Ezechiel 14

Împotriva celor ce se alipesc de idoli

1Câțiva bătrâni, din cei pe care

Neamul lui Israel îi are,

Până la mine au venit

Și înainte-mi s-au oprit.

2Atunci, Cuvântul Domnului

3Îmi zise: „Fiu al omului,

Oamenii care au venit,

Își poartă-n inimi – negreșit –

Idolii lor. Ei dovedesc

Cum că privirea-și pironesc

Spre ceea ce-i face să cadă –

Mereu – nelegiuirii, pradă!

Și să Mă las Eu, de îndat’,

De acești oameni, întrebat?

4Tocmai de-aceea, să le spui:

„Ascultați vorba Domnului,

Pe care v-am adus-o eu!

Așa vorbește Dumnezeu:

„Oricare om va fi acel

Din casele lui Israel –

Care, pe idoli, îi adună,

În inimă ca să și-i pună

Și care-apoi, necontenit,

Privirile și-a pironit

Pe ceea ce-l face să cadă,

Mereu, nelegiuirii, pradă –

Atunci când întâmpla-se-va

Că va veni, dorind cumva,

Prorocului să îi vorbească

Și lămurire să primească,

Eu – Domnul – am să-i dau răspuns

Chiar dacă idoli a ascuns

În inimă, ca în ăst fel,

5Să-i prind pe cei din Israel –

Care de Mine au uitat

Și care s-au îndepărtat

Din pricina idolilor –

Atunci, chiar în inima lor.

6În Israel, așa să spui:

„Ascultați vorba Domnului,

Pe care v-am adus-o eu!

Așa vorbește Dumnezeu:

„Lăsați-vă, de idoli, voi

Și-ntoarceți-vă, înapoi!

La urâciunile pe care

Le-ați săvârșit – fără-ncetare –

De-acum, să nu vă mai uitați!

De ele, vă îndepărtați!

7Căci orice om din Israel,

Sau din străinii de la el –

Care pe Mine M-a lăsat

Pentru că idoli a păstrat

În inimă și negreșit

Privirile și-a pironit

Pe ceea ce-l făcea să cadă

Mereu nelegiuirii pradă –

Atunci când întâmpla-se-va

Că va veni, dorind cumva,

Prorocului să îi vorbească

Și lămurire să primească

Din partea Mea, în acest fel,

Eu Însumi, omului acel –

Eu, Domnul – am să îi răspund,

Pentru că n-am să Mă ascund.

8În contra lui, are să stea –

Atunci – întoarsă, Fața Mea.

Un semn de pomină, astfel,

Am să îl fac s-ajungă el

Căci nimicesc ființa lui,

Din mijlocul poporului.

În felu-acesta, mai apoi,

Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!

9Dacă prorocul amăgit

Se lasă și va fi rostit

Doar un cuvânt, Eu sunt Acel

Care l-a amăgit pe el.

În contră-i, am să-Mi repezesc

Brațul, ca să îl nimicesc

Îndată pe prorocu-acel,

Din casele lui Israel.

10Astfel, asupra tuturor,

Va apăsa păcatul lor.

Prorocul fi-va pedepsit,

La fel precum va fi primit

Pedeapsă, și acela care

S-a dus să-i pună o-ntrebare.

11Acestea au să se-mplinească

Și n-o să se mai rătăcească

Casa ce-o are Israel,

De la a Mea cale. Astfel,

Nu o să se mai spurce ea,

Cu relele ce le făcea.

Ei Îmi vor fi popor al Meu,

Iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Așa va fi, căci – negreșit –

Domnul e Cel care-a vorbit!”

Dreptatea pedepselor Domnului

12Apoi, Cuvântul Domnului

13Îmi zise: „Fiu al omului,

Atunci când întâmpla-se-va

Și va păcătui, cumva,

O țară, împotriva Mea –

Fărădelegi săvârșind ea,

Iar împotriva ei apoi,

Pe al Meu braț întinde-l-voi

Sfărmând toiagul pâinii ei,

Lăsând-o pradă foametei,

Stingându-i tot al ei popor

Și toată stirpea vitelor –

14Chiar de ar fi în locu-acel,

Noe, cu Iov și Daniel,

Doar al lor suflet, negreșit,

Cei trei și l-ar fi mântuit

Din acea țară, din popor,

Pentru neprihănirea lor.”

15Țara, dacă ar fi lăsată,

De fiare-a fi cutreierată –

Spre a ucide-al ei popor

Și un pustiu neprimitor

S-ajungă-n urmă a fi ea,

Prin cari nu trece nimenea

De spaima ce o răspândesc

Fiarele ce o locuiesc –

16Și dacă, în mijlocul ei,

S-ar fi aflat, cumva, cei trei,

Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –

„Că nimeni nu ar fi scăpat –

Nici fii, nici fiice din popor –

Ci doar cei trei, viețile lor,

Atunci și le-ar fi mântuit,

Căci țara ar fi devenit

Doar un pustiu neprimitor,

Sumbru și înspăimântător.

17Sau de-aș aduce sabia

În contra țării ăsteia

Și-o pun apoi, să-i nimicească

Pe cei ce au s-o locuiască –

Și-asemeni fi-vor nimicite

Toate cirezile de vite –

18Și dacă în mijlocul ei

S-ar fi aflat, cumva, cei trei,

Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –

„Că nimeni nu ar fi scăpat –

Nici fiu, nici fiică din popor –

Ci doar cei trei, viețile lor,

Atunci și le-ar fi mântuit

Căci numai ei ar fi trăit.

19Sau dacă ciuma, Eu aș vrea,

În contra țării ăsteia

Să o trimit, să-i nimicească

Pe cei ce au s-o locuiască –

Și-asemeni fi-vor nimicite

Toate cirezile de vite –

20Chiar de ar fi în locu-acel,

Noe, cu Iov și Daniel,

Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –

„Că nimeni nu ar fi scăpat –

Nici fiu, nici fiică din popor –

Ci doar cei trei, viețile lor,

Atunci ar fi izbutit

Ca să și le fi mântuit

Din astă țară, din popor,

Pentru neprihănirea lor.”

21Dar totuși, Domnul Dumnezeu

A zis așa: „Iată că Eu,

Cu toate că trimite-voi

Peste Ierusalim, apoi,

Grozavele pedepse cari

Sunt patru-n număr și sunt mari –

Adică ciuma, sabia,

Sălbăticiuni și foametea –

Pe care Eu le stăpânesc,

Ca în ăst fel să nimicesc

Pe toți oamenii din popor

Și-asemenea vitele lor,

22Tot voi lăsa o rămășiță

Din a poporului lor viță,

Și-anume fii și fiice. Ei

Se vor vădi a fi acei

Cari vor aduce mângâiere,

Pentru a voastră grea durere,

Căci astă rămășiță-apoi,

Are să vină pân’ la voi.

Purtarea ei, o veți vedea

Și astfel vă veți mângâia

De răul ce-l veți fi văzut

Peste Ierusalim căzut,

Când pedepsi-voi a lui fire

Și-am să-i trimit nenorocire.

23Faptele lor, le veți vedea

Și mângâiere veți avea,

Prin felul cum se poartă ei.

Veți ști că nu fără temei,

Contra Ierusalimului,

Domnu-Și întinse brațul Lui

Și-apoi, să cadă a făcut,

Asupră-i, tot ce ați văzut.”

Selectat acum:

Ezechiel 14: BIV2014

Evidențiere

Partajează

Copiază

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te

Află mai multe despre Biblia în versuri 2014

Ezechiel 14

Împotriva celor ce se alipesc de idoli

1Câțiva bătrâni, din cei pe care

Neamul lui Israel îi are,

Până la mine au venit

Și înainte-mi s-au oprit.

2Atunci, Cuvântul Domnului

3Îmi zise: „Fiu al omului,

Oamenii care au venit,

Își poartă-n inimi – negreșit –

Idolii lor. Ei dovedesc

Cum că privirea-și pironesc

Spre ceea ce-i face să cadă –

Mereu – nelegiuirii, pradă!

Și să Mă las Eu, de îndat’,

De acești oameni, întrebat?

4Tocmai de-aceea, să le spui:

„Ascultați vorba Domnului,

Pe care v-am adus-o eu!

Așa vorbește Dumnezeu:

„Oricare om va fi acel

Din casele lui Israel –

Care, pe idoli, îi adună,

În inimă ca să și-i pună

Și care-apoi, necontenit,

Privirile și-a pironit

Pe ceea ce-l face să cadă,

Mereu, nelegiuirii, pradă –

Atunci când întâmpla-se-va

Că va veni, dorind cumva,

Prorocului să îi vorbească

Și lămurire să primească,

Eu – Domnul – am să-i dau răspuns

Chiar dacă idoli a ascuns

În inimă, ca în ăst fel,

5Să-i prind pe cei din Israel –

Care de Mine au uitat

Și care s-au îndepărtat

Din pricina idolilor –

Atunci, chiar în inima lor.

6În Israel, așa să spui:

„Ascultați vorba Domnului,

Pe care v-am adus-o eu!

Așa vorbește Dumnezeu:

„Lăsați-vă, de idoli, voi

Și-ntoarceți-vă, înapoi!

La urâciunile pe care

Le-ați săvârșit – fără-ncetare –

De-acum, să nu vă mai uitați!

De ele, vă îndepărtați!

7Căci orice om din Israel,

Sau din străinii de la el –

Care pe Mine M-a lăsat

Pentru că idoli a păstrat

În inimă și negreșit

Privirile și-a pironit

Pe ceea ce-l făcea să cadă

Mereu nelegiuirii pradă –

Atunci când întâmpla-se-va

Că va veni, dorind cumva,

Prorocului să îi vorbească

Și lămurire să primească

Din partea Mea, în acest fel,

Eu Însumi, omului acel –

Eu, Domnul – am să îi răspund,

Pentru că n-am să Mă ascund.

8În contra lui, are să stea –

Atunci – întoarsă, Fața Mea.

Un semn de pomină, astfel,

Am să îl fac s-ajungă el

Căci nimicesc ființa lui,

Din mijlocul poporului.

În felu-acesta, mai apoi,

Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!

9Dacă prorocul amăgit

Se lasă și va fi rostit

Doar un cuvânt, Eu sunt Acel

Care l-a amăgit pe el.

În contră-i, am să-Mi repezesc

Brațul, ca să îl nimicesc

Îndată pe prorocu-acel,

Din casele lui Israel.

10Astfel, asupra tuturor,

Va apăsa păcatul lor.

Prorocul fi-va pedepsit,

La fel precum va fi primit

Pedeapsă, și acela care

S-a dus să-i pună o-ntrebare.

11Acestea au să se-mplinească

Și n-o să se mai rătăcească

Casa ce-o are Israel,

De la a Mea cale. Astfel,

Nu o să se mai spurce ea,

Cu relele ce le făcea.

Ei Îmi vor fi popor al Meu,

Iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Așa va fi, căci – negreșit –

Domnul e Cel care-a vorbit!”

Dreptatea pedepselor Domnului

12Apoi, Cuvântul Domnului

13Îmi zise: „Fiu al omului,

Atunci când întâmpla-se-va

Și va păcătui, cumva,

O țară, împotriva Mea –

Fărădelegi săvârșind ea,

Iar împotriva ei apoi,

Pe al Meu braț întinde-l-voi

Sfărmând toiagul pâinii ei,

Lăsând-o pradă foametei,

Stingându-i tot al ei popor

Și toată stirpea vitelor –

14Chiar de ar fi în locu-acel,

Noe, cu Iov și Daniel,

Doar al lor suflet, negreșit,

Cei trei și l-ar fi mântuit

Din acea țară, din popor,

Pentru neprihănirea lor.”

15Țara, dacă ar fi lăsată,

De fiare-a fi cutreierată –

Spre a ucide-al ei popor

Și un pustiu neprimitor

S-ajungă-n urmă a fi ea,

Prin cari nu trece nimenea

De spaima ce o răspândesc

Fiarele ce o locuiesc –

16Și dacă, în mijlocul ei,

S-ar fi aflat, cumva, cei trei,

Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –

„Că nimeni nu ar fi scăpat –

Nici fii, nici fiice din popor –

Ci doar cei trei, viețile lor,

Atunci și le-ar fi mântuit,

Căci țara ar fi devenit

Doar un pustiu neprimitor,

Sumbru și înspăimântător.

17Sau de-aș aduce sabia

În contra țării ăsteia

Și-o pun apoi, să-i nimicească

Pe cei ce au s-o locuiască –

Și-asemeni fi-vor nimicite

Toate cirezile de vite –

18Și dacă în mijlocul ei

S-ar fi aflat, cumva, cei trei,

Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –

„Că nimeni nu ar fi scăpat –

Nici fiu, nici fiică din popor –

Ci doar cei trei, viețile lor,

Atunci și le-ar fi mântuit

Căci numai ei ar fi trăit.

19Sau dacă ciuma, Eu aș vrea,

În contra țării ăsteia

Să o trimit, să-i nimicească

Pe cei ce au s-o locuiască –

Și-asemeni fi-vor nimicite

Toate cirezile de vite –

20Chiar de ar fi în locu-acel,

Noe, cu Iov și Daniel,

Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –

„Că nimeni nu ar fi scăpat –

Nici fiu, nici fiică din popor –

Ci doar cei trei, viețile lor,

Atunci ar fi izbutit

Ca să și le fi mântuit

Din astă țară, din popor,

Pentru neprihănirea lor.”

21Dar totuși, Domnul Dumnezeu

A zis așa: „Iată că Eu,

Cu toate că trimite-voi

Peste Ierusalim, apoi,

Grozavele pedepse cari

Sunt patru-n număr și sunt mari –

Adică ciuma, sabia,

Sălbăticiuni și foametea –

Pe care Eu le stăpânesc,

Ca în ăst fel să nimicesc

Pe toți oamenii din popor

Și-asemenea vitele lor,

22Tot voi lăsa o rămășiță

Din a poporului lor viță,

Și-anume fii și fiice. Ei

Se vor vădi a fi acei

Cari vor aduce mângâiere,

Pentru a voastră grea durere,

Căci astă rămășiță-apoi,

Are să vină pân’ la voi.

Purtarea ei, o veți vedea

Și astfel vă veți mângâia

De răul ce-l veți fi văzut

Peste Ierusalim căzut,

Când pedepsi-voi a lui fire

Și-am să-i trimit nenorocire.

23Faptele lor, le veți vedea

Și mângâiere veți avea,

Prin felul cum se poartă ei.

Veți ști că nu fără temei,

Contra Ierusalimului,

Domnu-Și întinse brațul Lui

Și-apoi, să cadă a făcut,

Asupră-i, tot ce ați văzut.”

Selectat acum:

Evidențiere

Partajează

Copiază

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te

Află mai multe despre Biblia în versuri 2014