Ezechiel 45
45
1„Când iar, în țară, o să fiți
Și când aveți să o-mpărțiți,
Prin sorți, drept moștenire, voi
O să-I dați Domnului, apoi –
Din țară – un lot de pământ.
Acesta fi-va un loc sfânt.
De douăzeci și cinci de mii
De coți de lung și zece mii
De coți, doresc să aibă-n lat,
Locul ce-I e Domnului dat.
Pe-al său cuprins, acest pământ
Are să fie un loc sfânt.
2Din acest lot, lua-veți voi,
Pentru sfântul Locaș, apoi,
Un loc – în patru laturi – care,
Cinci sute coți, lungime, are
Și tot cinci sute are-n lat.
Acest lot fi-va-nconjurat
De un loc slobod, loc gol care,
Cincizeci de coți, lățime, are.
3Din astă-ntindere dar, voi
Să măsurați un loc apoi,
De douăzeci și cinci de mii
De coți de lung, și zece mii
De coți să fie el, în lat.
Locul ce fi-va măsurat –
Acea bucată de pământ –
Este pentru Locașul sfânt,
Precum și pentru lotul care,
Drept „loc preasfânt”, nume, își are.
4În țară, partea măsurată,
Drept „parte sfântă” e chemată.
Ea este a preoților
Care își fac slujbele lor
Chiar în Locașul Domnului
Aflându-se în slujba Lui.
În acel loc, atunci, fi-vor
Și casele preoților.
Pentru Locașul sfânt, la fel,
Un loc sfânt fi-va lotu-acel.
5Leviților cari se vădesc,
În casă, precum că slujesc,
Va trebui, de-asemenea,
Un alt pământ să li se dea.
De douăzeci și cinci de mii
De coți de lung, și zece mii
De coți să fie el, în lat,
Pe care-și vor fi ridicat
Cetăți, unde să locuiască
Și împreună să trăiască.
Odăi, cetățile acele
Vor trebui să aibă-n ele.
Odăile ce sunt durate,
La douăzeci vor fi, de toate.
6Apoi, cetății să îi fie
Dată, în urmă, o moșie.
Iată dar, în ce fel arată
Moșia care va fi dată:
De douăzeci și cinci de mi
De coți lungime, și cinci mii
De coți să fie ea, de lată.
Moșia fi-va așezată
Chiar lângă partea sfântă-n care
Locașul cel sfânt, loc, își are.
Moșia fi-va, în ăst fel,
Pentru tot neamul Israel.
7Și pentru domnitor, apoi,
Un loc trebuie să dați voi,
Pe cele două părți aflate
Lângă moșie, la cetate,
Și cele două părți pe care
Locul chemat „parte sfânt” le are.
Moșia, pentru domnitor,
Se va afla de-a lungul lor,
În partea de la asfințit
Și-n partea de la răsărit
Chiar pe lungimea cea pe care
Una din aste părți o are,
De la hotarul ce e pus
În partea cea de la apus,
Pân’ la hotarul hărăzit
În partea de la răsărit.
8Acesta e pământul lui,
Pământul domnitorului,
Moșia cari, în Israel,
Are ca să o aibă el.
În felu-acesta, toți acei
Cari fi-vor domnitori ai Mei
Nu vor mai asupri, mereu,
Pe cei ce sunt popor al Meu,
Căci cealaltă parte pe care
Țara lui Israel o are,
Dată – de ei – are să fie,
La fiecare seminție.”
9Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Destul vă e, cârmuitori,
Ai lui Israel domnitori!
Cu silnicia, isprăviți
Și cu răpirile sfârșiți!
Faceți dreptate și cătați
Doar drept, mereu, să judecați!
Pe-al Meu popor, să-l ocrotiți
Și stoarcerea lui s-o sfârșiți!” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu.
10„Cumpene drepte să țineți
Și-o efă dreaptă să aveți,
Iar al vost’ braț, drept, să se ție.
11Efa și batul să vă fie
Drepte, fără vreo făcătură,
Având – mereu – doar o măsură.
Batul să aibă – Eu vă cer –
A zecea parte din omer.
Efa, dintr-un omer, și ea,
A zecea parte va avea.
A lor măsură, voi să știți,
După omer s-o potriviți.
12Al vostru siclu, vi se cere
Să aibă douăzeci de ghere.
Cinci sicli, vreau ca să se știe
Că cinci sicli voiesc să fie,
Iar zece sicli, mai apoi,
Zece să fie, pentru voi!
Mina apoi, de-asemenea,
Cincizeci de sicli va avea!
13Iată și daru-acela care
E rânduit pentru mâncare,
Dar care fi-va ridicat:
La un omer va fi luat
A șasea parte, măsurată,
Ce dintr-o efă va fi dată,
Din grâu. De-asemenea, apoi,
Din orz, la fel veți lua voi,
Căci pentru darul ridicat
La un omer, va fi luat
A șasea parte, măsurată,
Ce dintr-o efă va fi dată.
14Când dar din untdelemn luați,
A zecea parte o s-o dați
Voi, dintr-un bat, pentru un cor,
Lucru ce-i asemănător
Cu un omer de zece bați,
Pentru că zece sunt intrați
Într-un omer, precum se știe.
15O oaie trebuie să fie
Luată dintr-o turmă-apoi,
Cari are două sute oi.
Să dea o oaie fiecare
Din semințiile pe care
Le are neamul Israel.
Aceste oi vor fi, astfel,
Date drept daruri de mâncare,
Arderi de tot și jertfe care
Se vor vădi de mulțumire
Fiind jertfe de ispășire” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu.
16„Darul acesta va fi dat
De-ntreg poporu-n țară-aflat,
Pentru ai lui cârmuitori
Ce-n Israel sunt domnitori.
17De-asemenea, acela care
Rangul de domnitor îl are,
Este îndatorat și el,
Daruri să dea. În acest fel,
O să dea daruri de mâncare
Și jertfele acelea care
Din băutură sunt luate
La sărbători sau la Sabate,
Precum și la lunile noi
Și de asemenea apoi,
La sărbătorile pe care
Casa lui Israel le are.
El va da jertfe cu menire
De jertfe pentru ispășire,
De jertfe care se socot
A fi drept ardere de tot,
Jertfe de daruri de mâncare
Și-asemenea jertfele care
Sunt jertfe pentru mulțumire
Ca să se facă ispășire
Pentru poporul cel pe care
Neamul lui Israel îl are.”
18Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„În prima zi a lunii care
E-ntâia-n an, la numărare,
O să aduceți un vițel.
Fără cusur să fie el.
Pentru Locașul sfânt apoi,
Să faceți ispășire voi.
19Sângele jertfei cu menire
De jertfă pentru ispășire,
De preot trebuie luat.
Cu el să ungă-apoi, de-ndat’,
Ușorii porții cea pe care
Curtea din interior o are,
Pervazul pus altarului –
În patru colțuri ale lui –
Și pe ușorii înălțați
Cari sunt la casă așezați.
20În prima zi a lunii care
A șaptea e la numărare,
La fel veți face – negreșit –
Pentru cei care au greșit
Păcătuind din neștiință,
Sau poate din nechibzuință.
Făcând în felu-acesta, voi
Veți curăți casa apoi.
21În ziua a paisprezecea,
Din luna-ntâi, voi veți avea
Praznicul Paștelui. Să știți
Că trebuie să-l prăznuiți
O săptămână încheiată.
În săptămâna arătată,
Numai azimi veți mânca voi,
22Iar domnitorul – mai apoi –
Are s-aducă un vițel,
Pentru popor și pentru el –
A zecea zi – având menire
De jertfă pentru ispășire.
23În cele șapte zile-n care
Va ține-a Paștelui serbare,
Îi va aduce Domnului,
Arderi de tot, ‘naintea Lui.
Întâi, va da șapte viței.
Fără cusur să fie ei.
Șapte berbeci are să dea,
Fără cusur de-asemenea.
Aceste jertfe vor fi date
În șapte zile încheiate.
Va da și-un țap având menire
De jertfă pentru ispășire.
Jertfele-acestea vor fi date,
În șapte zile încheiate.
24Lângă aste jertfe, are
Să dea și daruri de mâncare:
Va da o efă, de vițel
Și-o efă, de-un berbec, la fel.
Un hin de untdelemn să ia
Pentru o efă, ca să dea.
25A cinșpea zi de sărbătoare
Din cea de-a șaptea lună, are,
Aceeași jertfă, să dea el,
O săptămână. În ăst fel,
Va da jertfele cu menire
De jertfe pentru ispășire,
Jertfele care se socot
A fi drept ardere de tot,
Precum și-aceleași jertfe care
Vor fi drept daruri de mâncare.
Pe lângă-acestea, va fi dat
Darul din untdelemn luat.”
Selectat acum:
Ezechiel 45: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ezechiel 45
45
1„Când iar, în țară, o să fiți
Și când aveți să o-mpărțiți,
Prin sorți, drept moștenire, voi
O să-I dați Domnului, apoi –
Din țară – un lot de pământ.
Acesta fi-va un loc sfânt.
De douăzeci și cinci de mii
De coți de lung și zece mii
De coți, doresc să aibă-n lat,
Locul ce-I e Domnului dat.
Pe-al său cuprins, acest pământ
Are să fie un loc sfânt.
2Din acest lot, lua-veți voi,
Pentru sfântul Locaș, apoi,
Un loc – în patru laturi – care,
Cinci sute coți, lungime, are
Și tot cinci sute are-n lat.
Acest lot fi-va-nconjurat
De un loc slobod, loc gol care,
Cincizeci de coți, lățime, are.
3Din astă-ntindere dar, voi
Să măsurați un loc apoi,
De douăzeci și cinci de mii
De coți de lung, și zece mii
De coți să fie el, în lat.
Locul ce fi-va măsurat –
Acea bucată de pământ –
Este pentru Locașul sfânt,
Precum și pentru lotul care,
Drept „loc preasfânt”, nume, își are.
4În țară, partea măsurată,
Drept „parte sfântă” e chemată.
Ea este a preoților
Care își fac slujbele lor
Chiar în Locașul Domnului
Aflându-se în slujba Lui.
În acel loc, atunci, fi-vor
Și casele preoților.
Pentru Locașul sfânt, la fel,
Un loc sfânt fi-va lotu-acel.
5Leviților cari se vădesc,
În casă, precum că slujesc,
Va trebui, de-asemenea,
Un alt pământ să li se dea.
De douăzeci și cinci de mii
De coți de lung, și zece mii
De coți să fie el, în lat,
Pe care-și vor fi ridicat
Cetăți, unde să locuiască
Și împreună să trăiască.
Odăi, cetățile acele
Vor trebui să aibă-n ele.
Odăile ce sunt durate,
La douăzeci vor fi, de toate.
6Apoi, cetății să îi fie
Dată, în urmă, o moșie.
Iată dar, în ce fel arată
Moșia care va fi dată:
De douăzeci și cinci de mi
De coți lungime, și cinci mii
De coți să fie ea, de lată.
Moșia fi-va așezată
Chiar lângă partea sfântă-n care
Locașul cel sfânt, loc, își are.
Moșia fi-va, în ăst fel,
Pentru tot neamul Israel.
7Și pentru domnitor, apoi,
Un loc trebuie să dați voi,
Pe cele două părți aflate
Lângă moșie, la cetate,
Și cele două părți pe care
Locul chemat „parte sfânt” le are.
Moșia, pentru domnitor,
Se va afla de-a lungul lor,
În partea de la asfințit
Și-n partea de la răsărit
Chiar pe lungimea cea pe care
Una din aste părți o are,
De la hotarul ce e pus
În partea cea de la apus,
Pân’ la hotarul hărăzit
În partea de la răsărit.
8Acesta e pământul lui,
Pământul domnitorului,
Moșia cari, în Israel,
Are ca să o aibă el.
În felu-acesta, toți acei
Cari fi-vor domnitori ai Mei
Nu vor mai asupri, mereu,
Pe cei ce sunt popor al Meu,
Căci cealaltă parte pe care
Țara lui Israel o are,
Dată – de ei – are să fie,
La fiecare seminție.”
9Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Destul vă e, cârmuitori,
Ai lui Israel domnitori!
Cu silnicia, isprăviți
Și cu răpirile sfârșiți!
Faceți dreptate și cătați
Doar drept, mereu, să judecați!
Pe-al Meu popor, să-l ocrotiți
Și stoarcerea lui s-o sfârșiți!” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu.
10„Cumpene drepte să țineți
Și-o efă dreaptă să aveți,
Iar al vost’ braț, drept, să se ție.
11Efa și batul să vă fie
Drepte, fără vreo făcătură,
Având – mereu – doar o măsură.
Batul să aibă – Eu vă cer –
A zecea parte din omer.
Efa, dintr-un omer, și ea,
A zecea parte va avea.
A lor măsură, voi să știți,
După omer s-o potriviți.
12Al vostru siclu, vi se cere
Să aibă douăzeci de ghere.
Cinci sicli, vreau ca să se știe
Că cinci sicli voiesc să fie,
Iar zece sicli, mai apoi,
Zece să fie, pentru voi!
Mina apoi, de-asemenea,
Cincizeci de sicli va avea!
13Iată și daru-acela care
E rânduit pentru mâncare,
Dar care fi-va ridicat:
La un omer va fi luat
A șasea parte, măsurată,
Ce dintr-o efă va fi dată,
Din grâu. De-asemenea, apoi,
Din orz, la fel veți lua voi,
Căci pentru darul ridicat
La un omer, va fi luat
A șasea parte, măsurată,
Ce dintr-o efă va fi dată.
14Când dar din untdelemn luați,
A zecea parte o s-o dați
Voi, dintr-un bat, pentru un cor,
Lucru ce-i asemănător
Cu un omer de zece bați,
Pentru că zece sunt intrați
Într-un omer, precum se știe.
15O oaie trebuie să fie
Luată dintr-o turmă-apoi,
Cari are două sute oi.
Să dea o oaie fiecare
Din semințiile pe care
Le are neamul Israel.
Aceste oi vor fi, astfel,
Date drept daruri de mâncare,
Arderi de tot și jertfe care
Se vor vădi de mulțumire
Fiind jertfe de ispășire” –
Zice Acel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu.
16„Darul acesta va fi dat
De-ntreg poporu-n țară-aflat,
Pentru ai lui cârmuitori
Ce-n Israel sunt domnitori.
17De-asemenea, acela care
Rangul de domnitor îl are,
Este îndatorat și el,
Daruri să dea. În acest fel,
O să dea daruri de mâncare
Și jertfele acelea care
Din băutură sunt luate
La sărbători sau la Sabate,
Precum și la lunile noi
Și de asemenea apoi,
La sărbătorile pe care
Casa lui Israel le are.
El va da jertfe cu menire
De jertfe pentru ispășire,
De jertfe care se socot
A fi drept ardere de tot,
Jertfe de daruri de mâncare
Și-asemenea jertfele care
Sunt jertfe pentru mulțumire
Ca să se facă ispășire
Pentru poporul cel pe care
Neamul lui Israel îl are.”
18Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„În prima zi a lunii care
E-ntâia-n an, la numărare,
O să aduceți un vițel.
Fără cusur să fie el.
Pentru Locașul sfânt apoi,
Să faceți ispășire voi.
19Sângele jertfei cu menire
De jertfă pentru ispășire,
De preot trebuie luat.
Cu el să ungă-apoi, de-ndat’,
Ușorii porții cea pe care
Curtea din interior o are,
Pervazul pus altarului –
În patru colțuri ale lui –
Și pe ușorii înălțați
Cari sunt la casă așezați.
20În prima zi a lunii care
A șaptea e la numărare,
La fel veți face – negreșit –
Pentru cei care au greșit
Păcătuind din neștiință,
Sau poate din nechibzuință.
Făcând în felu-acesta, voi
Veți curăți casa apoi.
21În ziua a paisprezecea,
Din luna-ntâi, voi veți avea
Praznicul Paștelui. Să știți
Că trebuie să-l prăznuiți
O săptămână încheiată.
În săptămâna arătată,
Numai azimi veți mânca voi,
22Iar domnitorul – mai apoi –
Are s-aducă un vițel,
Pentru popor și pentru el –
A zecea zi – având menire
De jertfă pentru ispășire.
23În cele șapte zile-n care
Va ține-a Paștelui serbare,
Îi va aduce Domnului,
Arderi de tot, ‘naintea Lui.
Întâi, va da șapte viței.
Fără cusur să fie ei.
Șapte berbeci are să dea,
Fără cusur de-asemenea.
Aceste jertfe vor fi date
În șapte zile încheiate.
Va da și-un țap având menire
De jertfă pentru ispășire.
Jertfele-acestea vor fi date,
În șapte zile încheiate.
24Lângă aste jertfe, are
Să dea și daruri de mâncare:
Va da o efă, de vițel
Și-o efă, de-un berbec, la fel.
Un hin de untdelemn să ia
Pentru o efă, ca să dea.
25A cinșpea zi de sărbătoare
Din cea de-a șaptea lună, are,
Aceeași jertfă, să dea el,
O săptămână. În ăst fel,
Va da jertfele cu menire
De jertfe pentru ispășire,
Jertfele care se socot
A fi drept ardere de tot,
Precum și-aceleași jertfe care
Vor fi drept daruri de mâncare.
Pe lângă-acestea, va fi dat
Darul din untdelemn luat.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca