Isaia 23
23
Împotriva Tirului
1Aceasta e o prorocie,
Pentru un timp ce va să vie
Asupra Tirului, căci iată
Că împotrivă-i e-ndreptată.
Plângeți corăbii, cari veniți
Din Tarsis, și vă tânguiți,
Căci Tirul fost-a dărâmat!
Acolo, totu-i spulberat
Și-acuma Tirul nu mai are
Nici case, nici porți la intrare!
Vestea aceasta o primim
Din depărtare, din Chitim.”
2Voi cari, pe țărmuri, locuiți,
Cuprinși de groază amuțiți,
Pentru că voi toți i-ați văzut
Pe-aceia care-au străbătut
Marea, căci negustori erau
Și – din Sidon – la voi veneau!
3Iată că grâul Nilului
Și secerișul râului,
Care – pe ape mari – venea,
Este venitul ce-l avea,
Căci târg a fost, înfloritor,
Al tuturor neamurilor.”
4„Sidonule, ia seama bine!
Ia seama și fie-ți rușine!
Ascultă dar, ce vrea să-ți spuie
Marea și-a mării cetățuie:
„Iată că eu nu am avut
Dureri de faceri. N-am născut.
Fete să cresc, n-a trebuit
Și nici tineri să fi hrănit.”
5În al Egiptului ținut –
Când se va ști că a căzut
Cetatea Tirului – de-ndat’
Toți vor fi prinși de tremurat,
6Zicând: „La Tarsis, să veniți
Voi toți cei care locuiți
Pe țărm și-apoi, bociți-vă,
Mereu, și tânguiți-vă!
7Asta-i cetatea voastră, care
Obârșie-n vechime-și are,
Iar veselia se vădea
Că și-a făcut sălaș în ea.
Picioarele ce-o sprijineau,
Până departe o purtau.
8Dar cine-a fost Acela care
S-a dovedit a fi în stare
Să hotărască-n acest fel,
În contra Tirului, când el
Fusese un împărțitor
Al tuturor cununilor,
Când niște voievozi păreau
Cei care negustori erau
Și când cei care-au locuit,
În el, mereu s-au dovedit
Drept oamenii cei mai bogați
Care sunt pe pământ aflați?
9Domnul oștirilor e Cel
Care a hotărât astfel,
Să rușineze – negreșit –
Tot ceea ce a strălucit
Și să-i smerească pe cei cari
Erau, peste pământ, mai mari.
10„Fiică a Tarsisului, iată,
Poți a străbate țara toată
Asemeni apelor din râu,
Căci nu te strânge nici un brâu!
Ești ca și Nilu-n drumul său,
Căci nu ai jug pe gâtul tău!
11Domnul Și-a-ntins, în largul zării,
Brațul, spre necuprinsul mării,
Iar împărați-au tremurat.
Apoi, din cer, porunci a dat,
Cerând să fie nimicite
Cetățile-n Canaan zidite,
12Spunând așa: „Iată, de-acum,
N-ai să te bucuri nicidecum
Tu care fost-ai dovedită
A fi fecioară necinstită,
Tu, fiică a Sidonului!
Scoală, și-n a Chitimului
Țară, să mergi să-ți cauți tihnă!
Dar nu ai să găsești odihnă.
13Iată, neamul Haldeilor –
Cari nu fusese un popor,
Care, așa precum se știe,
A locuit doar în pustie,
Neam pentru care-ntemeiară
Cei din Asiria, o țară –
În Tir a mers, a ridicat
Turnuri și-apoi a dărâmat
Palatele cele domnești
Și casele împărătești.”
14Plângeți corăbii cari veniți
Din Tarsis, și vă tânguiți,
Căci cetățuia cea iubită,
Acuma, este nimicită.”
15Pe ale timpului poteci,
Au să se scurgă șaptezeci
De ani apoi, vreme în care
Va fi lăsată în uitare
Cetatea Tirului. Acum,
Anii aceștia sunt precum
E viața unui împărat.
Când timpul se va fi-ncheiat,
Cu Tiru-apoi are să fie
Asemenea precum se știe
Că fost-a și femeia care
E așezată în cântare
Și despre care cântul spune:
16„Ia-ți hainele cele mai bune,
Ia-ți harfa, iar apoi străbate,
Cântând, întreaga ta cetate.
Pentru că ești o curvă care
Acoperită-i de uitare,
Îți cântă cântecele bine,
Să-și amintească toți, de tine.”
17Cei șaptezeci de ani vor trece,
Iar ceea ce se va petrece
Cu Tirul, e asemuit
Cu acel cântec amintit,
Căci Domnul îl va cerceta,
Iar el, din nou, se va sălta,
Ajungând iar, cum e știut
Precum că fost-a în trecut.
Împărățiile ce sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Mari legături, în timpu-acel,
Au ca să lege iar, cu el.
18Dar plata și câștigul lui,
Vor fi-nchinate Domnului.
Averea astfel dobândită
Nu va fi strânsă și păzită,
Ci ea are să fie dată
Pentru o hrană-mbelșugată
Și pentru haine strălucite
Ce au să fie folosite
De toți locuitorii lui,
Cari stau în fața Domnului.
Selectat acum:
Isaia 23: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Isaia 23
23
Împotriva Tirului
1Aceasta e o prorocie,
Pentru un timp ce va să vie
Asupra Tirului, căci iată
Că împotrivă-i e-ndreptată.
Plângeți corăbii, cari veniți
Din Tarsis, și vă tânguiți,
Căci Tirul fost-a dărâmat!
Acolo, totu-i spulberat
Și-acuma Tirul nu mai are
Nici case, nici porți la intrare!
Vestea aceasta o primim
Din depărtare, din Chitim.”
2Voi cari, pe țărmuri, locuiți,
Cuprinși de groază amuțiți,
Pentru că voi toți i-ați văzut
Pe-aceia care-au străbătut
Marea, căci negustori erau
Și – din Sidon – la voi veneau!
3Iată că grâul Nilului
Și secerișul râului,
Care – pe ape mari – venea,
Este venitul ce-l avea,
Căci târg a fost, înfloritor,
Al tuturor neamurilor.”
4„Sidonule, ia seama bine!
Ia seama și fie-ți rușine!
Ascultă dar, ce vrea să-ți spuie
Marea și-a mării cetățuie:
„Iată că eu nu am avut
Dureri de faceri. N-am născut.
Fete să cresc, n-a trebuit
Și nici tineri să fi hrănit.”
5În al Egiptului ținut –
Când se va ști că a căzut
Cetatea Tirului – de-ndat’
Toți vor fi prinși de tremurat,
6Zicând: „La Tarsis, să veniți
Voi toți cei care locuiți
Pe țărm și-apoi, bociți-vă,
Mereu, și tânguiți-vă!
7Asta-i cetatea voastră, care
Obârșie-n vechime-și are,
Iar veselia se vădea
Că și-a făcut sălaș în ea.
Picioarele ce-o sprijineau,
Până departe o purtau.
8Dar cine-a fost Acela care
S-a dovedit a fi în stare
Să hotărască-n acest fel,
În contra Tirului, când el
Fusese un împărțitor
Al tuturor cununilor,
Când niște voievozi păreau
Cei care negustori erau
Și când cei care-au locuit,
În el, mereu s-au dovedit
Drept oamenii cei mai bogați
Care sunt pe pământ aflați?
9Domnul oștirilor e Cel
Care a hotărât astfel,
Să rușineze – negreșit –
Tot ceea ce a strălucit
Și să-i smerească pe cei cari
Erau, peste pământ, mai mari.
10„Fiică a Tarsisului, iată,
Poți a străbate țara toată
Asemeni apelor din râu,
Căci nu te strânge nici un brâu!
Ești ca și Nilu-n drumul său,
Căci nu ai jug pe gâtul tău!
11Domnul Și-a-ntins, în largul zării,
Brațul, spre necuprinsul mării,
Iar împărați-au tremurat.
Apoi, din cer, porunci a dat,
Cerând să fie nimicite
Cetățile-n Canaan zidite,
12Spunând așa: „Iată, de-acum,
N-ai să te bucuri nicidecum
Tu care fost-ai dovedită
A fi fecioară necinstită,
Tu, fiică a Sidonului!
Scoală, și-n a Chitimului
Țară, să mergi să-ți cauți tihnă!
Dar nu ai să găsești odihnă.
13Iată, neamul Haldeilor –
Cari nu fusese un popor,
Care, așa precum se știe,
A locuit doar în pustie,
Neam pentru care-ntemeiară
Cei din Asiria, o țară –
În Tir a mers, a ridicat
Turnuri și-apoi a dărâmat
Palatele cele domnești
Și casele împărătești.”
14Plângeți corăbii cari veniți
Din Tarsis, și vă tânguiți,
Căci cetățuia cea iubită,
Acuma, este nimicită.”
15Pe ale timpului poteci,
Au să se scurgă șaptezeci
De ani apoi, vreme în care
Va fi lăsată în uitare
Cetatea Tirului. Acum,
Anii aceștia sunt precum
E viața unui împărat.
Când timpul se va fi-ncheiat,
Cu Tiru-apoi are să fie
Asemenea precum se știe
Că fost-a și femeia care
E așezată în cântare
Și despre care cântul spune:
16„Ia-ți hainele cele mai bune,
Ia-ți harfa, iar apoi străbate,
Cântând, întreaga ta cetate.
Pentru că ești o curvă care
Acoperită-i de uitare,
Îți cântă cântecele bine,
Să-și amintească toți, de tine.”
17Cei șaptezeci de ani vor trece,
Iar ceea ce se va petrece
Cu Tirul, e asemuit
Cu acel cântec amintit,
Căci Domnul îl va cerceta,
Iar el, din nou, se va sălta,
Ajungând iar, cum e știut
Precum că fost-a în trecut.
Împărățiile ce sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Mari legături, în timpu-acel,
Au ca să lege iar, cu el.
18Dar plata și câștigul lui,
Vor fi-nchinate Domnului.
Averea astfel dobândită
Nu va fi strânsă și păzită,
Ci ea are să fie dată
Pentru o hrană-mbelșugată
Și pentru haine strălucite
Ce au să fie folosite
De toți locuitorii lui,
Cari stau în fața Domnului.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca