Ezechiel 10
10
1În sus, apoi, eu m-am uitat
Și am văzut în ceru-aflat
De-asupra heruvimilor –
Deasupra capetelor lor –
Ceva care, la-nfățișare,
Ca piatra de safir apare.
Acel ceva părea să fie
Un chip, de scaun de domnie.
2La omul cel înveșmântat
În strai de in, Domnu-a strigat:
„Sub heruvimi, chiar între roți,
Vâră-te – iute – ca să scoți,
Cărbuni aprinși. După ce-i iei,
Peste cetate-mprăștie-i!”
Sub ochii mei, s-a aplecat
Și între roți omu-a intrat,
3Căci heruvimii se vădeau,
În dreapta casei, că erau.
Când între roți omul se duse,
Un nor ieșise și umpluse
Curtea care se dovedea
Că înlăuntru se găsea.
4Atuncea, slava Domnului
Și toată măreția Lui
Care pe heruvimi a stat,
Se ridică și s-a-ndreptat,
Apoi, spre pragul cel pe care,
Casa-l avuse la intrare,
Astfel încât noru-a putut,
Templul ca să îl fi umplut,
Iar slava Domnului făcea,
Întreaga curte, de lucea.
5Când heruvimii au pornit,
Al aripilor vâjâit
Tare se auzise iară,
Până la curtea de afară.
Zgomotu-acela îmi părea,
Precum că e asemenea,
Cu glasul Celui cari, mereu,
E-Atotputernic Dumnezeu.
6Când omul – cel înveșmântat
În strai de in – a căpătat
Poruncă, iute să se ducă
Și dintre roți cărbuni s-aducă,
În mare grabă el s-a dus
Și lângă heruvimi s-a pus,
Chiar lângă roțile acele.
7Un heruvim, mâna-ntre ele,
Și-a strecurat-o și-a luat
Cărbuni, pe care-apoi i-a dat
Omului care se vădea
Că strai de in, pe el, avea.
După ce omul i-a primit,
Iute afară a ieșit.
8Toți heruvimii, am văzut
Că pe sub aripi, au avut
Ceva cari, la asemănare,
Ca mâna unui om apare.
9Jos, pe pământ, am mai văzut
Că heruvimii au avut,
La fiecare față dată,
Câte o roată așezată.
Înfățișarea roților,
Precum și-a materialelor
Din cari ele s-au întocmit,
Părea a fi de hrisolit.
10Acele patru roți erau
Asemenea, căci se vădeau,
Aidoma la-nfățișare
Și tot la fel la îmbinare.
Ele erau alcătuite
Deosebit și întocmite
Încât construcția lor toată,
Părea să fie roată-n roată,
Pentru că roata se vădea
A fi-n mijlocul alteia.
11Atunci când roțile mergeau,
Pe patru laturi alergau
Și-n mersul lor, din loc în loc,
Ele nu se-ntorceau deloc.
12Tot trupul heruvimilor –
Mâini, spate, aripile lor –
Și roțile deosebite,
De ochi erau acoperite.
13În urmă, eu am auzit
Ce nume roțile-au primit.
Acele roți uluitoare,
Se chemau „Roți învârtitoare”.
14Toți heruvimii, am văzut
Că patru fețe au avut.
Fața celui dintâi apare
Drept heruvim la-nfățișare.
Fața pe care o avea
Al doilea, chip de om părea.
Al treilea, chip de leu avuse
Și-al patrulea, vultur păruse.
15Când heruvimii s-au mișcat
Și când de jos s-au ridicat,
Atuncea eu am priceput
Că sunt acei ce i-am văzut
La apa râului Chebar,
În al Haldeilor hotar.
Deci heruvimii s-au vădit
A fi făpturi vii – negreșit –
Făpturi pe care le știusem,
Din vreme când la râu șezusem.
16Făpturile, când se mișcau,
Și roțile le însoțeau,
Iar când zburau, roțile-acele
Se ridicau, atunci, și ele.
17Când heruvimii se opreau
Și roțile, pe loc, stăteau,
Iar când zburau, roțile-acele
Se ridicau, atunci, și ele.
Duhul e cel care ducea
Făpturile, unde voia,
Și toate roțile acele
Se ridicau, mereu, cu ele,
Căci duhul care le-a mânat,
În roți fusese așezat.
18În urmă, slava Domnului
Plecă din pragul Templului;
Spre heruvimi s-a îndreptat
Și-apoi, pe ei s-a așezat.
19Când slava fost-a peste ei,
Îndată, heruvimi-acei
Și-au întins aripile lor
Și-apoi s-au înălțat, ușor,
De la pământ, și au pornit
Spre poarta de la răsărit
A Casei Domnului. Când ei –
Adică heruvimi-acei –
De la pământ s-au ridicat,
Roțile toate i-au urmat.
Slava Acelui cari, mereu,
În Israel e Dumnezeu,
Era deasupra tuturor,
Deasupra capetelor lor.
20Erau făpturi vii, pe cari eu
Le-am mai văzut sub Dumnezeu –
Sub Dumnezeul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are –
Când fost-am la râul Chebar,
În al Haldeilor hotar.
Astfel, îndată-am priceput
Că heruvimi eu am văzut.
21Toate făpturile acele,
Cu patru fețe fost-au ele;
Și patru aripi mai vădeau –
De-asemenea – că mai aveau.
Pe cele patru laturi care,
Aripi, avut-au fiecare
Și niște mâini – de om – erau,
Care sub aripi se aflau.
22Fețele lor – când le-am zărit –
Îndată le-am asemuit
Cu fețele ce le-am văzut,
Când la Chebar eu am șezut.
Selectat acum:
Ezechiel 10: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca