Căci al lui Dumnezeu Cuvânt,
Venit din ceruri, pe pământ,
E viu mereu și lucrător
Și este mult mai tăietor
Decât acea sabie care,
Pe două părți, tăișuri, are:
Suflet de duh, desparte El,
Și-ncheieturile – la fel –
De măduvă, și-n urmă, poate,
La judecată, de a scoate
Simțirile-n inimi ascunse
Și gândurile nepătrunse.
Nici o făptură nu se-ascunde,
De El, căci – peste tot – pătrunde.
Nimic nu e acoperit,
Ci totu-i gol, necontenit,
Față de Cel cu care noi
Avem de-a face, să știți voi.
Deci, dacă noi am căpătat
Un Mare Preot, însemnat,
Cari cerurile-a străbătut –
Căci El este, cum am văzut,
Iisus, Fiul lui Dumnezeu –
Va trebui să stăm, mereu,
Tari, în mărturisirea care
Am căpătat-o fiecare.
Pentru știința tuturor,
Vă spun, acuma, fraților,
Că nu avem un Preot Mare
Cari, milă, pentru noi, nu are –
Pentru a noastră slăbiciune
Ce caută a ne supune –
Ci El, în toate – negreșit –
Asemeni nouă, ispitit
Ajunse-a fi și încercat,
Însă a fost fără păcat.
Haideți dar, să ne-apropiem,
Cu-ncredere ca să ședem
Lângă al Său scaun de har,
Ca să primim apoi, în dar,
Harul și îndurarea-I mare
Și-apoi, la vremea de-ncercare,
Să nu ne pomenim uitați,
Ci dimpotrivă, ajutați.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
