Ezra 8
8
Tovarășii lui Ezra
1Iată-i acum, pe-aceia cari,
Peste familii sunt mai mari,
Care – cu mine – au plecat
Din Babilon, când împărat
Fusese Artaxerxe, pus.
2Din Fineas, cel care s-a dus,
Gherșom fusese. Apoi cel
Din Itamar, e Daniel.
Din ai lui David fii, venea
Cel cari, Hatuș, drept nume-avea.
3Au mai venit fiii pe care
Șecania, urmași, îi are.
Din ai lui Pareoși copii,
Dintre-ai lui Zaharia fii,
O sută cincizeci de bărbați
Au fost, atuncea, adunați.
4Din fiii care-i zămislise
Pahat-Moab, cel ce venise
Elioenai era – cel care,
Pe Zaharia, tată-l are.
Cu el fuseseră-adunați,
La două sute de bărbați.
5Din fiii lui Șecania,
Acela cari ne însoțea
Era chemat Iahaziel,
Care, alăturea de el –
Atunci – avuse adunați,
Trei sute dintre ai lui frați.
6Din fiii lui Adin, venea
Acela care se numea
Ebed. El e acela care,
Pe Ionatan, părinte-l are
Și-avea în juru-i adunați –
Atuncea – cincizeci de bărbați.
7Din fiii lui Elam, venea
Acela care se numea
Isaia. El e-acela care,
Pe-Atalia, părinte-l are
Și-avea în juru-i adunați –
Atuncea – șaizeci de bărbați.
8A mai venit Zebadia,
Din fiii lui Șefatia;
Al său părinte-i Micael.
Oamenii cari erau cu el,
În mare număr se vădeau,
Căci ei optzeci de mii erau.
9Cel care, din Ioab, venea,
Era chemat Obadia.
Al său părinte-i Iehiel.
Bărbații care-au mers cu el –
Care erau gata să plece –
Sunt două sute optsprezece.
10Din oamenii lui Șelomit,
Acela care a venit
E fiu al lui Iosifia.
Alăturea de el avea
O sută șaizeci de bărbați,
Care erau dintre-ai lui frați.
11Veni și Zaharia, care,
Părinte, pe Bebai, îl are.
El, douăzeci și opt bărbați,
Avea în juru-i adunați.
12De la Azgad, e Iohanan,
Al cărui tată-i Hacatan.
Cu el avea o sută zece
Bărbați, fiind gata să plece.
13Iată-i pe cei care, de neam,
Sunt dintre-ai lui Adonicam:
Elifelet, cu Ieiel
Și cu Șemaia după el.
Erau și șaizeci de bărbați
Care de ei sunt adunați.
14Apoi, din fiii lui Bigvai,
Erau Zabud și cu Uiai.
În număr, șaptezeci erau
Bărbații care-i însoțeau.
15Am așezat tabăra mea,
Lângă un râu care curgea
Către Ahava. Ne-am oprit,
Acolo, și am poposit
Trei zile-n șir. Am căutat –
În tot poporul adunat –
Preoți, însă nu am găsit
Pe nimenea de neam Levit.
16Soli am trimis, ca să îi cer
Pe căpetenia Eliezer,
Iarib, Șemaia, Elnatan,
Pe Zaharia și Natan,
Pe Meșulam, pe Ariel
Și Elnatan. Apoi – la fel –
Pe Ioiarib l-am mai chemat,
Fiind de Elnatan urmat.
Acești doi oameni se vădeau
Precum că-nvățători erau.
17La Iod, cel care locuia –
Atuncea – la Casifia,
Pe acești oameni i-am trimis
Și prin ale lor guri i-am zis
Să îmi trimită slujitori –
Dintre ai săi locuitori –
Pe cari, la Casa Domnului,
Să-i așezăm în slujba Lui.
18Prin bunătatea cea pe care
Al nostru Dumnezeu o are,
Pe Serebia l-am primit
Cari om cu minte s-a vădit.
Fiul lui Mahli se vădea,
Lui Levi și de-asemenea
Era fiu al lui Israel.
Atuncea, au venit cu el –
În tabără – și alți bărbați:
De toți sunt optsprezece frați.
19Hașabia a mai venit,
Pe cari Isaia l-a-nsoțit.
Isaia e acela care,
Părinte, pe Merari-l are.
Cu el, ai săi frați se aflau,
Cari douăzeci se dovedeau.
20Din slujitorii cei pe care
Templul, în slujba sa, îi are,
Veniră mulți. În număr deci,
Sunt două sute douăzeci.
De către David – și cei cari
S-au dovedit a fi mai mari
Când el fusese la domnie –
Aleși au fost ei, ca să fie
În slujbă puși, la frații lor,
Din ramura Leviților.
În slujbă fost-au așezați,
Fiind pe nume-apoi chemați.
21Acolo unde-am poposit –
Lângă Ahava – am vestit
Un post ‘naintea Domnului,
Pentru smerire-n fața Lui,
Ca să-I putem cere apoi –
Pentru copii și pentru noi –
Alăturea ca să ne fie,
Când vom porni-n călătorie.
22Eu, de rușine, n-am putut,
O oaste ca să fi cerut
De la-mpărat, ca să ne fie
Drept pavăză-n călătorie,
Căci împăratului, chiar eu
I-am spus: „Mâna lui Dumnezeu
Îl ocrotește pe cel care
Îl caută fără-ncetare,
Însă mânia Lui lovește
În cel care Îl părăsește.
23De-aceea, noi am poposit
Și un post mare am vestit.
Pe Dumnezeu, noi L-am chemat,
Iar Domnul, ajutor, ne-a dat.
24Din rândul preoților, noi
Ales-am căpitani apoi.
În număr, ei se dovedeau
Că doisprezece inși erau.
În frunte, Șerebia-a stat,
Cari de Hașabia-i urmat,
Iar ceilalți zece se vădeau
Precum că ai lor frați erau.
25În fața lor, am cântărit
Argintul, aurul primit
Și-uneltele care s-au dat
În dar – de către împărat,
De sfetnici și de-aceia cari
Erau în slujba lui mai mari –
Casei lui Dumnezeu, pe care
El, la Ierusalim, o are.
26Apoi, în mâna lor am dat
Argintul. Eu l-am numărat
Și am găsit – talanții deci –
Că-s șase sute și cincizeci.
Uneltele-n argint lucrate,
De-asemeni, lor le-au fost lăsate.
Acestea, precum s-a văzut,
Talanți o sută au avut.
Apoi le-au fost încredințați
Talanți de aur. Numărați,
O sută ei s-au dovedit.
27Pahare, le-am mai dăruit,
Care din aur se vădeau
Și-n număr douăzeci erau.
Aste pahare – negreșit –
Darici o mie-au prețuit.
Le-am dăruit – de bună seamă –
Și două vase de aramă,
Care erau deosebite,
Căci erau frumos poleite.
Arama care-i poleită,
Ca aurul e prețuită.
28Apoi, am zis poporului:
„Voi toți sunteți ai Domnului,
Pentru că Lui – dragii mei frați –
Acum Îi sunteți închinați.
La vase să luați aminte,
Pentru că ele-s lucruri sfinte.
Argintul ce s-a numărat
Și aurul acesta-i dat
De bună voie, Domnului,
Spre slava și spre cinstea Lui.
29Cu ochi-n patru vreau să fiți –
Necontenit – și să păziți
Cele ce-n grijă v-au fost date,
Până când fi-vor așezate
În visterie, când sosim
La Casa din Ierusalim,
Cari este a lui Dumnezeu.
Când vom ajunge-acolo, eu
Voi cântări ceea ce are,
În a lui grijă, fiecare,
De față cu ai noști’ preoți,
Precum și cu Leviții toți,
‘Naintea tuturor cei cari,
Peste familii sunt mai mari.”
30Întreaga ceată de preoți –
Și-asemenea Leviții toți –
Argintul, grabnic, l-au luat,
Cu aurul ce le-a fost dat,
Cu toate vasele pe care
Casa lui Dumnezeu le are,
Asupra lor ca să vegheze,
Până aveau să le așeze
În noua Casă, terminată
Și la Ierusalim aflată.
31În luna-ntâia începea
A doisprezecea zi din ea,
Atuncea când am părăsit
Râul Ahava și-am pornit
Către Ierusalim. Mereu,
Cu noi fusese Dumnezeu.
De toți vrăjmașii ne-a păzit,
Iar relele ne-au ocolit,
Căci piedici n-am întâmpinat
Cât timp, pe drum, noi ne-am aflat.
32Sosirăm la Ierusalim
Și-am hotărât să ne-odihnim
Trei zile-ntâi și-abia apoi,
33Să cântărim ce-avem cu noi.
Căci toate câte le-am primit –
Aur, argint, dar negreșit
Și-acele vase – au fost date
Lui Meremot, spre-a fi păstrate;
Pe Urie, tată-l avea
Și preot el se dovedea.
Cu Meremot fusese dar,
Fiul lui Fineas – Eleazar –
Cu Iozabad – acela care,
Pe Iosua, părinte-l are –
Precum și cu Noadia
Cari, pe Binui, tată-l avea.
A patra zi, cu toți ne-am pus
Să cântărim ce am adus,
34Și fost-au cercetate toate,
La număr și la greutate.
Apoi, ceea ce s-a aflat
Fost-a-ntr-o carte însemnat.
35Fiii robiei, care – iară –
Ajuns-au a se-ntoarce-n țară,
Arderi de tot I-au dăruit
Lui Dumnezeu. Ei au jertfit
Atât berbeci, cât și viței
Și șaptezeci și șapte miei.
Vițeii care s-au jertfit,
La doisprezece s-au vădit,
Iar nouăzeci și șase deci,
Sun jertfe date din berbeci.
Și doisprezece țapi s-au dat,
Drept ispășire de păcat,
Ca jertfe care se socot
A fi drept ardere de tot.
36Apoi, ei au împărtășit
Tot ce-mpăratu-a poruncit
Atât cârmuitorilor,
Precum și dregătorilor
Cari dincoace de Râu au stat
Și care ajutor au dat –
Necontenit – poporului,
Precum și Casei Domnului.
Selectat acum:
Ezra 8: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca