Ieremia 42
42
Împotriva lui Ieremia
1Toți căpitani-aceia cari
Peste popor erau mai mari,
Cu Iohanan – acela care,
Pe Careah, părinte-l are –
Cu cel chemat Iezania –
Care, părinte, îl avea
Pe Hosea – iar pe lângă ei,
Întreg poporul de Iudei,
2La Ieremia-au alergat
Și-n acest fel au cuvântat:
„Bine primită, vrem să fie
Ruga ce ți-o aducem ție!
Venim să te rugăm, apoi,
Să mijlocești tu, pentru noi,
La al tău Domn și Dumnezeu,
Pentru că știi cât ni-e de greu.
Mulți fost-am, dar în acest ceas,
Puțini – vezi bine – am rămas.
3Binevoiască Dumnezeu –
Cel care îți e Domn, mereu –
Ca să ne sprijine acum,
Spunându-ne pe care drum
Va trebui să apucăm
Și încotro să ne-ndreptăm.
De-aceea, sprijin I-am cerut,
Căci vrem să știm ce-i de făcut!”
4Cuvântul, ei și-au încheiat,
Iar Ieremia-a cuvântat:
„Am auzit! De-aceea, eu
Mă voi ruga lui Dumnezeu
Și am să-I fac de cunoscut
Ceea ce voi, azi, mi-ați cerut.
Apoi, în față vă voi pune,
Ceea ce Domnul îmi va spune!”
5Atuncea, ei au cuvântat:
„Domnul, martor adevărat
Și credincios, voim să fie,
În contra noastră, pe vecie,
Dacă nu o să facem noi,
Tot ce va spune Domnu-apoi!
6Dacă e bine sau e rău,
Vom asculta de glasul Său,
Pentru că noi, cu toții știm
Că fericiți putem să fim,
Doar dacă ascultăm mereu,
De-al nostru Domn și Dumnezeu!”
7După aceea, s-a văzut
Că zece zile au trecut,
Până când a venit solia
Lui Dumnezeu, la Ieremia.
8Când Ieremia a aflat
Ce a spus Domnul, i-a chemat
Pe Iohanan – acela care,
Pe Careah, părinte-l are –
Pe căpeteniile cari
Peste popor erau mai mari
Și pe acel întreg popor
Ce-i însoțea. În fața lor,
9În felu-acesta, el vorbise:
„Iată cuvintele trimise
De către Domnul – de Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
La care m-ați trimis a-I pune
‘Nainte-a voastră rugăciune:
10„În țară, de veți rămânea,
Vă fac să propășiți în ea,
Pentru că nu vă nimicesc,
Ci dimpotrivă, vă sădesc.
Nu am să vă mai smulg apoi,
Căci rău îmi pare, pentru voi
Și pentru tot răul făcut,
De care parte ați avut!
11Să n-aveți teamă de cel care,
În Babilon, este mai mare,
Pentru că Eu vă însoțesc.
Eu sunt cel cari vă izbăvesc
Din mâna împăratului
Din fruntea Babilonului.
12Am să-i insuflu milă-apoi,
Iar el se va-ndura de voi
Și-o să vă lase să trăiți
În țara voastră, liniștiți.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit!”
13Dacă nu ascultați mereu,
De-al vostru Domn și Dumnezeu
Și dacă ziceți: „Noi nu vrem,
În țară, să mai rămânem,
14Căci ne dorim să mergem iară,
Să stăm la Egipteni în țară,
Ca să nu mai vedem război,
Să n-auzim trâmbițe-apoi
Și s-avem pâine, ne-ncetat!”,
15Atunci află ce-a cuvântat
Domnul, tu rămășiță care
Casa lui Iuda o mai are!
Domnul oștirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A zis: „Dacă veți căuta,
Către Egipt a vă-ndrepta,
Dacă – pentru un timp – voiți,
Acolo ca să locuiți,
16Vă va ajunge sabia
Și-asemenea și foametea,
De care – precum e știut –
Mereu, voi teamă ați avut.
Deci de urgiile acele
Nu veți scăpa, pentru că ele,
Acolo, au să vă lovească
Și au ca să vă nimicească.
17Toți cei care vor fi voit
Către Egipt a fi fugit,
Pentru un timp să locuiască,
Pe-aceia au să-i nimicească,
În locu-acela, sabia,
Cu ciuma și cu foametea.
Nenorociri le voi trimite
Și-i voi lovi pe negândite.
În felu-acesta, nimenea,
Scăpare, nu va mai avea!”
18Domnul oștirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel,
În acest fel a cuvântat:
„Așa după cum s-a vărsat
Nestăvilita Mea mânie
Și cu aprinsa Mea urgie
Peste cei care se vădeau
Că la Ierusalim ședeau,
Așa vă vor lovi apoi
Toate acestea, și pe voi,
Dacă-n Egipt o să fugiți,
Pentru un timp să locuiți.
Acolo, vă voi face-apoi,
O pricină s-ajungeți voi,
De-afurisenie și ocară,
De groază și blestem în țară,
Iar acest loc n-o să puteți,
Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”
19Vouă, cari sunteți rămășiță
Ieșiți din a lui Iuda viță,
Domnul vă zice: „Nu plecați
Din acest loc! Nu vă mutați
În țara Egiptenilor!
Lucrul acesta, tuturor,
Nu vă va fi îngăduit,
Căci astăzi, el vă e oprit!”
20Vă spun dar: seama să luați
Ca singuri să nu vă-nșelați,
Dacă pe mine m-ați trimis
La Domnul și astfel mi-ați zis:
„Venim să te rugăm, apoi,
Să mijlocești tu, pentru noi,
La al nost’ Domn și Dumnezeu,
Acum, în ceasu-acesta greu.
Ceea ce trebuie făcut,
Tu să ne faci de cunoscut!
Ne spune voia Domnului
Și-o să-mplinim porunca Lui!
Vom împlini dar, a Sa vrerea,
Făcând tot ceea ce ne cere!”
21Eu v-am spus azi, ce-a cuvântat
Domnul, dar nu m-ați ascultat
Și nici să faceți, nu ați vrut,
Așa precum El v-a cerut.
22De-aceea, să știți bine voi,
Că toți o să pieriți apoi.
Vă va ajunge sabia,
Cu ciuma și cu foametea,
În țara-n care vă doriți
Să mergeți, ca să locuiți!”
Selectat acum:
Ieremia 42: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ieremia 42
42
Împotriva lui Ieremia
1Toți căpitani-aceia cari
Peste popor erau mai mari,
Cu Iohanan – acela care,
Pe Careah, părinte-l are –
Cu cel chemat Iezania –
Care, părinte, îl avea
Pe Hosea – iar pe lângă ei,
Întreg poporul de Iudei,
2La Ieremia-au alergat
Și-n acest fel au cuvântat:
„Bine primită, vrem să fie
Ruga ce ți-o aducem ție!
Venim să te rugăm, apoi,
Să mijlocești tu, pentru noi,
La al tău Domn și Dumnezeu,
Pentru că știi cât ni-e de greu.
Mulți fost-am, dar în acest ceas,
Puțini – vezi bine – am rămas.
3Binevoiască Dumnezeu –
Cel care îți e Domn, mereu –
Ca să ne sprijine acum,
Spunându-ne pe care drum
Va trebui să apucăm
Și încotro să ne-ndreptăm.
De-aceea, sprijin I-am cerut,
Căci vrem să știm ce-i de făcut!”
4Cuvântul, ei și-au încheiat,
Iar Ieremia-a cuvântat:
„Am auzit! De-aceea, eu
Mă voi ruga lui Dumnezeu
Și am să-I fac de cunoscut
Ceea ce voi, azi, mi-ați cerut.
Apoi, în față vă voi pune,
Ceea ce Domnul îmi va spune!”
5Atuncea, ei au cuvântat:
„Domnul, martor adevărat
Și credincios, voim să fie,
În contra noastră, pe vecie,
Dacă nu o să facem noi,
Tot ce va spune Domnu-apoi!
6Dacă e bine sau e rău,
Vom asculta de glasul Său,
Pentru că noi, cu toții știm
Că fericiți putem să fim,
Doar dacă ascultăm mereu,
De-al nostru Domn și Dumnezeu!”
7După aceea, s-a văzut
Că zece zile au trecut,
Până când a venit solia
Lui Dumnezeu, la Ieremia.
8Când Ieremia a aflat
Ce a spus Domnul, i-a chemat
Pe Iohanan – acela care,
Pe Careah, părinte-l are –
Pe căpeteniile cari
Peste popor erau mai mari
Și pe acel întreg popor
Ce-i însoțea. În fața lor,
9În felu-acesta, el vorbise:
„Iată cuvintele trimise
De către Domnul – de Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
La care m-ați trimis a-I pune
‘Nainte-a voastră rugăciune:
10„În țară, de veți rămânea,
Vă fac să propășiți în ea,
Pentru că nu vă nimicesc,
Ci dimpotrivă, vă sădesc.
Nu am să vă mai smulg apoi,
Căci rău îmi pare, pentru voi
Și pentru tot răul făcut,
De care parte ați avut!
11Să n-aveți teamă de cel care,
În Babilon, este mai mare,
Pentru că Eu vă însoțesc.
Eu sunt cel cari vă izbăvesc
Din mâna împăratului
Din fruntea Babilonului.
12Am să-i insuflu milă-apoi,
Iar el se va-ndura de voi
Și-o să vă lase să trăiți
În țara voastră, liniștiți.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit!”
13Dacă nu ascultați mereu,
De-al vostru Domn și Dumnezeu
Și dacă ziceți: „Noi nu vrem,
În țară, să mai rămânem,
14Căci ne dorim să mergem iară,
Să stăm la Egipteni în țară,
Ca să nu mai vedem război,
Să n-auzim trâmbițe-apoi
Și s-avem pâine, ne-ncetat!”,
15Atunci află ce-a cuvântat
Domnul, tu rămășiță care
Casa lui Iuda o mai are!
Domnul oștirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A zis: „Dacă veți căuta,
Către Egipt a vă-ndrepta,
Dacă – pentru un timp – voiți,
Acolo ca să locuiți,
16Vă va ajunge sabia
Și-asemenea și foametea,
De care – precum e știut –
Mereu, voi teamă ați avut.
Deci de urgiile acele
Nu veți scăpa, pentru că ele,
Acolo, au să vă lovească
Și au ca să vă nimicească.
17Toți cei care vor fi voit
Către Egipt a fi fugit,
Pentru un timp să locuiască,
Pe-aceia au să-i nimicească,
În locu-acela, sabia,
Cu ciuma și cu foametea.
Nenorociri le voi trimite
Și-i voi lovi pe negândite.
În felu-acesta, nimenea,
Scăpare, nu va mai avea!”
18Domnul oștirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel,
În acest fel a cuvântat:
„Așa după cum s-a vărsat
Nestăvilita Mea mânie
Și cu aprinsa Mea urgie
Peste cei care se vădeau
Că la Ierusalim ședeau,
Așa vă vor lovi apoi
Toate acestea, și pe voi,
Dacă-n Egipt o să fugiți,
Pentru un timp să locuiți.
Acolo, vă voi face-apoi,
O pricină s-ajungeți voi,
De-afurisenie și ocară,
De groază și blestem în țară,
Iar acest loc n-o să puteți,
Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”
19Vouă, cari sunteți rămășiță
Ieșiți din a lui Iuda viță,
Domnul vă zice: „Nu plecați
Din acest loc! Nu vă mutați
În țara Egiptenilor!
Lucrul acesta, tuturor,
Nu vă va fi îngăduit,
Căci astăzi, el vă e oprit!”
20Vă spun dar: seama să luați
Ca singuri să nu vă-nșelați,
Dacă pe mine m-ați trimis
La Domnul și astfel mi-ați zis:
„Venim să te rugăm, apoi,
Să mijlocești tu, pentru noi,
La al nost’ Domn și Dumnezeu,
Acum, în ceasu-acesta greu.
Ceea ce trebuie făcut,
Tu să ne faci de cunoscut!
Ne spune voia Domnului
Și-o să-mplinim porunca Lui!
Vom împlini dar, a Sa vrerea,
Făcând tot ceea ce ne cere!”
21Eu v-am spus azi, ce-a cuvântat
Domnul, dar nu m-ați ascultat
Și nici să faceți, nu ați vrut,
Așa precum El v-a cerut.
22De-aceea, să știți bine voi,
Că toți o să pieriți apoi.
Vă va ajunge sabia,
Cu ciuma și cu foametea,
În țara-n care vă doriți
Să mergeți, ca să locuiți!”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca