Ezechiel 19
19
1„O plângere fă, despre cel
Ce-i domnitor în Israel
2Și spune: „Cum se arăta
Că ar fi fost măria-ta?
Ca o leoaică se-arătase
Cari lângă-ai ei pui se culcase
Și, printre ceilalți pui de lei,
Se îngrijea de puii ei.
3Un pui pe care l-a crescut,
În tânăr leu s-a prefăcut.
Prada să-și sfâșie-a-nvățat
Și-n urmă, oameni a mâncat,
4Iar neamurile de sub soare,
În contră-i, au făcut prinsoare.
O groapă-n cale i-au întins
Și în adâncul ei l-au prins.
Apoi belciug, în nări, i-au pus
Și-n urmă în Egipt, l-au dus.
5Leoaica l-a tot așteptat,
Iar când văzu că s-a-nșelat
În ceea ce-a nădăjduit –
Căci al ei pui n-a mai venit –
Alese alt pui, vrând astfel,
Un leu să facă-apoi, din el.
6Puiul acela a crescut
Și-n tânăr leu s-a prefăcut.
Prada să-și sfâșie-a-nvățat
Și-n urmă, oameni a mâncat,
7El în palate-a năvălit,
Cetățile le-a nimicit
Iar răcnetele lui speriară
Și îngroziră-ntreaga țară.
8Da, împotriva lui au stat
Popoarele ce s-au aflat
În țările ce se vădeau
Că împrejurul lui erau.
Lațuri, acestea i-au întins
Și în a lor groapă l-au prins.
9Apoi belciug, în nări, i-au pus
Și-nchis în cușcă a fost dus
La împăratul cel pe care,
În frunte, Babilonu-l are.
În cetățuie-l încuiară,
Pentru că au voit să-i piară
Glasul puternic, în ăst fel,
Din munți-aflați în Israel.”
10„Și mama ta, asemeni ție,
Se dovedea a fi o vie
Cari lângă apă a crescut.
Mlădițe multe a făcut,
Pentru că-n jur erau aflate
Râuri cu ape-mbelșugate.
11Ale ei ramuri erau mari
Și au ajuns atât de tari,
Astfel încât s-ar fi putut,
Din ele, să se fi făcut
Toiege ce le foloseau
Cei cari cârmuitori erau.
Prin a ei mare înălțime
Și a mlădițelor mulțime,
Privirile le atrăgea
Căci de departe le-ntrecea
Pe alte ramuri viguroase,
Foarte înalte și stufoase.
12Dar mâinile au înhățat-o,
Au smuls-o și au aruncat-o,
Jos, pe pământ. Când a venit
Vântul cel de la răsărit,
Îndată roada i-a uscat,
Iar flăcările au mâncat
Puternicele ei mlădițe
Și-au nimicit ale ei vițe.
13Acuma iat-o, în pustie
Sădită-ajuns-a ca să fie,
Într-un pământ uscat, în care,
Loc, apa râului nu are.
14Din ale ei mlădițe mari,
Ieșit-a foc puternic, cari
Întreaga roadă i-a mâncat.
După tot ce s-a întâmplat,
Ea nu mai are ramuri cari
Să se arate a fi tari,
Din care să se fi putut,
Toiege, să se fi făcut,
Pentru cei care se vădeau
Precum că voievozi erau.
Astă cântare se vădește
A fi de jale și slujește
Drept o cântare potrivită,
La ceas de jale folosită.”
Selectat acum:
Ezechiel 19: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca