Ezechiel 14:12-23

Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Atunci când întâmpla-se-va Și va păcătui, cumva, O țară, împotriva Mea – Fărădelegi săvârșind ea, Iar împotriva ei apoi, Pe al Meu braț întinde-l-voi Sfărmând toiagul pâinii ei, Lăsând-o pradă foametei, Stingându-i tot al ei popor Și toată stirpea vitelor – Chiar de ar fi în locu-acel, Noe, cu Iov și Daniel, Doar al lor suflet, negreșit, Cei trei și l-ar fi mântuit Din acea țară, din popor, Pentru neprihănirea lor.” Țara, dacă ar fi lăsată, De fiare-a fi cutreierată – Spre a ucide-al ei popor Și un pustiu neprimitor S-ajungă-n urmă a fi ea, Prin cari nu trece nimenea De spaima ce o răspândesc Fiarele ce o locuiesc – Și dacă, în mijlocul ei, S-ar fi aflat, cumva, cei trei, Pe viața Mea” – Domnu-a jurat – „Că nimeni nu ar fi scăpat – Nici fii, nici fiice din popor – Ci doar cei trei, viețile lor, Atunci și le-ar fi mântuit, Căci țara ar fi devenit Doar un pustiu neprimitor, Sumbru și înspăimântător. Sau de-aș aduce sabia În contra țării ăsteia Și-o pun apoi, să-i nimicească Pe cei ce au s-o locuiască – Și-asemeni fi-vor nimicite Toate cirezile de vite – Și dacă în mijlocul ei S-ar fi aflat, cumva, cei trei, Pe viața Mea” – Domnu-a jurat – „Că nimeni nu ar fi scăpat – Nici fiu, nici fiică din popor – Ci doar cei trei, viețile lor, Atunci și le-ar fi mântuit Căci numai ei ar fi trăit. Sau dacă ciuma, Eu aș vrea, În contra țării ăsteia Să o trimit, să-i nimicească Pe cei ce au s-o locuiască – Și-asemeni fi-vor nimicite Toate cirezile de vite – Chiar de ar fi în locu-acel, Noe, cu Iov și Daniel, Pe viața Mea” – Domnu-a jurat – „Că nimeni nu ar fi scăpat – Nici fiu, nici fiică din popor – Ci doar cei trei, viețile lor, Atunci ar fi izbutit Ca să și le fi mântuit Din astă țară, din popor, Pentru neprihănirea lor.” Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor, Tot voi lăsa o rămășiță Din a poporului lor viță, Și-anume fii și fiice. Ei Se vor vădi a fi acei Cari vor aduce mângâiere, Pentru a voastră grea durere, Căci astă rămășiță-apoi, Are să vină pân’ la voi. Purtarea ei, o veți vedea Și astfel vă veți mângâia De răul ce-l veți fi văzut Peste Ierusalim căzut, Când pedepsi-voi a lui fire Și-am să-i trimit nenorocire. Faptele lor, le veți vedea Și mângâiere veți avea, Prin felul cum se poartă ei. Veți ști că nu fără temei, Contra Ierusalimului, Domnu-Și întinse brațul Lui Și-apoi, să cadă a făcut, Asupră-i, tot ce ați văzut.”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Ezechiel 14:12-23