Evrei 10
10
1„O umbră numai, Legea are,
A bunurilor viitoare,
Nu fața cea adevărată
A lucrurilor. Niciodată,
Prin jertfele care s-au dat,
An după an, neîncetat,
Desăvârșit – pe nimenea –
Să facă ea, nu va putea,
Indiferent cine-ar fi cel
Care se-apropie astfel.
2Dacă așa s-ar fi-ntâmplat,
Atunci, oare, n-ar fi-ncetat
Jertfele, când aceia care
Le-aduc, se dovedesc în stare
Să nu mai cadă în păcat,
Căci jertfele i-au curățat?
3Dar, tocmai amintirea lor –
Adică a păcatelor –
Din an, în an, se înnoiește,
Prin jertfa ce se dăruiește.
4S-aveți deplină cunoștință,
Precum că e cu neputință,
Ca sângele taurilor –
Și-asemenea, al țapilor –
Să poată șterge, vreun păcat.
5Când El, în lume, a intrat,
În felu-acesta a vorbit:
„Tu, nici o jertfă, n-ai voit –
Și nici prinosuri – niciodat’.
Când am venit, un trup Mi-ai dat,
Pe care Mi L-ai pregătit.
6Arderi de tot, nu ai primit,
Și nici jertfe pentru păcat.
7Atuncea, Eu am cuvântat:
„Iată-Mă! Vin, acum, la Tine.
În sulul cărții, despre Mine,
Lucrul acesta este scris.
Iată-Mă! Vin, precum am zis,
Căci – Dumnezeule – doresc,
A Ta voință, s-o-mplinesc!”
8După ce-a spus: „Tu n-ai voit
Jertfe, prinoase n-ai primit,
Nici jertfe care se socot
A fi drept ardere de tot,
Nici jertfele pentru păcate”,
(Lucruri care prin Lege-s date)
9A încheiat astfel, și-a zis:
„Iată-Mă! Vin, precum e scris,
Căci – Dumnezeule – doresc,
Ca voia, să Ți-o împlinesc”.
10Prin astă „voie”, mai apoi,
Sfințiți ajuns-am a fi noi,
Prin faptul că Hristos Și-a dat
Trupul, drept jertfă de păcat,
O dată pentru totdeauna.
11Pe când un preot face-ntr-una
Slujba de zi cu zi – prin care,
Dă jertfe cari nu sunt în stare
Să șteargă un păcat, odată –
12Iisus, din contră, acum, iată,
O jertfă, singură, a dat,
Pentru păcate, și a stat,
La dreapta, lângă Dumnezeu,
Unde va rămânea mereu,
13Aflându-Se în așteptare,
Ca pe dușmanii ce îi are,
Să poată să îi fi făcut,
Pentru picioare, așternut.
14O jertfă numai, a dat El,
Și i-a făcut, în acest fel,
Pe toți cei care sunt sfințiți,
A fi, pe veci, desăvârșiți.
15Adeverite-acestea sânt,
Apoi, de către Duhul Sfânt.
Căci, după ce, întâia dată,
16S-a spus în felu-acesta: „Iată,
Ce zice Domnul Dumnezeu:
„Acesta-i legământul Meu,
Pe care, Eu doresc, cu ei,
În acea vreme, să-l închei:
Voi pune-n inimile lor,
Legile Mele – tuturor,
În minte, am să le înscriu,
În vremile de mai târziu”,
17În urmă, a adăugat:
„Nu-Mi voi aduce, niciodat’,
Aminte, de-ale lor păcate.
De-asemenea, vor fi uitate
Fărădelegile pe care
Le-avea, în seamă, fiecare”.
18Acolo unde au fost date
Iertările pentru păcate,
Nu e nevoie, niciodată,
De a mai fi, vreo jertfă, dată.
19Deci fraților, pentru că noi
Primit-am, prin Iisus apoi –
Prin sângele ce L-a vărsat –
Putința de a fi intrat
În Locul ce „prea sfânt” se cheamă,
20Pășim acum, fără de teamă,
Pe-o cale nouă, vie, care
Ni s-a deschis, la fiecare,
Prin El – El e acea perdea
Cari înăuntru se găsea,
Căci al Său trup a fost, mereu;
21Și pentru că, la Dumnezeu,
Avem acum, un Preot Mare,
22Să caute dar, fiecare,
Să se apropie, să vină
La El, având inima plină
Cu o credință-adevărată,
Stropită bine și curată,
Spălată înăuntrul său,
De urma unui cuget rău,
Avându-și trupul îmbăiat
În apă, spre a fi curat.
23Să nu se-arate șovăirea,
Când ținem la mărturisirea
Nădejdii noastre – ne-ndoios –
Pentru că este credincios
Cel ce-a făcut făgăduința,
Dacă ne vom păstra credința.
24Mereu – unii, pe alții – noi
Să ne veghem trebuie-apoi,
În dragoste să ne-ndemnăm
Și-n fapte bune să lucrăm.
25Nu părăsiți dar – dragii mei –
Precum au unii obicei,
Acum, a noastră adunare,
Ci trebuie ca fiecare –
În tot ce facem – să-ncercăm,
Cu-ndemnuri să ne ajutăm,
Unii pe alții, ne-ncetat,
Căci ziua s-a apropiat.
26Că dacă am păcătuit,
Cu voia, după ce-am primit
Cunoașterea adevărată,
Nu se mai află a fi dată
Vreo jertfă, spre a fi iertate,
În urmă, noile păcate.
27Rămâne, în continuare,
O-nfricoșată așteptare,
Ca judecata s-aibă loc,
Și-apoi văpaia unui foc,
În care fi-vor mistuiți
Toți cei cari fi-vor răzvrătiți.
28Acela care a călcat
Legea lui Moise, de îndat’,
Fără de milă e ucis,
Pe vorbele care le-au zis
Doi sau trei martori, negreșit.
29Atunci, cum oare, pedepsit,
Va fi cel cari s-a arătat
Că, în picioare, L-a călcat,
Pe-Acela care e, mereu,
Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu,
Și-a pângărit prin fapta lui,
Sângele legământului –
Sânge cu care-a fost sfințit –
Și astfel, L-a batjocorit
Pe Duhul harului apoi?
30Într-adevăr, bine știm noi,
Cine e Cel care a zis –
Căci, în Scriptură, este scris –
Că „Răzbunarea e a Mea.
Eu sunt Cel care o să dea,
La fiecare, o răsplată”;
În altă parte, se arată
Că „Domnul e judecătorul,
Și Își va judeca poporul”.
31Grozav lucru-i să cazi, zic eu,
În mâinile lui Dumnezeu!
32Să v-amintiți ce ați făcut,
În zilele de la-nceput,
Când după ce v-ați luminat,
O mare luptă ați purtat,
Plină fiind de suferință,
Căci ați primit astă credință.
33Pe de o parte, erați duși,
Priveliște spre a fi puși,
În mijlocul ocărilor
Precum și-al suferințelor,
Iar pe de alta, v-ați făcut
Părtași cu cei ce au avut
Aceeași soartă, ca și voi.
34Într-adevăr, știu că apoi,
Milă-ați putut să arătați,
Celor ce sunt întemnițați
Și bucuroși voi ați privit
Atuncea când vi s-au răpit
Averile ce le-ați avut,
Ca unii care ați știut
Că-n ceruri are să vă fie
Dată, în dar, o avuție –
Mai bună – care se vădește
Că pe vecie dăinuiește.
35Nu părăsiți încrederea
Ce o aveți, căci doar prin ea,
O să ajungă fiecare,
Să capete-o răsplată mare!
36Răbdare-acum, dragii mei frați,
Voi trebuie să arătați,
Ca după ce ați împlinit
Tot ceea ce a trebuit –
Adică după ce-ați făcut
Ceea ce Dumnezeu a vrut –
S-ajungeți de a fi primit
Tot ce va fost făgăduit.
37Nimeni dar, nu vreau, a se teme:
„Încă puțin – puțină vreme –
Mai este până la sfârșit”,
Iar „Cel ce vine – negreșit –
Curând, curând, o să sosească,
Și nu are să zăbovească.
38Omul neprihănit trăiește
Doar prin credința ce-o vădește;
Dar dacă-n urmă, înapoi,
Are să dea omul apoi,
Sufletul Meu – în acest fel –
Nu va găsi plăcere-n el”.
39Încredințat sunt, că-napoi,
Nicicând n-avem ca să dăm noi,
Ca să nu pierdem, ci-n credință,
Vom sta, mereu, cu sârguință,
Ca mântuirea s-o primim
Și sufletul să-l mântuim.”
Selectat acum:
Evrei 10: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca