Ieremia 33
33
1Cuvântul Domnului, plecat
Din ceruri, s-a înfățișat
A doua oară cu solia
Adusă pentru Ieremia,
Pe când era, încă, închis,
În curtea temniței, și-a zis:
2„Așa vorbește Domnul care
Va împlini astă lucrare,
Acela care o urzește
Și care o înfăptuiește,
Al cărui Nume e vestit
Căci, „Domnul”, El este numit:
3„Cheamă-Mă doar și-ți voi răspunde,
Căci nu am a Mă mai ascunde,
Ci îți voi spune lucruri cari
Ascunse se vădesc și mari.
Am să îți fac de cunoscut
Lucruri pe cari nu le-ai știut.
4Așa vorbește Domnul – Cel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
De casele cele pe care
Cetatea voastră-acum le are,
De-mpărăteștile palate
Care, curând, vor fi surpate
Spre-a lăsa loc pentru oștire,
Pentru un șanț de întărire
Și pentru săbii, când va sta
5Gata pentru a înfrunta
Oștirile Haldeilor
Și când numărul morților,
Șanțul acela-l va umplea
Atunci când, în mânia Mea,
Îi voi lovi-n fața cetății,
Din pricină a răutății
Ce o arată, tot mereu,
Făcând, Fața să-Mi ascund Eu,
Căci voi întoarce al Meu spate,
Să nu privesc către cetate:
6Are să vină-o vreme-n care
Le voi aduce vindecare
Și sănătate. Un izvor,
Bogat și înviorător,
Le voi deschide, să le vie
Doar pace și credincioșie.
7Îi voi aduce înapoi
Pe cei ce sunt prinși de război
Din Iuda, iar apoi – la fel –
Pe cei ce sunt din Israel,
Pentru că vreau să-i așez iară,
Precum erau în a lor țară.
8Nelegiuirea săvârșită
O să le fie curățită,
Căci voi ierta al lor păcat
Prin care ei M-au supărat,
Prin care ei s-au răzvrătit
Și-n contra Mea s-au semețit.
9Când acea vreme o să vină,
Astă cetate va fi plină
De slavă și are să-Mi fie
O pricină de bucurie,
Printre popoarele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ.
Ele afla-vor, cu mirare,
Despre tot binele pe care
Eu am să-l fac. Vor fi uimite
Și-au să rămână-ncremenite,
Când au să vadă fericirea
Ce o voi da și propășirea.”
10Așa vorbește Domnul: „Iară,
O să se-audă-n astă țară,
În vremile de mai târziu –
Chiar dacă ziceți că „pustiu
Are să fie-al ei pământ,
Căci dobitoace nu mai sânt
Pe-ntinsul lui și-asemenea,
Nici oameni nu vor mai putea
Să-l locuiască, niciodat’,
Căci în ruină e lăsat” –
Are să se audă iară,
În orice loc din astă țară –
Atât de-a lungul drumului
Ce-i al Ierusalimului,
Pe ulițele răsfirate
Cari în cetate sunt aflate,
Cât și-n cetățile pe care
Iuda, pe-al său cuprins, le are –
11Strigăte mari de bucurie
Și chiote de veselie.
Au să răsune-n orice casă
Cântec de mire și mireasă,
Precum și glasul celor care
Îndeamnă: „Dați laudă mare,
Celui ce-i Domn al oștilor,
Căci este bun și iertător,
Iar îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!”
Are să se audă, iară,
Și glasul celor cari, în țară,
Jertfe aduc de mulțumire;
O să răsune peste fire,
Iarăși, glasul poporului
Ce-aduce jertfe Domnului
În Templul Său cel minunat
Ce-i în Ierusalim aflat.
Căci voi aduce înapoi
Pe cei ce sunt prinși de război,
Pentru că vreau să-i așez iară,
Precum erau, în a lor țară.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit.”
12Domnul oștirilor a zis:
„Așa după cum am promis,
În acest loc ce e pustiu,
În vremile de mai târziu,
Păstorii au să locuiască
Și turmele-au să-și odihnească,
Lângă cetățile zidite
Pe munți, cari azi sunt părăsite.
13Cu turmele, ei au să vie
Și în cetăți de la câmpie,
În miazăzi, în Beniamin,
Precum și-n cele care țin
De a Ierusalimului
Cetate, stând în jurul lui.
Țara lui Iuad va avea,
Din nou, turme de oi, în ea,
Căci pe sub mâna celui care
Face a turmei numărare,
Va trece șirul oilor
Mânate de păstorii lor.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit.”
14Domnul a zis apoi: „Curând,
Are să vină ziua când
Am să-mplinesc cuvântul bun,
Pe care Eu, acum, îl spun,
Față de Iuda și – la fel –
Față de-ntregul Israel,
15Căci o Odraslă o să iasă,
Atunci, din a lui David casă.
Neprihănită va fi Ea
Și-n felu-acesta, va putea,
Dreptatea să o-nfăptuiască
Și judecata s-o-mplinească.
16Atuncea Iuda – negreșit –
Are să fie mântuit.
Ierusalimul va putea,
Parte de liniște-a avea
Și-l vor numi, în țara voastră,
„Domnul, neprihănirea noastră”#33:16 Sau: Starea noastră e, mereuPrecum voiește Dumnezeu..
17În ăst fel, Domnul a vorbit:
„Iată că David nu-i lipsit
De un urmaș care să vie
Pe al său scaun de domnie
Ce se găsește-n Israel.
18Leviții, preoții – la fel –
Fără urmași, în fața Mea,
Nicicând ei nu vor rămânea,
Arderi de tot să Îmi jertfească,
Tămâie să Îmi dăruiască
Și toate darurile care
Date se cer pentru mâncare,
Așa precum am poruncit
Și este, zilnic, rânduit!”
19Cuvântul Domnului s-a dus
La Ieremia și i-a spus:
20„Domnul a zis: „Dacă cumva,
Poate să rupă cineva,
Din lume, legământul Meu,
Pe care l-am încheiat Eu
Cu ziua și cu noaptea dar,
Spre a schimba al lor hotar,
Stricându-le din al lor rost
Să nu mai fie cum au fost,
21Atunci rup legământul Eu,
Făcut cu David, robul Meu,
Și-ai lui urmași n-au să mai fie
Pe scaunul cel de domnie.
Atunci, rup legământul Meu,
Pe care l-am încheiat Eu,
Cu cei care Îmi sunt preoți,
Precum și cu Leviții toți.
22Așa după cum aveți știre
Că e a cerului oștire
Ce nu poate fi numărată
Și-asemeni după cum se-arată
Nisipurile mărilor
Și ale țărmurilor lor –
Ce nici nu pot fi măsurate
De multe câte-s adunate –
Așa îl voi spori mereu,
Pe David – cari e rob al Meu –
Și pe Leviții care sânt
În slujba Mea, pe-acest pământ.”
23Cuvântul Domnului s-a dus
La Ieremia și i-a spus:
24„Dar, oare, nu ai auzit
Când oamenii au glăsuit
În acest fel: „Cu-adevărat,
Două familii a lăsat
Domnul, după ce le-a ales
Și dintre neamuri le-a cules?”
Oameni-aceștia dovedesc
Că foarte mult disprețuiesc
Poporul Meu. În ochii lor,
Ei nici măcar nu-s un popor.”
25Domnul, apoi, a cuvântat:
„Dacă Eu nu am încheiat
Un legământ cu zilele
Și-asemenea cu nopțile,
Cu cerurile câte sânt,
Precum și cu acest pământ,
26Atunci doar, lepăda-voi Eu,
Pe Iacov și pe robul Meu –
Pe David – și nu voi avea
Grijă, ca înaintea Mea,
Sămânța lor mereu să fie,
Pe scaunul cel de domnie
Ce-i al stăpânitorilor
Puși peste-al lui Avram popor,
Peste al lui Isac și apoi
Peste-al lui Iacov. Înapoi,
I-aduc pe cei ce se vădesc
Prinși de război și-i izbăvesc.
În acest fel, de mila Mea,
Parte – mereu – ei vor avea!”
Selectat acum:
Ieremia 33: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ieremia 33
33
1Cuvântul Domnului, plecat
Din ceruri, s-a înfățișat
A doua oară cu solia
Adusă pentru Ieremia,
Pe când era, încă, închis,
În curtea temniței, și-a zis:
2„Așa vorbește Domnul care
Va împlini astă lucrare,
Acela care o urzește
Și care o înfăptuiește,
Al cărui Nume e vestit
Căci, „Domnul”, El este numit:
3„Cheamă-Mă doar și-ți voi răspunde,
Căci nu am a Mă mai ascunde,
Ci îți voi spune lucruri cari
Ascunse se vădesc și mari.
Am să îți fac de cunoscut
Lucruri pe cari nu le-ai știut.
4Așa vorbește Domnul – Cel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
De casele cele pe care
Cetatea voastră-acum le are,
De-mpărăteștile palate
Care, curând, vor fi surpate
Spre-a lăsa loc pentru oștire,
Pentru un șanț de întărire
Și pentru săbii, când va sta
5Gata pentru a înfrunta
Oștirile Haldeilor
Și când numărul morților,
Șanțul acela-l va umplea
Atunci când, în mânia Mea,
Îi voi lovi-n fața cetății,
Din pricină a răutății
Ce o arată, tot mereu,
Făcând, Fața să-Mi ascund Eu,
Căci voi întoarce al Meu spate,
Să nu privesc către cetate:
6Are să vină-o vreme-n care
Le voi aduce vindecare
Și sănătate. Un izvor,
Bogat și înviorător,
Le voi deschide, să le vie
Doar pace și credincioșie.
7Îi voi aduce înapoi
Pe cei ce sunt prinși de război
Din Iuda, iar apoi – la fel –
Pe cei ce sunt din Israel,
Pentru că vreau să-i așez iară,
Precum erau în a lor țară.
8Nelegiuirea săvârșită
O să le fie curățită,
Căci voi ierta al lor păcat
Prin care ei M-au supărat,
Prin care ei s-au răzvrătit
Și-n contra Mea s-au semețit.
9Când acea vreme o să vină,
Astă cetate va fi plină
De slavă și are să-Mi fie
O pricină de bucurie,
Printre popoarele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ.
Ele afla-vor, cu mirare,
Despre tot binele pe care
Eu am să-l fac. Vor fi uimite
Și-au să rămână-ncremenite,
Când au să vadă fericirea
Ce o voi da și propășirea.”
10Așa vorbește Domnul: „Iară,
O să se-audă-n astă țară,
În vremile de mai târziu –
Chiar dacă ziceți că „pustiu
Are să fie-al ei pământ,
Căci dobitoace nu mai sânt
Pe-ntinsul lui și-asemenea,
Nici oameni nu vor mai putea
Să-l locuiască, niciodat’,
Căci în ruină e lăsat” –
Are să se audă iară,
În orice loc din astă țară –
Atât de-a lungul drumului
Ce-i al Ierusalimului,
Pe ulițele răsfirate
Cari în cetate sunt aflate,
Cât și-n cetățile pe care
Iuda, pe-al său cuprins, le are –
11Strigăte mari de bucurie
Și chiote de veselie.
Au să răsune-n orice casă
Cântec de mire și mireasă,
Precum și glasul celor care
Îndeamnă: „Dați laudă mare,
Celui ce-i Domn al oștilor,
Căci este bun și iertător,
Iar îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!”
Are să se audă, iară,
Și glasul celor cari, în țară,
Jertfe aduc de mulțumire;
O să răsune peste fire,
Iarăși, glasul poporului
Ce-aduce jertfe Domnului
În Templul Său cel minunat
Ce-i în Ierusalim aflat.
Căci voi aduce înapoi
Pe cei ce sunt prinși de război,
Pentru că vreau să-i așez iară,
Precum erau, în a lor țară.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit.”
12Domnul oștirilor a zis:
„Așa după cum am promis,
În acest loc ce e pustiu,
În vremile de mai târziu,
Păstorii au să locuiască
Și turmele-au să-și odihnească,
Lângă cetățile zidite
Pe munți, cari azi sunt părăsite.
13Cu turmele, ei au să vie
Și în cetăți de la câmpie,
În miazăzi, în Beniamin,
Precum și-n cele care țin
De a Ierusalimului
Cetate, stând în jurul lui.
Țara lui Iuad va avea,
Din nou, turme de oi, în ea,
Căci pe sub mâna celui care
Face a turmei numărare,
Va trece șirul oilor
Mânate de păstorii lor.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit.”
14Domnul a zis apoi: „Curând,
Are să vină ziua când
Am să-mplinesc cuvântul bun,
Pe care Eu, acum, îl spun,
Față de Iuda și – la fel –
Față de-ntregul Israel,
15Căci o Odraslă o să iasă,
Atunci, din a lui David casă.
Neprihănită va fi Ea
Și-n felu-acesta, va putea,
Dreptatea să o-nfăptuiască
Și judecata s-o-mplinească.
16Atuncea Iuda – negreșit –
Are să fie mântuit.
Ierusalimul va putea,
Parte de liniște-a avea
Și-l vor numi, în țara voastră,
„Domnul, neprihănirea noastră”#33:16 Sau: Starea noastră e, mereuPrecum voiește Dumnezeu..
17În ăst fel, Domnul a vorbit:
„Iată că David nu-i lipsit
De un urmaș care să vie
Pe al său scaun de domnie
Ce se găsește-n Israel.
18Leviții, preoții – la fel –
Fără urmași, în fața Mea,
Nicicând ei nu vor rămânea,
Arderi de tot să Îmi jertfească,
Tămâie să Îmi dăruiască
Și toate darurile care
Date se cer pentru mâncare,
Așa precum am poruncit
Și este, zilnic, rânduit!”
19Cuvântul Domnului s-a dus
La Ieremia și i-a spus:
20„Domnul a zis: „Dacă cumva,
Poate să rupă cineva,
Din lume, legământul Meu,
Pe care l-am încheiat Eu
Cu ziua și cu noaptea dar,
Spre a schimba al lor hotar,
Stricându-le din al lor rost
Să nu mai fie cum au fost,
21Atunci rup legământul Eu,
Făcut cu David, robul Meu,
Și-ai lui urmași n-au să mai fie
Pe scaunul cel de domnie.
Atunci, rup legământul Meu,
Pe care l-am încheiat Eu,
Cu cei care Îmi sunt preoți,
Precum și cu Leviții toți.
22Așa după cum aveți știre
Că e a cerului oștire
Ce nu poate fi numărată
Și-asemeni după cum se-arată
Nisipurile mărilor
Și ale țărmurilor lor –
Ce nici nu pot fi măsurate
De multe câte-s adunate –
Așa îl voi spori mereu,
Pe David – cari e rob al Meu –
Și pe Leviții care sânt
În slujba Mea, pe-acest pământ.”
23Cuvântul Domnului s-a dus
La Ieremia și i-a spus:
24„Dar, oare, nu ai auzit
Când oamenii au glăsuit
În acest fel: „Cu-adevărat,
Două familii a lăsat
Domnul, după ce le-a ales
Și dintre neamuri le-a cules?”
Oameni-aceștia dovedesc
Că foarte mult disprețuiesc
Poporul Meu. În ochii lor,
Ei nici măcar nu-s un popor.”
25Domnul, apoi, a cuvântat:
„Dacă Eu nu am încheiat
Un legământ cu zilele
Și-asemenea cu nopțile,
Cu cerurile câte sânt,
Precum și cu acest pământ,
26Atunci doar, lepăda-voi Eu,
Pe Iacov și pe robul Meu –
Pe David – și nu voi avea
Grijă, ca înaintea Mea,
Sămânța lor mereu să fie,
Pe scaunul cel de domnie
Ce-i al stăpânitorilor
Puși peste-al lui Avram popor,
Peste al lui Isac și apoi
Peste-al lui Iacov. Înapoi,
I-aduc pe cei ce se vădesc
Prinși de război și-i izbăvesc.
În acest fel, de mila Mea,
Parte – mereu – ei vor avea!”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca