Ieremia 19
19
Vasul zdrobit și dărâmarea Ierusalimului
1Domnul mi-a zis: „Hai, du-te iar
Și cumpără, de la olar,
Un vas, din cele care sânt
De el făcute, din pământ.
Când mergi, are să trebuiască,
Niște bătrâni să te-nsoțească,
Dintre bătrânii din popor
Și din rândul preoților.
2În valea Ben-Hinom apoi,
Cu toții să vă duceți voi,
Până la poarta ce se știe
Că este lângă olărie.
Acolo, tu ai să vestești
Cuvintele ce le primești.
3Să spui astfel poporului:
„Iată Cuvântul Domnului,
Pentru-ai lui Iuda împărați
Și pentru voi, cei care stați,
Azi, în Ierusalim. Să fiți
Atenți acum, să auziți
Ce vă va spune, tuturor,
Cel care-i Domn al oștilor
Și totodată este Cel
Ce-i Dumnezeu, în Israel:
„Peste-acest loc, vă dau de știre
Că am s-aduc nenorocire.
Ea o să fie foarte mare
Făcându-i pe aceia care,
De ea vor auzi vorbind,
Să-și simtă-auzul țiuind.
4Necazul îi va fi lovit,
Pentru că ei M-au părăsit
Și pentru că ei au spurcat
Ținutul care le-a fost dat.
Astfel, tămâie au ars ei,
În cinstea altor dumnezei,
Pe care nu îi cunoșteau
Și-ai lor părinți nu îi știau.
Prin tot ceea ce au făcut,
Locul acesta l-au umplut
Cu sângele nevinovat
Care a fost de ei vărsat.
5Multe-nălțimi ei au zidit,
Pe care-n urmă au jertfit
Pe fiii și fiicele lor.
I-au dat în cinstea Baalilor,
Drept jertfe care se socot
A fi drept ardere de tot.
Ăst lucru nu l-am poruncit
Nicicând, și nu l-am rânduit,
Căci nici prin gând nu Mi-a trecut,
Așa ceva, să fi cerut.
6De-aceea, Domnul a venit
Și-n felu-acesta a vorbit:
„Schimbat va fi numele lui –
Adică al Tofetului –
Precum și numele pe care
Valea din Ben-Hinom îl are;
Căci valea Ben-Hinomului
Va fi Valea Măcelului!
7Sfatul pe care-n Iuda-l știm,
Dar și cel din Ierusalim,
În locu-acesta, Eu voiesc,
Atunci să îl zădărnicesc.
Îi las vrăjmașilor să cadă –
Și săbiilor lor – drept pradă.
Doar trupuri moarte au să fie
Împrăștiate pe câmpie.
În acest fel ajunge-vor
Drept hrană, trupurile lor,
Doar păsărilor cerului
Și fiarelor pământului.
8Astă cetate o să fie
Batjocorită și pustie.
Speriați vor fi cei ce-au s-o vadă
Și nu le va veni să creadă.
Trecând prin ea, vor fi uimiți
Mișcând din cap, nedumeriți.
Cei care trec pe lângă ea,
Când rănile îi vor vedea,
Vor șuiera a disperare,
Cuprinși fiind de-o groază mare.
9O să mănânce-al ei popor,
Atunci, carnea copiilor.
Unii pe alții vor ‘cerca,
Înfometați, a se mânca,
În mijlocul necazului,
Al lipsei și al răului
Pricinuite de cei care
Vor căuta să îi omoare.
10Să spargi apoi, vasul de lut,
Astfel încât să fii văzut
De cei de cari, însoțit, ești
11Și-apoi, așa să le vorbești:
„Iată, Domnul oștirilor
A spus: „Zdrobesc acest popor,
Așa după cum ați văzut
Că s-a zdrobit vasul de lut.
Cetatea, de asemenea,
Aceeași soartă, va avea.
Atunci va fi o lipsă mare
De locuri de înmormântare,
Iar morții fi-vor adunați
Și în Tofet vor fi-ngropați.
12Așa voi face locului,
Precum și oamenilor lui.
Astă cetate – să se știe –
Precum Tofetul, o să fie.
13Casele împăratului
Și-ale Ierusalimului
Au să ajungă necurate,
Ca și Tofetul. În cetate,
Aceeași soartă vor avea
Și cele-n cari se aducea –
Pe-acoperișurile lor –
Tămâie-n cinstea Baalilor
Precum și-n cinstea cerului
Și-a-ntregii oști ce este-a lui,
Sau se turna câte-o măsură
Din jertfa pentru băutură,
Spre a cinsti alți dumnezei,
Străini de oamenii acei.”
Închiderea lui Ieremia
14Când își sfârșise prorocia,
‘Napoi se-ntoarse Ieremia,
De le Tofet, căci a făcut
Ceea ce Domnul i-a cerut.
S-a dus la Casa Domnului
Și-apoi, în curtea Casei Lui,
A zis astfel către popor:
15„Iată, Domnul oștirilor,
Ce-i Dumnezeu în Israel,
A cuvântat în acest fel:
„Nenorocirile pe care
Vi le-am vestit fără-ncetare,
Le voi aduce peste voi,
În vremurile de apoi.
Ierusalimul – negreșit –
Are să fie-atunci lovit.
Lovite vor mai fi, la fel,
Cetățile ce țin de el.
Toate, voi le veți fi pățit,
Pentru că v-ați înțepenit
Grumazul și n-ați ascultat
Poruncile ce vi le-am dat.”
Selectat acum:
Ieremia 19: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ieremia 19
19
Vasul zdrobit și dărâmarea Ierusalimului
1Domnul mi-a zis: „Hai, du-te iar
Și cumpără, de la olar,
Un vas, din cele care sânt
De el făcute, din pământ.
Când mergi, are să trebuiască,
Niște bătrâni să te-nsoțească,
Dintre bătrânii din popor
Și din rândul preoților.
2În valea Ben-Hinom apoi,
Cu toții să vă duceți voi,
Până la poarta ce se știe
Că este lângă olărie.
Acolo, tu ai să vestești
Cuvintele ce le primești.
3Să spui astfel poporului:
„Iată Cuvântul Domnului,
Pentru-ai lui Iuda împărați
Și pentru voi, cei care stați,
Azi, în Ierusalim. Să fiți
Atenți acum, să auziți
Ce vă va spune, tuturor,
Cel care-i Domn al oștilor
Și totodată este Cel
Ce-i Dumnezeu, în Israel:
„Peste-acest loc, vă dau de știre
Că am s-aduc nenorocire.
Ea o să fie foarte mare
Făcându-i pe aceia care,
De ea vor auzi vorbind,
Să-și simtă-auzul țiuind.
4Necazul îi va fi lovit,
Pentru că ei M-au părăsit
Și pentru că ei au spurcat
Ținutul care le-a fost dat.
Astfel, tămâie au ars ei,
În cinstea altor dumnezei,
Pe care nu îi cunoșteau
Și-ai lor părinți nu îi știau.
Prin tot ceea ce au făcut,
Locul acesta l-au umplut
Cu sângele nevinovat
Care a fost de ei vărsat.
5Multe-nălțimi ei au zidit,
Pe care-n urmă au jertfit
Pe fiii și fiicele lor.
I-au dat în cinstea Baalilor,
Drept jertfe care se socot
A fi drept ardere de tot.
Ăst lucru nu l-am poruncit
Nicicând, și nu l-am rânduit,
Căci nici prin gând nu Mi-a trecut,
Așa ceva, să fi cerut.
6De-aceea, Domnul a venit
Și-n felu-acesta a vorbit:
„Schimbat va fi numele lui –
Adică al Tofetului –
Precum și numele pe care
Valea din Ben-Hinom îl are;
Căci valea Ben-Hinomului
Va fi Valea Măcelului!
7Sfatul pe care-n Iuda-l știm,
Dar și cel din Ierusalim,
În locu-acesta, Eu voiesc,
Atunci să îl zădărnicesc.
Îi las vrăjmașilor să cadă –
Și săbiilor lor – drept pradă.
Doar trupuri moarte au să fie
Împrăștiate pe câmpie.
În acest fel ajunge-vor
Drept hrană, trupurile lor,
Doar păsărilor cerului
Și fiarelor pământului.
8Astă cetate o să fie
Batjocorită și pustie.
Speriați vor fi cei ce-au s-o vadă
Și nu le va veni să creadă.
Trecând prin ea, vor fi uimiți
Mișcând din cap, nedumeriți.
Cei care trec pe lângă ea,
Când rănile îi vor vedea,
Vor șuiera a disperare,
Cuprinși fiind de-o groază mare.
9O să mănânce-al ei popor,
Atunci, carnea copiilor.
Unii pe alții vor ‘cerca,
Înfometați, a se mânca,
În mijlocul necazului,
Al lipsei și al răului
Pricinuite de cei care
Vor căuta să îi omoare.
10Să spargi apoi, vasul de lut,
Astfel încât să fii văzut
De cei de cari, însoțit, ești
11Și-apoi, așa să le vorbești:
„Iată, Domnul oștirilor
A spus: „Zdrobesc acest popor,
Așa după cum ați văzut
Că s-a zdrobit vasul de lut.
Cetatea, de asemenea,
Aceeași soartă, va avea.
Atunci va fi o lipsă mare
De locuri de înmormântare,
Iar morții fi-vor adunați
Și în Tofet vor fi-ngropați.
12Așa voi face locului,
Precum și oamenilor lui.
Astă cetate – să se știe –
Precum Tofetul, o să fie.
13Casele împăratului
Și-ale Ierusalimului
Au să ajungă necurate,
Ca și Tofetul. În cetate,
Aceeași soartă vor avea
Și cele-n cari se aducea –
Pe-acoperișurile lor –
Tămâie-n cinstea Baalilor
Precum și-n cinstea cerului
Și-a-ntregii oști ce este-a lui,
Sau se turna câte-o măsură
Din jertfa pentru băutură,
Spre a cinsti alți dumnezei,
Străini de oamenii acei.”
Închiderea lui Ieremia
14Când își sfârșise prorocia,
‘Napoi se-ntoarse Ieremia,
De le Tofet, căci a făcut
Ceea ce Domnul i-a cerut.
S-a dus la Casa Domnului
Și-apoi, în curtea Casei Lui,
A zis astfel către popor:
15„Iată, Domnul oștirilor,
Ce-i Dumnezeu în Israel,
A cuvântat în acest fel:
„Nenorocirile pe care
Vi le-am vestit fără-ncetare,
Le voi aduce peste voi,
În vremurile de apoi.
Ierusalimul – negreșit –
Are să fie-atunci lovit.
Lovite vor mai fi, la fel,
Cetățile ce țin de el.
Toate, voi le veți fi pățit,
Pentru că v-ați înțepenit
Grumazul și n-ați ascultat
Poruncile ce vi le-am dat.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca