Deci să se spele fiecare,
Întâi, pe mâini și pe picioare,
Acolo, în lighean, afară,
Și-n felu-acesta n-au să piară.
Pentru Aron și ai săi fii,
Astă spălare, tu – să știi –
Că e o lege necurmată.
Ea trebuie a fi urmată
De toți cei care au să vie,
În urma lor, la preoție.”
Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
„Pe ai tăi oameni, îi vei pune
Ca mirodenii să adune.
Apoi, din smirna de la ei,
Cinci sute sicli ai să iei.
Smirna va fi foarte curată.
Din scorțișoara adunată,
Doar jumătate să iei – deci,
Doar două sute și cincizeci
De sicli vei lua din ea;
Din trestie – asemenea –
Să iei aceiași cantitate.
Iar cele două, adunate –
Deci trestie și scorțișoare –
Trebuie-a fi mirositoare.
Cinci sute sicli, tu mai ia –
În urmă – și din casia.
Siclul să fie acelaș’
Cu cel al sfântului locaș.
Vei mai lua apoi, un hin
Din untdelemnul de măslin.
Din toate-acestea, te îndemn,
Să faci apoi, un untdelemn
După un meșteșug pe care,
Doar cel ce face mir, îl are.
Vei folosi uleiu-acel,
Când ungeri sfinte faci cu el.
Cu el să ungi cortul chemat
„Al întâlnirii”. Totodat’,
Chivotul – pentru mărturie –
Să-l ungi, și unse să mai fie
Masa și-uneltele gătite,
Ce pentru ea sunt folosite;
Faci ungere sfeșnicului,
Precum și uneltelor lui.
În urmă, tu vei unge dar,
Al tămâierii sfânt altar
Și-altarul arderii de tot,
Cu ale lui scule, cu tot.
De-asemenea, unse fi-vor
Ligheanul și al său picior.
Aceste lucruri, dator ești,
Cu untdelemn să le sfințești
Și-astfel, prea sfinte, au să fie.
Atunci, oricine va să vie
Și-o să le-atingă, negreșit,
Are a fi, pe loc, sfințit.
Când la sfârșit ai să ajungi,
Pe-Aron și pe-ai săi fii să-i ungi,
Să îi sfințești astfel, pe toți,
Să-Mi fie-n slujbă, ca preoți.
Copiilor lui Israel,
Tu să le spui în acest fel:
„Acesta-i untdelemnul Meu,
Printre ai voști urmași, mereu,
Și el se cere folosit
La ungeri sfinte, negreșit.
Să folosești ăst untdelemn,
Numai așa cum te îndemn.
Nu trebuie să ungi, cumva,
Cu-acest ulei, trupul cuiva.
Iată că Eu îți dau de știre,
Ca după astă întocmire,
Să nu faci untdelemn la fel,
Căci untdelemn sfânt este el.
Uleiul astfel întocmit,
Ca sfânt va trebui privit.
Acela care, dintre voi,
Are să facă – mai apoi –
Un untdelemn ce-i întocmit
Ca și acesta, nimicit,
Din neamul său, are să fie –
Lucrul acesta să se știe!”
Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
„Stacte vor trebui luate
Și mirodenii adunate
Și onice mirositoare;
Halvan mai strânge, după care
Tămâie să aduci – curată –
Care va trebui luată
Tot în aceeași cantitate.
Toate vor fi amestecate,
După un meșteșug pe care
Doar cel ce face mir îl are,
Iar din amestecul făcut,
Tămâie vei fi obținut.
Mărunt, apoi, să o pisezi,
Și-n urmă, vreau să o așezi
În fața mărturiei care,
În cortul întâlniri-și are
Loc de ședere, unde Eu,
Cu tine, Mă-ntâlnesc mereu.
Astă tămâie, pentru voi,
Lucru prea sfânt va fi apoi
Și trebuie să aveți știre
Că o astfel de întocmire –
Deci de tămâie – nimenea,
Voie nu va putea avea,
A face, pentru el, vreodată.
Ea, pentru Domnul, e păstrată.
Acela care, dintre voi,
Astă tămâie, mai apoi,
O face pentru mirosit,
Are să fie nimicit.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
