Ezechiel 13
13
Împotriva prorocilor mincinoși
1Apoi, Cuvântul Domnului
2Îmi zise: „Fiu al omului,
Te scoală dar, ca să vorbești,
Pentru că vreau să prorocești
Contra prorocilor pe care
Neamul lui Israel îi are,
Cari prorocesc, pentru popor,
Pe gustul inimilor lor.
Du-te dar, ca să prorocești
Și-n felu-acesta să vorbești:
„Ascultați glasul Domnului!
Seamă luați la vorba Lui,
Pe care v-am adus-o eu!
3Așa vorbește Dumnezeu:
„Vai de prorocii cei vădiți
Cum că de minte sunt lipsiți
Și sunt conduși de duhul lor,
Pe calea prorociilor,
Și-n felu-acesta – Eu vă zic –
Că-n jurul lor, nu văd nimic!
4Israele, prorocii tăi,
La fel sunt ca șacalii răi,
În mijlocul ruinelor!
5N-ați fost, zăgaz, spărturilor.
De-asemeni, nu ați încercat,
Cu zid, să fi înconjurat
Voi, casele lui Israel,
Ca să rămâneți tari, astfel,
În mijlocul războiului,
Când este ziua Domnului.
6Vedeniile lor, se știe
Că sunt doar înșelătorie,
Iar prorociile rostite,
A fi minciuni sunt dovedite.
„Așa vorbește Domnul” zic,
Măcar că El n-a spus nimic.
O vorbă, Domnul nu le-a zis,
Pentru că El nu i-a trimis.
Prin vorbele ce le rostesc
Acești proroci, cari prorocesc,
Nădejdi deșarte nasc în cei
Care ascultă ce spun ei,
Căci cred că fi-vor împlinite
Cuvintele ce-au fost rostite.
7Vedeniile voastre, oare,
Nu se vădesc înșelătoare?
Iar cele ce le-ați prorocit
Nu dor minciuni s-au dovedit?
Voi ziceți, însă, tot mereu:
„Așa a spus Domnul”, dar Eu,
Nimica, vouă, nu v-am zis,
Pentru că Eu nu v-am trimis.
8De-aceea, Domnul Dumnezeu
Așa vorbește: „Iată, Eu,
Mare necaz, am adunat
Pentru că voi, neîncetat,
Ați prorocit înșelăciuni
Și s-au vădit numai minciuni
Vedeniile ce le-aveați,
Cu care voi vă lăudați.
Mare necaz, pe voi, am Eu,
Cel cari sunt Domnul Dumnezeu.”
9„Iată că brațul Meu cel tare
Va fi-mpotriva celor care,
Minciuni doar, știu să prorocească
Și știu ca să împărtășească
Numai vedenii născocite,
Ce sunt înșelăciuni vădite.
Ei nu vor rămânea, mereu,
Cu cei cari sunt popor al Meu.
Ei n-au să fie scriși, astfel,
În cărțile lui Israel
Și n-au să intre-n țara lui,
Cu oamenii poporului.
În acest fel, veți ști că Eu
Sunt Domn precum și Dumnezeu.
10Toate acestea le-mplinesc,
Pentru că ei îl rătăcesc
Pe-al Meu popor, zicându-i „Pace!”,
Chiar dacă pace nu se face.
Un zid, poporul a zidit,
Iar ei, cu ghips, l-au tencuit.
11De-aceea, du-te și le spune,
Celor cari ghipsul îl vor pune
Pe zid, că el se prăbușește.
Curând, o ploaie se pornește,
Cu vifor mare. Un șuvoi
De grindină vine apoi,
Stârnindu-se o grea furtună.
12Ea, la pământ, are să pună
Zidul ce fost-a înălțat!
Atunci vi se va zice-ndat’:
„Unde e ghipsul folosit,
De către voi, la tencuit?”
13De-aceea, Domnul Dumnezeu
Așa vorbește: „Iată, Eu
Porni-voi, în a Mea urgie,
Furtuna. În a Mea mânie,
Ploaia – cu vifor – o-nsoțesc
Și grindina o pregătesc,
Ca să aducă, peste fire,
Șivoaiele de nimicire.
14Surpa-voi zidul, negreșit,
Pe cari cu ghips l-ați tencuit.
Jos, la pământ, am să-l trântesc
Și temelia-i dezgolesc.
Împrăștii piatra zidului,
Iar printre resturile lui,
Voi toți, atunci, o să pieriți
Și că sunt Domnul, o să știți.
15În felu-acesta, voi putea
Să-Mi potolesc mânia Mea,
Atât în contra zidului
Cât și a meșterilor lui
Care cu ghips l-au tencuit.
Atunci voi spune: „S-a sfârșit
Cu zidul și, fără-ndoială,
Și cu cei cari, la tencuială,
Doar ipsosul, l-au folosit!
16Gata! Acum s-a isprăvit
Cu toți prorocii cei pe care
Neamul lui Israel îi are,
Cari la Ierusalim ședeau
Și despre pace-i proroceau,
Cu toate că nu este pace!
Eu, Domnul Dumnezeu, voi face
Așa după cum v-am vestit
Și totul fi-va împlinit.”
17Tu, fiu al omului, vorbește
Și împotrivă prorocește,
La cei care se dovedesc
Precum că prorocii rostesc,
Pe gustul inimilor lor
Și-l rătăcesc pe-al Meu popor!
18Acelor oameni, să le spui:
„Ascultați vorba Domnului,
Pe care v-am adus-o eu!
Așa vorbește Dumnezeu:
„Vai de cei care se vădesc
Că știu a coase și-ntocmesc
Pernuțe, petru subsiori!
Vai de cei cari cunoscători
Se dovedesc în lucrul lor,
În facerea maramelor
Cari pentru capete-s țesute –
Și mici și mari – și sunt făcute
Spre-a prinde suflete în ele!
Gândiți voi, oare, căci cu ele
Veți prinde suflete mereu –
Suflete din poporul Meu –
Și-n felu-acesta, încercați,
În viață, ca să vă păstrați?
19Voi toți Mă necinstiți mereu,
În față la poporul Meu,
Un pic de orz să dobândiți
Sau niște pâine să primiți.
Pe cei ce n-ar fi trebuit,
Voi îi ucideți, negreșit,
Și să trăiască-i faceți voi,
Pe cei ce nu trebuie-apoi.
Astfel, îi înșelați mereu,
Pe cei ce sunt popor al Meu,
Pentru că ei și-au însușit
Minciunile ce le-ați rostit.”
20De-aceea, Domnul Dumnezeu
A zis: „Mare necaz am Eu,
Pe ale voastre perne moi,
Cu cari, suflete, prindeți voi,
Căci sunt ca lațurile-ntinse,
În care păsările-s prinse.
De-aceea, de la brațe, iată,
Vi le voi smulge dintr-odată,
Și dau drumul sufletelor!
Dau drumul, astfel, tuturor
Celor pe care, înadins –
Ca și pe păsări – voi i-ați prins!
21Maramele vă rup apoi
Și-n felu-acesta, scoate-l-voi
Pe-al Meu popor nenorocit
Din mâna voastră, negreșit.
Tocmai de-aceea, mai apoi,
Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.
22Voi, prin minciuni, necontenit,
Mâhniți pe cel neprihănit,
Deși Eu nu l-am întristat.
Voi, să-ntăriți, ați căutat,
Brațele celui ce e rău.
N-ați încercat, din drumul său,
Să îl întoarceți înapoi,
Viață făgăduindu-i voi.
23Din astă pricină, să știți
Că nu o să mai prorociți.
Vedenii n-o să mai aveți
Și să-nșelați n-o să puteți.
Pe-al Meu popor am să-l scot iară,
Din ale voastre mâini, afară.
În felu-acesta, mai apoi,
Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.”
Selectat acum:
Ezechiel 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ezechiel 13
13
Împotriva prorocilor mincinoși
1Apoi, Cuvântul Domnului
2Îmi zise: „Fiu al omului,
Te scoală dar, ca să vorbești,
Pentru că vreau să prorocești
Contra prorocilor pe care
Neamul lui Israel îi are,
Cari prorocesc, pentru popor,
Pe gustul inimilor lor.
Du-te dar, ca să prorocești
Și-n felu-acesta să vorbești:
„Ascultați glasul Domnului!
Seamă luați la vorba Lui,
Pe care v-am adus-o eu!
3Așa vorbește Dumnezeu:
„Vai de prorocii cei vădiți
Cum că de minte sunt lipsiți
Și sunt conduși de duhul lor,
Pe calea prorociilor,
Și-n felu-acesta – Eu vă zic –
Că-n jurul lor, nu văd nimic!
4Israele, prorocii tăi,
La fel sunt ca șacalii răi,
În mijlocul ruinelor!
5N-ați fost, zăgaz, spărturilor.
De-asemeni, nu ați încercat,
Cu zid, să fi înconjurat
Voi, casele lui Israel,
Ca să rămâneți tari, astfel,
În mijlocul războiului,
Când este ziua Domnului.
6Vedeniile lor, se știe
Că sunt doar înșelătorie,
Iar prorociile rostite,
A fi minciuni sunt dovedite.
„Așa vorbește Domnul” zic,
Măcar că El n-a spus nimic.
O vorbă, Domnul nu le-a zis,
Pentru că El nu i-a trimis.
Prin vorbele ce le rostesc
Acești proroci, cari prorocesc,
Nădejdi deșarte nasc în cei
Care ascultă ce spun ei,
Căci cred că fi-vor împlinite
Cuvintele ce-au fost rostite.
7Vedeniile voastre, oare,
Nu se vădesc înșelătoare?
Iar cele ce le-ați prorocit
Nu dor minciuni s-au dovedit?
Voi ziceți, însă, tot mereu:
„Așa a spus Domnul”, dar Eu,
Nimica, vouă, nu v-am zis,
Pentru că Eu nu v-am trimis.
8De-aceea, Domnul Dumnezeu
Așa vorbește: „Iată, Eu,
Mare necaz, am adunat
Pentru că voi, neîncetat,
Ați prorocit înșelăciuni
Și s-au vădit numai minciuni
Vedeniile ce le-aveați,
Cu care voi vă lăudați.
Mare necaz, pe voi, am Eu,
Cel cari sunt Domnul Dumnezeu.”
9„Iată că brațul Meu cel tare
Va fi-mpotriva celor care,
Minciuni doar, știu să prorocească
Și știu ca să împărtășească
Numai vedenii născocite,
Ce sunt înșelăciuni vădite.
Ei nu vor rămânea, mereu,
Cu cei cari sunt popor al Meu.
Ei n-au să fie scriși, astfel,
În cărțile lui Israel
Și n-au să intre-n țara lui,
Cu oamenii poporului.
În acest fel, veți ști că Eu
Sunt Domn precum și Dumnezeu.
10Toate acestea le-mplinesc,
Pentru că ei îl rătăcesc
Pe-al Meu popor, zicându-i „Pace!”,
Chiar dacă pace nu se face.
Un zid, poporul a zidit,
Iar ei, cu ghips, l-au tencuit.
11De-aceea, du-te și le spune,
Celor cari ghipsul îl vor pune
Pe zid, că el se prăbușește.
Curând, o ploaie se pornește,
Cu vifor mare. Un șuvoi
De grindină vine apoi,
Stârnindu-se o grea furtună.
12Ea, la pământ, are să pună
Zidul ce fost-a înălțat!
Atunci vi se va zice-ndat’:
„Unde e ghipsul folosit,
De către voi, la tencuit?”
13De-aceea, Domnul Dumnezeu
Așa vorbește: „Iată, Eu
Porni-voi, în a Mea urgie,
Furtuna. În a Mea mânie,
Ploaia – cu vifor – o-nsoțesc
Și grindina o pregătesc,
Ca să aducă, peste fire,
Șivoaiele de nimicire.
14Surpa-voi zidul, negreșit,
Pe cari cu ghips l-ați tencuit.
Jos, la pământ, am să-l trântesc
Și temelia-i dezgolesc.
Împrăștii piatra zidului,
Iar printre resturile lui,
Voi toți, atunci, o să pieriți
Și că sunt Domnul, o să știți.
15În felu-acesta, voi putea
Să-Mi potolesc mânia Mea,
Atât în contra zidului
Cât și a meșterilor lui
Care cu ghips l-au tencuit.
Atunci voi spune: „S-a sfârșit
Cu zidul și, fără-ndoială,
Și cu cei cari, la tencuială,
Doar ipsosul, l-au folosit!
16Gata! Acum s-a isprăvit
Cu toți prorocii cei pe care
Neamul lui Israel îi are,
Cari la Ierusalim ședeau
Și despre pace-i proroceau,
Cu toate că nu este pace!
Eu, Domnul Dumnezeu, voi face
Așa după cum v-am vestit
Și totul fi-va împlinit.”
17Tu, fiu al omului, vorbește
Și împotrivă prorocește,
La cei care se dovedesc
Precum că prorocii rostesc,
Pe gustul inimilor lor
Și-l rătăcesc pe-al Meu popor!
18Acelor oameni, să le spui:
„Ascultați vorba Domnului,
Pe care v-am adus-o eu!
Așa vorbește Dumnezeu:
„Vai de cei care se vădesc
Că știu a coase și-ntocmesc
Pernuțe, petru subsiori!
Vai de cei cari cunoscători
Se dovedesc în lucrul lor,
În facerea maramelor
Cari pentru capete-s țesute –
Și mici și mari – și sunt făcute
Spre-a prinde suflete în ele!
Gândiți voi, oare, căci cu ele
Veți prinde suflete mereu –
Suflete din poporul Meu –
Și-n felu-acesta, încercați,
În viață, ca să vă păstrați?
19Voi toți Mă necinstiți mereu,
În față la poporul Meu,
Un pic de orz să dobândiți
Sau niște pâine să primiți.
Pe cei ce n-ar fi trebuit,
Voi îi ucideți, negreșit,
Și să trăiască-i faceți voi,
Pe cei ce nu trebuie-apoi.
Astfel, îi înșelați mereu,
Pe cei ce sunt popor al Meu,
Pentru că ei și-au însușit
Minciunile ce le-ați rostit.”
20De-aceea, Domnul Dumnezeu
A zis: „Mare necaz am Eu,
Pe ale voastre perne moi,
Cu cari, suflete, prindeți voi,
Căci sunt ca lațurile-ntinse,
În care păsările-s prinse.
De-aceea, de la brațe, iată,
Vi le voi smulge dintr-odată,
Și dau drumul sufletelor!
Dau drumul, astfel, tuturor
Celor pe care, înadins –
Ca și pe păsări – voi i-ați prins!
21Maramele vă rup apoi
Și-n felu-acesta, scoate-l-voi
Pe-al Meu popor nenorocit
Din mâna voastră, negreșit.
Tocmai de-aceea, mai apoi,
Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.
22Voi, prin minciuni, necontenit,
Mâhniți pe cel neprihănit,
Deși Eu nu l-am întristat.
Voi, să-ntăriți, ați căutat,
Brațele celui ce e rău.
N-ați încercat, din drumul său,
Să îl întoarceți înapoi,
Viață făgăduindu-i voi.
23Din astă pricină, să știți
Că nu o să mai prorociți.
Vedenii n-o să mai aveți
Și să-nșelați n-o să puteți.
Pe-al Meu popor am să-l scot iară,
Din ale voastre mâini, afară.
În felu-acesta, mai apoi,
Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca