Ieremia 41
41
Omorârea lui Ghedalia
1În luna-a șaptea, Ismael,
Cu zece oameni după el,
A mers pân’ la Ghedalia.
Fecior al lui Netania
Și Elișama fost-a el.
Știut este că Ismael
Partea făcea, cu vița lui,
Din neamul împăratului.
La Mițpa sta Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea –
Atunci când merse Ismael,
Cu zece oameni, pân’ la el.
Cu toți, la masă, au șezut
Și au mâncat și au băut.
2Cu oamenii ce îi avea,
Feciorul lui Netania,
Când de la masă s-au sculat,
Cu sabia s-a aruncat
Asupra lui Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea
Și pe Șafan. În acest fel,
Ucis a fost, de Ismael,
Cel ce-a fost pus drept dregător
Peste-al Iudeilor popor,
De către marele-mpărat
La Babilon înscăunat.
3El l-a ucis pe dregător,
Cu tot al său întreg popor
În care se aflau Iudei
Și-o bună parte de Haldei
Cari oameni de război erau
Și cari la Mițpa se aflau.
4A doua zi, când nimenea
Încă nimica nu știa
Că Ismael – cu-ai săi – venise
Și pe Ghedalia-l ucise,
5Optzeci de oameni au venit,
Care cu daruri s-au suit,
La Casa Domnului. Erau
Oameni cari, din Sihem, veneau,
Din Silo și de-asemenea
Veneau și din Samaria.
Ei aveau bărbile tăiate
Și purtau straie sfâșiate.
Pe piele, tăieturi, aveau,
Pe care ei și le făceau.
Oameni-aceștia, fiecare,
Aduceau daruri de mâncare
Și cu tămâie, Domnului,
Spre-a le-nchina în fața Lui.
6Al lui Netania fiu – cel
Ce se chemase Ismael –
Plângând, în cale, le-a ieșit,
Din Mițpa, și-astfel le-a vorbit:
„Veniți pân’ la Ghedalia
Care, pe-Achim, tată-l avea!”
7Oamenii mers-au după el,
Iar în cetate, Iemael –
Acela care se vădea,
Feciorul lui Netania –
Îndată i-a înjunghiat,
De ai săi oameni ajutat
Și-apoi, în groapă, i-a zvârlit.
8Doar zece oameni s-au găsit,
Care văzând acest măcel,
Îi ziseră lui Ismael:
„Nu ne ucide, căci putem
Să-ți dăm merinde. Le avem
Ascunse-n câmp. Sunt puse bine.
Le vom aduce dar, la tine,
Dacă ne cruți, căci cu plăcere,
Îți dăm grâu, orz, ulei și miere!”
Seamă luat-a le ce-au zis
Și-atunci, el nu i-a mai ucis.
9Groapa în care Ismael
I-a pus pe cei uciși de el –
Afară de Ghedalia –
Fusese groapa ce-o avea
Asa, cari fost-a împărat,
În Iuda. Groapa s-a săpat,
Pentru că Asa dovedea
Că de Baeșa se temea,
Adică se temea de cel
Ce-mpărățise-n Israel.
Groapa aceea era mare
Și s-a umplut cu cei pe care
Îi omorâse Ismael,
Al lui Netania fiu. El,
10Din Mițpa, a luat apoi,
Și numeroși prinși de război.
Printre aceștia s-au aflat
Și fiicele de împărat,
Alăturea de tot poporul
Care era cu dregătorul
Ghedalia, acela care,
Părinte, pe Achim, îl are.
Acest popor l-a căpătat
Ghedalia, când i l-a dat
Nebuzardan, conducător
Al cetelor străjerilor.
Cu toți ai săi prinși de război.
Spre Amoniți plecă – apoi –
Feciorul lui Netania
Cari, Ismael, drept nume-avea.
11Dar Iohanan – acela care,
Pe Careah, părinte-l are –
Precum și toți aceia cari
Peste oșteni erau mai mari,
De veste-au prins și au știut
De răul ce a fost făcut
De fiul lui Netania
Cari, Ismael, drept nume-avea.
12La drum, îndată, au pornit,
Cu oștile, și l-au găsit
Pe fiul lui Netania –
Cari, Ismael, drept nume-avea –
La apa Gabaonului.
13Poporu-aflat în jurul lui
S-a bucurat când a văzut
Că Iohanan a apărut.
14Acel poporul ce-a fost luat
Din Mițpa, grabnic l-a lăsat
Pe Ismael și a fugit
Cu Iohanan de s-a unit.
15Dar Ismael – cari se vădea
Feciorul lui Netania –
Cu alți opt oameni, a fugit
De Iohanan și-a reușit,
La Amoniți, loc să găsească,
În care să se-adăpostească.
16În urmă, Iohanan – cel care,
Pe Careah, părinte-l are –
Cu căpitanii lui – cei cari
Peste oșteni erau mai mari –
Au strâns întreg poporu-acel
Ce-a fost răpit de Ismael –
De fiul lui Netania –
Atunci când, pe Ghedalia,
L-a omorât și, înapoi,
Cu toți plecară, mai apoi.
Printre cei strânși se mai găseau
Oameni cari de război erau,
Femei, copii și slujitori,
Precum și fameni-dregători.
Din Gabaon, ei i-au luat
Și au pornit la drum, de-ndat’.
17Apoi, cu toți au poposit
La „hanul lui Chimham” numit,
Chiar lângă Betleem aflat.
De-acolo-n urmă, au plecat
Spre al Egiptului ținut,
18Pentru că-n acest fel au vrut,
Departe, a se ține ei,
De neamurile de Haldei,
Temându-se de ce urmare
Putea avea fapta pe care
O săvârșise Ismael –
Al lui Netania – când el
Ucise pe Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea –
Care pus fost-a dregător,
Peste-al Iudeilor popor,
Tocmai de către cel aflat
În Babilon, ca împărat.
Selectat acum:
Ieremia 41: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ieremia 41
41
Omorârea lui Ghedalia
1În luna-a șaptea, Ismael,
Cu zece oameni după el,
A mers pân’ la Ghedalia.
Fecior al lui Netania
Și Elișama fost-a el.
Știut este că Ismael
Partea făcea, cu vița lui,
Din neamul împăratului.
La Mițpa sta Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea –
Atunci când merse Ismael,
Cu zece oameni, pân’ la el.
Cu toți, la masă, au șezut
Și au mâncat și au băut.
2Cu oamenii ce îi avea,
Feciorul lui Netania,
Când de la masă s-au sculat,
Cu sabia s-a aruncat
Asupra lui Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea
Și pe Șafan. În acest fel,
Ucis a fost, de Ismael,
Cel ce-a fost pus drept dregător
Peste-al Iudeilor popor,
De către marele-mpărat
La Babilon înscăunat.
3El l-a ucis pe dregător,
Cu tot al său întreg popor
În care se aflau Iudei
Și-o bună parte de Haldei
Cari oameni de război erau
Și cari la Mițpa se aflau.
4A doua zi, când nimenea
Încă nimica nu știa
Că Ismael – cu-ai săi – venise
Și pe Ghedalia-l ucise,
5Optzeci de oameni au venit,
Care cu daruri s-au suit,
La Casa Domnului. Erau
Oameni cari, din Sihem, veneau,
Din Silo și de-asemenea
Veneau și din Samaria.
Ei aveau bărbile tăiate
Și purtau straie sfâșiate.
Pe piele, tăieturi, aveau,
Pe care ei și le făceau.
Oameni-aceștia, fiecare,
Aduceau daruri de mâncare
Și cu tămâie, Domnului,
Spre-a le-nchina în fața Lui.
6Al lui Netania fiu – cel
Ce se chemase Ismael –
Plângând, în cale, le-a ieșit,
Din Mițpa, și-astfel le-a vorbit:
„Veniți pân’ la Ghedalia
Care, pe-Achim, tată-l avea!”
7Oamenii mers-au după el,
Iar în cetate, Iemael –
Acela care se vădea,
Feciorul lui Netania –
Îndată i-a înjunghiat,
De ai săi oameni ajutat
Și-apoi, în groapă, i-a zvârlit.
8Doar zece oameni s-au găsit,
Care văzând acest măcel,
Îi ziseră lui Ismael:
„Nu ne ucide, căci putem
Să-ți dăm merinde. Le avem
Ascunse-n câmp. Sunt puse bine.
Le vom aduce dar, la tine,
Dacă ne cruți, căci cu plăcere,
Îți dăm grâu, orz, ulei și miere!”
Seamă luat-a le ce-au zis
Și-atunci, el nu i-a mai ucis.
9Groapa în care Ismael
I-a pus pe cei uciși de el –
Afară de Ghedalia –
Fusese groapa ce-o avea
Asa, cari fost-a împărat,
În Iuda. Groapa s-a săpat,
Pentru că Asa dovedea
Că de Baeșa se temea,
Adică se temea de cel
Ce-mpărățise-n Israel.
Groapa aceea era mare
Și s-a umplut cu cei pe care
Îi omorâse Ismael,
Al lui Netania fiu. El,
10Din Mițpa, a luat apoi,
Și numeroși prinși de război.
Printre aceștia s-au aflat
Și fiicele de împărat,
Alăturea de tot poporul
Care era cu dregătorul
Ghedalia, acela care,
Părinte, pe Achim, îl are.
Acest popor l-a căpătat
Ghedalia, când i l-a dat
Nebuzardan, conducător
Al cetelor străjerilor.
Cu toți ai săi prinși de război.
Spre Amoniți plecă – apoi –
Feciorul lui Netania
Cari, Ismael, drept nume-avea.
11Dar Iohanan – acela care,
Pe Careah, părinte-l are –
Precum și toți aceia cari
Peste oșteni erau mai mari,
De veste-au prins și au știut
De răul ce a fost făcut
De fiul lui Netania
Cari, Ismael, drept nume-avea.
12La drum, îndată, au pornit,
Cu oștile, și l-au găsit
Pe fiul lui Netania –
Cari, Ismael, drept nume-avea –
La apa Gabaonului.
13Poporu-aflat în jurul lui
S-a bucurat când a văzut
Că Iohanan a apărut.
14Acel poporul ce-a fost luat
Din Mițpa, grabnic l-a lăsat
Pe Ismael și a fugit
Cu Iohanan de s-a unit.
15Dar Ismael – cari se vădea
Feciorul lui Netania –
Cu alți opt oameni, a fugit
De Iohanan și-a reușit,
La Amoniți, loc să găsească,
În care să se-adăpostească.
16În urmă, Iohanan – cel care,
Pe Careah, părinte-l are –
Cu căpitanii lui – cei cari
Peste oșteni erau mai mari –
Au strâns întreg poporu-acel
Ce-a fost răpit de Ismael –
De fiul lui Netania –
Atunci când, pe Ghedalia,
L-a omorât și, înapoi,
Cu toți plecară, mai apoi.
Printre cei strânși se mai găseau
Oameni cari de război erau,
Femei, copii și slujitori,
Precum și fameni-dregători.
Din Gabaon, ei i-au luat
Și au pornit la drum, de-ndat’.
17Apoi, cu toți au poposit
La „hanul lui Chimham” numit,
Chiar lângă Betleem aflat.
De-acolo-n urmă, au plecat
Spre al Egiptului ținut,
18Pentru că-n acest fel au vrut,
Departe, a se ține ei,
De neamurile de Haldei,
Temându-se de ce urmare
Putea avea fapta pe care
O săvârșise Ismael –
Al lui Netania – când el
Ucise pe Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea –
Care pus fost-a dregător,
Peste-al Iudeilor popor,
Tocmai de către cel aflat
În Babilon, ca împărat.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca