Ezechiel 14
14
Împotriva celor ce se alipesc de idoli
1Câțiva bătrâni, din cei pe care
Neamul lui Israel îi are,
Până la mine au venit
Și înainte-mi s-au oprit.
2Atunci, Cuvântul Domnului
3Îmi zise: „Fiu al omului,
Oamenii care au venit,
Își poartă-n inimi – negreșit –
Idolii lor. Ei dovedesc
Cum că privirea-și pironesc
Spre ceea ce-i face să cadă –
Mereu – nelegiuirii, pradă!
Și să Mă las Eu, de îndat’,
De acești oameni, întrebat?
4Tocmai de-aceea, să le spui:
„Ascultați vorba Domnului,
Pe care v-am adus-o eu!
Așa vorbește Dumnezeu:
„Oricare om va fi acel
Din casele lui Israel –
Care, pe idoli, îi adună,
În inimă ca să și-i pună
Și care-apoi, necontenit,
Privirile și-a pironit
Pe ceea ce-l face să cadă,
Mereu, nelegiuirii, pradă –
Atunci când întâmpla-se-va
Că va veni, dorind cumva,
Prorocului să îi vorbească
Și lămurire să primească,
Eu – Domnul – am să-i dau răspuns
Chiar dacă idoli a ascuns
În inimă, ca în ăst fel,
5Să-i prind pe cei din Israel –
Care de Mine au uitat
Și care s-au îndepărtat
Din pricina idolilor –
Atunci, chiar în inima lor.
6În Israel, așa să spui:
„Ascultați vorba Domnului,
Pe care v-am adus-o eu!
Așa vorbește Dumnezeu:
„Lăsați-vă, de idoli, voi
Și-ntoarceți-vă, înapoi!
La urâciunile pe care
Le-ați săvârșit – fără-ncetare –
De-acum, să nu vă mai uitați!
De ele, vă îndepărtați!
7Căci orice om din Israel,
Sau din străinii de la el –
Care pe Mine M-a lăsat
Pentru că idoli a păstrat
În inimă și negreșit
Privirile și-a pironit
Pe ceea ce-l făcea să cadă
Mereu nelegiuirii pradă –
Atunci când întâmpla-se-va
Că va veni, dorind cumva,
Prorocului să îi vorbească
Și lămurire să primească
Din partea Mea, în acest fel,
Eu Însumi, omului acel –
Eu, Domnul – am să îi răspund,
Pentru că n-am să Mă ascund.
8În contra lui, are să stea –
Atunci – întoarsă, Fața Mea.
Un semn de pomină, astfel,
Am să îl fac s-ajungă el
Căci nimicesc ființa lui,
Din mijlocul poporului.
În felu-acesta, mai apoi,
Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!
9Dacă prorocul amăgit
Se lasă și va fi rostit
Doar un cuvânt, Eu sunt Acel
Care l-a amăgit pe el.
În contră-i, am să-Mi repezesc
Brațul, ca să îl nimicesc
Îndată pe prorocu-acel,
Din casele lui Israel.
10Astfel, asupra tuturor,
Va apăsa păcatul lor.
Prorocul fi-va pedepsit,
La fel precum va fi primit
Pedeapsă, și acela care
S-a dus să-i pună o-ntrebare.
11Acestea au să se-mplinească
Și n-o să se mai rătăcească
Casa ce-o are Israel,
De la a Mea cale. Astfel,
Nu o să se mai spurce ea,
Cu relele ce le făcea.
Ei Îmi vor fi popor al Meu,
Iar Eu le voi fi Dumnezeu.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit!”
Dreptatea pedepselor Domnului
12Apoi, Cuvântul Domnului
13Îmi zise: „Fiu al omului,
Atunci când întâmpla-se-va
Și va păcătui, cumva,
O țară, împotriva Mea –
Fărădelegi săvârșind ea,
Iar împotriva ei apoi,
Pe al Meu braț întinde-l-voi
Sfărmând toiagul pâinii ei,
Lăsând-o pradă foametei,
Stingându-i tot al ei popor
Și toată stirpea vitelor –
14Chiar de ar fi în locu-acel,
Noe, cu Iov și Daniel,
Doar al lor suflet, negreșit,
Cei trei și l-ar fi mântuit
Din acea țară, din popor,
Pentru neprihănirea lor.”
15Țara, dacă ar fi lăsată,
De fiare-a fi cutreierată –
Spre a ucide-al ei popor
Și un pustiu neprimitor
S-ajungă-n urmă a fi ea,
Prin cari nu trece nimenea
De spaima ce o răspândesc
Fiarele ce o locuiesc –
16Și dacă, în mijlocul ei,
S-ar fi aflat, cumva, cei trei,
Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –
„Că nimeni nu ar fi scăpat –
Nici fii, nici fiice din popor –
Ci doar cei trei, viețile lor,
Atunci și le-ar fi mântuit,
Căci țara ar fi devenit
Doar un pustiu neprimitor,
Sumbru și înspăimântător.
17Sau de-aș aduce sabia
În contra țării ăsteia
Și-o pun apoi, să-i nimicească
Pe cei ce au s-o locuiască –
Și-asemeni fi-vor nimicite
Toate cirezile de vite –
18Și dacă în mijlocul ei
S-ar fi aflat, cumva, cei trei,
Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –
„Că nimeni nu ar fi scăpat –
Nici fiu, nici fiică din popor –
Ci doar cei trei, viețile lor,
Atunci și le-ar fi mântuit
Căci numai ei ar fi trăit.
19Sau dacă ciuma, Eu aș vrea,
În contra țării ăsteia
Să o trimit, să-i nimicească
Pe cei ce au s-o locuiască –
Și-asemeni fi-vor nimicite
Toate cirezile de vite –
20Chiar de ar fi în locu-acel,
Noe, cu Iov și Daniel,
Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –
„Că nimeni nu ar fi scăpat –
Nici fiu, nici fiică din popor –
Ci doar cei trei, viețile lor,
Atunci ar fi izbutit
Ca să și le fi mântuit
Din astă țară, din popor,
Pentru neprihănirea lor.”
21Dar totuși, Domnul Dumnezeu
A zis așa: „Iată că Eu,
Cu toate că trimite-voi
Peste Ierusalim, apoi,
Grozavele pedepse cari
Sunt patru-n număr și sunt mari –
Adică ciuma, sabia,
Sălbăticiuni și foametea –
Pe care Eu le stăpânesc,
Ca în ăst fel să nimicesc
Pe toți oamenii din popor
Și-asemenea vitele lor,
22Tot voi lăsa o rămășiță
Din a poporului lor viță,
Și-anume fii și fiice. Ei
Se vor vădi a fi acei
Cari vor aduce mângâiere,
Pentru a voastră grea durere,
Căci astă rămășiță-apoi,
Are să vină pân’ la voi.
Purtarea ei, o veți vedea
Și astfel vă veți mângâia
De răul ce-l veți fi văzut
Peste Ierusalim căzut,
Când pedepsi-voi a lui fire
Și-am să-i trimit nenorocire.
23Faptele lor, le veți vedea
Și mângâiere veți avea,
Prin felul cum se poartă ei.
Veți ști că nu fără temei,
Contra Ierusalimului,
Domnu-Și întinse brațul Lui
Și-apoi, să cadă a făcut,
Asupră-i, tot ce ați văzut.”
Selectat acum:
Ezechiel 14: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca