Ezra 4
4
Amânarea zidirii Templului
1Vrăjmașii pe care-i avea
Iuda și de-asemenea
Și Beniamin, au auzit
Că robii care au venit,
Din nou în țară se gătesc
Și un alt Templu construiesc
În cinstea Domnului pe care,
Neamul lui Israel Îl are.
2Au mers dar, la aceia cari
Peste familii sunt mai mari –
Precum și la Zorobabel –
Și le-au vorbit în acest fel:
„Venim, pentru că vrem și noi,
Să construim, acum, cu voi,
O casă pentru Dumnezeu,
Căci jertfe I-am adus, mereu,
Din vremea-n cari Esar-Hadon
Era-n Asiria, pe tron,
Căci el e cel ce ne-a mutat
Și-apoi aici ne-a așezat.”
3Dar cei mai mari din Israel –
Și-asemenea Zorobabel
Cu Iosua – nu au voit
Să-i lase și-astfel le-au vorbit:
„Nu se cuvine să veniți,
O casă să Îi construiți
Cu noi alături, Domnului.
Noi vom zidi o casă-a Lui,
Așa precum Cir împărat
Ne-a poruncit, când am plecat.”
4Atuncea, oamenii din țară
Întreg poporul îl speriară,
Împiedicându-l să pornească
Și-o casă nouă să zidească.
5Cu preț de-argint au mituit
Sfetnici, care-au zădărnicit
Lucrarea Casei Domnului.
În timpul împăratului –
Cari peste Persia domnea
Și care, Cir, drept nume-avea –
În nici un fel nu s-a putut,
Casa ca să se fi făcut,
Până când Dariu a venit
Și la domnie s-a suit.
6Când Asuerus se găsea
Drept împărat în Persia –
În vremea lui de început –
O plângere i s-a făcut,
Prin care-nvinuiți erau
Cei ce-n Ierusalim ședeau,
Precum și cei ce se aflară
Atunci, în a lui Iuda țară.
7Apoi, o vreme a venit,
Când Artaxerxe a domnit.
Atunci, o carte, către el,
Au scris Bișlam, cu Tabeel,
Cu Mitredat și cu toți cei
Care în slujbe-au fost cu ei.
Cartea pe care au trimis-o,
În aramaică au scris-o.
8Iată-i pe cei care au scris
Scrisoarea care s-a trimis
Lui Artaxerxe: mai întâi –
Drept omul cel de căpătâi –
A fost Rehum, acela care
Rangul de dregător, îl are.
De-un logofăt a fost urmat,
Care, Șimșai, era chemat.
9Rehum și cu Șimșai aveau
Sprijin la cei ce se vădeau
Tovarăși ai slujbelor lor;
Aveau și sprijinul celor
Din Afaras, Din și Tarpel,
Arfarsatac, Erac – la fel –
Precum și-al celor cari erau
În Babilon, sau locuiau
La Susa. I-au mai sprijinit
Și cei care au locuit
La Deha, ori Elam. Pe ei,
10Îi mai urmau și toți acei
Cari în Samaria-s aflați
Și-asemenea cei așezați
În locurile-nvecinate
Cari lângă Râu erau aflate,
Unde-au ajuns să steie dar,
Mutați fiind, de Osnapar.
11Iată dar, ceea ce i-au zis
Lui Artaxerxe, când i-au scris:
„Ai tăi robi, care se găsesc
Chiar lângă Râu și locuiesc
În vale…” și-așa mai departe,
Și-au început ei, a lor carte.
12„Află-mpărate că acei
Cari se vădesc a fi Iudei
Și de la tine au venit,
S-au apucat de construit,
Din nou, cetatea ‘ceea rea
Cari răzvrătită se vădea.
Ziduri, acum, îi construiesc
Și temelia i-o-ntăresc,
Căci ei zidesc – cum bine știm –
Cetatea din Ierusalim.
13Cetatea, au s-o isprăvească
Și-atuncea n-au să mai plătească
Nici bir, nici dare. Nimenea,
În urmă, nu va mai avea
Dreptul de trecere. Să știi
Că ale tale visterii,
În ăst fel, au să suferească,
Pentru că au să sărăcească.
14Dar pentru că noi nu uităm
Că suntem cei care mâncăm
Sarea din curțile domnești,
Nu vrem ca tu să sărăcești.
Nu vrem ca să fii păgubit
Și drept urmare te-am vestit
De cele ce s-au petrecut,
Să știi apoi, ce-ai de făcut.
15Noi te rugăm să cercetezi
În cronici și-atunci ai să vezi
Că încă din vremea străbună,
Astă cetate n-a fost bună.
Mereu fusese răzvrătită.
De-aceea fost-a nimicită.
16Să știi că de-au să izbândească,
Din nou, cetatea s-o zidească,
Dacă va fi împrejmuită,
Fiind de ziduri întărită,
Tu – peste Râu – nu vei putea,
Vreo stăpânire-a mai avea.”
17Iată răspunsul ce-a fost dat
De către marele-mpărat,
Pentru Rahum – acela care,
Rangul de dregător îl are –
Pentru cel care-i așezat
Drept logofăt, Șamșai chemat,
Pentru toți cei din slujba lor,
Pentru-al Samariei popor
Și pentru cei care-au fost aduși
Și dincoace de Râu sunt puși:
„De sănătate, s-aveți parte.
18Aflați dar, că a voastră carte,
În fața mea a fost citită,
Așa cum fost-a întocmită
19Și a avut aste urmări:
Am pus, de-ndată, cercetări
Ca să se facă, și-am văzut
Cum că dreptate ați avut.
Astă cetate, ne-ncetat,
Din vremuri vechi, s-a răsculat
În contra împăraților
Care-au supus al ei popor.
20Așa după cum bine știm,
Șezut-au la Ierusalim
Mari împărați, cari s-au vădit
Puternici, căci au stăpânit
Țara de dincolo de Râu
Și i-au ținut, pe toți, în frâu.
Ăști împărați, biruri, luau
Precum și dări. Ei mai primeau
Și plata ce se dă acum,
Ca drept de trecere, pe drum.
21De-aceea, vreau ca să porniți,
Degrabă, și să porunciți
Acelor oameni, să-nceteze
Ca la cetate să lucreze,
Până când ei, din partea mea,
O învoire vor avea.
22Să nu v-abateți, negreșit,
De la tot ce v-am poruncit,
Ca nu cumva să se sporească
Ăst rău și să pricinuiască
O pagubă-mpăraților
Aflați în fruntea Perșilor.”
23Îndată ce a fost citită
Scrisoarea care-a fost primită
Din partea împăratului,
Rehum și toți oamenii lui –
Șimșai adică, și toți cei
Cari sunt în slujbe, ca și ei –
Către Ierusalim porniră,
Unde, cu sila, îi opriră
Pe meșteri, să mai construiască.
24Ei trebuit-au să oprească
Lucrarea Casei Domnului.
N-au mai lucrat la Casa Lui,
Până când Dariu, împărat,
În Persia s-a ridicat
Și până când, la-mpărăție,
De doi ani el avea să fie.
Selectat acum:
Ezra 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ezra 4
4
Amânarea zidirii Templului
1Vrăjmașii pe care-i avea
Iuda și de-asemenea
Și Beniamin, au auzit
Că robii care au venit,
Din nou în țară se gătesc
Și un alt Templu construiesc
În cinstea Domnului pe care,
Neamul lui Israel Îl are.
2Au mers dar, la aceia cari
Peste familii sunt mai mari –
Precum și la Zorobabel –
Și le-au vorbit în acest fel:
„Venim, pentru că vrem și noi,
Să construim, acum, cu voi,
O casă pentru Dumnezeu,
Căci jertfe I-am adus, mereu,
Din vremea-n cari Esar-Hadon
Era-n Asiria, pe tron,
Căci el e cel ce ne-a mutat
Și-apoi aici ne-a așezat.”
3Dar cei mai mari din Israel –
Și-asemenea Zorobabel
Cu Iosua – nu au voit
Să-i lase și-astfel le-au vorbit:
„Nu se cuvine să veniți,
O casă să Îi construiți
Cu noi alături, Domnului.
Noi vom zidi o casă-a Lui,
Așa precum Cir împărat
Ne-a poruncit, când am plecat.”
4Atuncea, oamenii din țară
Întreg poporul îl speriară,
Împiedicându-l să pornească
Și-o casă nouă să zidească.
5Cu preț de-argint au mituit
Sfetnici, care-au zădărnicit
Lucrarea Casei Domnului.
În timpul împăratului –
Cari peste Persia domnea
Și care, Cir, drept nume-avea –
În nici un fel nu s-a putut,
Casa ca să se fi făcut,
Până când Dariu a venit
Și la domnie s-a suit.
6Când Asuerus se găsea
Drept împărat în Persia –
În vremea lui de început –
O plângere i s-a făcut,
Prin care-nvinuiți erau
Cei ce-n Ierusalim ședeau,
Precum și cei ce se aflară
Atunci, în a lui Iuda țară.
7Apoi, o vreme a venit,
Când Artaxerxe a domnit.
Atunci, o carte, către el,
Au scris Bișlam, cu Tabeel,
Cu Mitredat și cu toți cei
Care în slujbe-au fost cu ei.
Cartea pe care au trimis-o,
În aramaică au scris-o.
8Iată-i pe cei care au scris
Scrisoarea care s-a trimis
Lui Artaxerxe: mai întâi –
Drept omul cel de căpătâi –
A fost Rehum, acela care
Rangul de dregător, îl are.
De-un logofăt a fost urmat,
Care, Șimșai, era chemat.
9Rehum și cu Șimșai aveau
Sprijin la cei ce se vădeau
Tovarăși ai slujbelor lor;
Aveau și sprijinul celor
Din Afaras, Din și Tarpel,
Arfarsatac, Erac – la fel –
Precum și-al celor cari erau
În Babilon, sau locuiau
La Susa. I-au mai sprijinit
Și cei care au locuit
La Deha, ori Elam. Pe ei,
10Îi mai urmau și toți acei
Cari în Samaria-s aflați
Și-asemenea cei așezați
În locurile-nvecinate
Cari lângă Râu erau aflate,
Unde-au ajuns să steie dar,
Mutați fiind, de Osnapar.
11Iată dar, ceea ce i-au zis
Lui Artaxerxe, când i-au scris:
„Ai tăi robi, care se găsesc
Chiar lângă Râu și locuiesc
În vale…” și-așa mai departe,
Și-au început ei, a lor carte.
12„Află-mpărate că acei
Cari se vădesc a fi Iudei
Și de la tine au venit,
S-au apucat de construit,
Din nou, cetatea ‘ceea rea
Cari răzvrătită se vădea.
Ziduri, acum, îi construiesc
Și temelia i-o-ntăresc,
Căci ei zidesc – cum bine știm –
Cetatea din Ierusalim.
13Cetatea, au s-o isprăvească
Și-atuncea n-au să mai plătească
Nici bir, nici dare. Nimenea,
În urmă, nu va mai avea
Dreptul de trecere. Să știi
Că ale tale visterii,
În ăst fel, au să suferească,
Pentru că au să sărăcească.
14Dar pentru că noi nu uităm
Că suntem cei care mâncăm
Sarea din curțile domnești,
Nu vrem ca tu să sărăcești.
Nu vrem ca să fii păgubit
Și drept urmare te-am vestit
De cele ce s-au petrecut,
Să știi apoi, ce-ai de făcut.
15Noi te rugăm să cercetezi
În cronici și-atunci ai să vezi
Că încă din vremea străbună,
Astă cetate n-a fost bună.
Mereu fusese răzvrătită.
De-aceea fost-a nimicită.
16Să știi că de-au să izbândească,
Din nou, cetatea s-o zidească,
Dacă va fi împrejmuită,
Fiind de ziduri întărită,
Tu – peste Râu – nu vei putea,
Vreo stăpânire-a mai avea.”
17Iată răspunsul ce-a fost dat
De către marele-mpărat,
Pentru Rahum – acela care,
Rangul de dregător îl are –
Pentru cel care-i așezat
Drept logofăt, Șamșai chemat,
Pentru toți cei din slujba lor,
Pentru-al Samariei popor
Și pentru cei care-au fost aduși
Și dincoace de Râu sunt puși:
„De sănătate, s-aveți parte.
18Aflați dar, că a voastră carte,
În fața mea a fost citită,
Așa cum fost-a întocmită
19Și a avut aste urmări:
Am pus, de-ndată, cercetări
Ca să se facă, și-am văzut
Cum că dreptate ați avut.
Astă cetate, ne-ncetat,
Din vremuri vechi, s-a răsculat
În contra împăraților
Care-au supus al ei popor.
20Așa după cum bine știm,
Șezut-au la Ierusalim
Mari împărați, cari s-au vădit
Puternici, căci au stăpânit
Țara de dincolo de Râu
Și i-au ținut, pe toți, în frâu.
Ăști împărați, biruri, luau
Precum și dări. Ei mai primeau
Și plata ce se dă acum,
Ca drept de trecere, pe drum.
21De-aceea, vreau ca să porniți,
Degrabă, și să porunciți
Acelor oameni, să-nceteze
Ca la cetate să lucreze,
Până când ei, din partea mea,
O învoire vor avea.
22Să nu v-abateți, negreșit,
De la tot ce v-am poruncit,
Ca nu cumva să se sporească
Ăst rău și să pricinuiască
O pagubă-mpăraților
Aflați în fruntea Perșilor.”
23Îndată ce a fost citită
Scrisoarea care-a fost primită
Din partea împăratului,
Rehum și toți oamenii lui –
Șimșai adică, și toți cei
Cari sunt în slujbe, ca și ei –
Către Ierusalim porniră,
Unde, cu sila, îi opriră
Pe meșteri, să mai construiască.
24Ei trebuit-au să oprească
Lucrarea Casei Domnului.
N-au mai lucrat la Casa Lui,
Până când Dariu, împărat,
În Persia s-a ridicat
Și până când, la-mpărăție,
De doi ani el avea să fie.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca