplasezi Masa, cu drugii ce-s făcuți Anume, prin verigi trecuți. Drugii, din lemn să îi ciopliți, Cu aur să-i acoperiți, Și folosiți drugii acei, Ca să mutați masa, cu ei. Va trebui să faceți voi, Cățui și farfurii apoi; Cești și potire, să-ncropiți. Toate o să le folosiți La jertfele de băutură Și fi-va, a lor lucrătură, Făcută în aur curat. Pe masă, veți fi așezat Pâini, pentru punere-nainte. Aceste pâini – să țineți minte – Pe masă se vor fi aflat, ‘Nainte-Mi puse, ne-ncetat.” „Din aurul curat, apoi, Un sfeșnic să îmi faceți voi. Va fi, din aurul bătut, Dintr-o bucată – tot – făcut. Piciorul și cu fusul lui, Potirele sfeșnicului, Cu gămălii și flori lucrate – Dintr-o bucată – vor fi toate. Și șase brațe va avea Pe laturi. Ele vor ședea Tot câte trei: trei vor fi puse Pe-o latură, având opuse, Pe celelalte trei apoi. Pe brațele din sfeșnic, voi Veți așeza – pe fiecare – Câte-un potir, în chip de floare. Floarea, ca de migdal să fie, Și-n vârf să aibă gămălie. Pe fus, sfeșnicul va avea Patru potire-asemenea. Ca floarea de migdal să fie, Și-n vârf să aibă gămălie. Pe cele șase brațe, care Din sfeșnic ies – sub fiecare – Pusă va trebui să fie, Acolo, câte-o gămălie. Cu brațul – din acea bucată – Va trebui a fi lucrată Și gămălia lui. Făcut, Numai din aurul bătut, Totul va fi. Aur curat, Veți folosi, neîncetat. Și șapte candele apoi, Va trebui să faceți voi. De-asupra, ele să se-așeze, În față, ca să lumineze. Să faceți cenușările, Să faceți și mucările, Numai din aurul curat. Deci, un talant va fi luat – De aur – iar apoi, din el, Veți face sfeșnicul acel, Uneltele sfeșnicului Și tot ce-i aparține lui. Totul va trebui făcut, Asemeni chipului văzut Pe munte, unde te-am chemat Și unde ți l-am arătat.”