Geneza 33
33
Împăcarea lui Iacov cu Esau
1Iacov, ochii, și-a ridicat
Și înainte s-a uitat,
Când iată că Esau venea,
Cu ceata lui. Spre el zorea,
În frunte la vreo patru sute
De oameni. Atunci, Iacov, iute,
Chemă copiii și, grăbit,
I-a numărat. I-a împărțit
Leiei, Rahelei, roabelor.
2Apoi, în fruntea tuturor,
El, roabele, le-a așezat,
Cu-ai lor copii. Lor le-a urmat
Lea – și ea, cu fii ei –
Iar ultimii – în rândul trei –
Rahela și Iosif au stat.
3Iacov, apoi, s-a așezat
În fruntea lor, și au pornit
Înspre Esau. S-a prăvălit –
Cu chipul la pământ ascuns –
De șapte ori, pân’ a ajuns,
Cu-ai săi, în fața fratelui.
4Esau fugi-naintea lui.
Cu dragoste l-a-mbrățișat,
Pe după gât. La sărutat
Cu bucurie, iar apoi,
Și-au plâns, pe umeri, amândoi.
5Esau, ochii, și-a ridicat
Și-abia atunci a observat
Copiii și femeile.
A întrebat, privindu-le:
„Spune-mi, te rog, cine sunt ele?”
„Nevestele, roabele mele.”
„Dar toți aceia, cine sânt?”
„Copii, pe care Domnul Sfânt,
Robului tău, i-a dăruit.”
6Atuncea, roabele-au venit,
Și, la pământ, s-au aruncat –
Copiii, pilda, le-au urmat.
7Lea copii-și adună
Și merse de se închină.
Iosif și cu Rahela-apoi,
I se-nchinară, amândoi.
8Esau a zis: „Ce te-ai gândit –
Cu cei cu cari m-am întâlnit –
Să faci, acuma?” „Eu gândesc,
Căci trecere-am să dobândesc,
Cu ei, față de domnul meu” –
Îi zise Iacov – „Astfel, eu,
Tabăra ‘ceea – toată – vreau
Ca în dar, ție să ți-o dau.”
9Esau răspunse: „Mulțumesc,
Însă să știi că nu primesc,
Căci din belșug le am pe toate.
Ce e al tău, păstrează frate!”
10Iacov, atuncea, l-a rugat:
„De trecere am căpătat,
Să nu mă superi în zadar,
Ci ia, din parte-mi, acest dar!
11Ia darul ce ți-a fost adus,
Fiindcă Domnul, cum ți-am spus,
Cu bogății, m-a copleșit
Și am de toate, negreșit.”
Esau, atunci, a acceptat,
12Zicându-i astfel: „Am plecat!
Voi merge înaintea ta
Și-apoi, să vii, te-oi aștepta.”
„Să nu te superi, domnul meu” –
13Răspunse Iacov – „uite, eu
Am oi și vaci, proaspăt fătate.
Copii-s mici. Deci nu se poate
Să plec – să-i obosesc acum –
Căci turma va pieri pe drum,
O zi măcar de mă grăbesc.
14Du-te-nainte, căci sosesc!
Încet, la pas, ajung și eu,
Cu-ai mei copii și-avutul meu.
Nu mergem nopți și zile-n șir,
Dar vom ajunge în Seir.”
15Esau a spus: „Îți las, cu tine,
O parte din cei ce-s cu mine.”
„De ce?” – Iacov a întrebat –
„De trecere am căpătat
În fața ta, îmi e de-ajuns.”
16Esau n-a dat nici un răspuns,
Ci oamenii și-a adunat
Și, în Seir, s-a-napoiat.
Iacov se așază la Sihem
17Iacov, în urmă-i, a pornit
Și la Sucot a poposit.
Acolo, casă și-a durat,
Iar pentru turme-a ridicat
Colibi. Când lucrul a sfârșit,
Locul, „Colibi”, l-a denumit.
18Venind de la Padan-Aran,
Iacov ajunse-n Canaan –
În a Sihemului cetate –
Cu bine și cu sănătate.
Își așeză tabăra lui,
Chiar în fața Sihemului.
19Ogorul unde-a ridicat
Cortul întâi, l-a cumpărat
De la copiii lui Hamor.
O sută de chesita#33:19 Acest cuvânt „chesita”, iată,Măsură pentru bani arată., lor,
Pentru pământ, le dete plată –
Hamor e al lui Sihem tată.
După ce târgul l-a-ncheiat,
20Iacov, altar, a ridicat
Și „El-Elohe-Israel”
Îi spuse-altarului acel.
Iată dar sensul numelui:
„Domnul e Dumnezeul lui
Israel”. Asta e la fel
Cu „El-Elohe-Israel”.
Selectat acum:
Geneza 33: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca