Judecătorii 11:1-12

Iefta era un Galaadit Viteaz, cari fost-a zămislit De-o curvă. Galaad îi fuse Tatăl pe care îl avuse. Galaad era căsătorit, Iar soața lui i-a dăruit Doi fii la început, fii cari – Atuncea când s-au făcut mari – Pe Iefta nu l-au suferit Și astfel, ei l-au izgonit, Spunându-i: „Pleacă de la noi, Căci parte, n-o să ai apoi, La moștenire, niciodată, În casă la al nostru tată, Pentru că știi – de bună seamă – Căci nu avem aceeași mamă!” Iefta, atuncea, a fugit De frații lui și-a locuit În țara Tob. Cu el erau Doar oameni care se vădeau A fi de căpătâi lipsiți. Cu toți erau nedespărțiți; La Iefta, ei se adunau Și împreună se plimbau. După un timp, neamul pe care, Amon pe astă lume-l are, O mare luptă a pornit, Cu tot neamul Israelit. Războiu-acela se-ntețea Și tot mai crâncen devenea. Bătrânii care i-a avut Al Galaadului ținut, În țara Tob, grabnic, s-au dus – La Iefta – și așa i-au spus: „Vino alăturea de noi, Căci vrem ca să ne fii apoi, Drept căpitan și-n acest fel, Să batem tot neamul acel De Amoniți, cu toți ai lor!” Iefta le-a zis bătrânilor: „Dar oare nu m-ați urât voi Și nu m-ați izgonit apoi, Din casele tatălui meu? Acum, de ce credeți că eu Am să vă dau ajutorare Când vă aflați în strâmtorare?” Bătrânii Galaadului Răspuns-au la-ntrebarea lui: „Iată că vrem, cu noi să vii Și căpetenie să fii, Pentru toți oamenii ce sânt Pe-al Galaadului pământ, Să mergi în frunte, la război, Și pe Amon să-l bați apoi!” Iefta le spuse: „Dacă eu – Cu sprijinul lui Dumnezeu – Pe Amoniți am să îi bat, Drept căpeteni-așezat Voi fi, peste poporul care Ținutul Galaad îl are?” Bătrânii Galaadului Răspunseră-ntrebării lui: „Domnul ne judece pe noi, De nu facem cum spui apoi!” Iefta, atunci, i-a însoțit Și-n Galaad a revenit. Poporul Galaadului L-a așezat în fruntea lui, Iar el, la Mițpa, a venit Și-acolo, iarăși, a rostit – Față de Domnul – tot ce-a spus, Din țara Tob, când l-au adus. La cel cari fosta-nscăunat Peste-Amoriți, ca împărat, Iefta, solie, a trimis Și-aste cuvinte i le-a zis: „Oare ce rău, ți-am făcut noi, Încât acum, vii cu război?”