Iosua 13

ÎMPĂRȚIREA ȚĂRII CANAANULUI

Țara care mai rămâne de cucerit

1Când Iosua a-mbătrânit,

Domnul, în ăst fel, i-a vorbit:

„Mult ai umblat pe-al vieții drum

Și-n vârstă ai ajuns de-acum,

Iar țara ce-a rămas și care

Vreau s-o supuneți este mare.

2Iată dar, ce a mai rămas

De cucerit, la acest ceas:

Ținutul care-i stăpânit

De Filisteni, cel locuit

De neamul Gheșuriților

3Pornind de la râul Șihor

Cari merge – în curgerea lui,

Spre marginea Egiptului –

Și până la hotarul care

Ecronu-n miazănoapte-l are.

Ținutu-acesta Canaanit,

De drept, trebuie socotit.

Cinci domni acolo-s, bunăoară,

Care din Filisteni, coboară:

Unul, la Gaza, e aflat;

Altu-n Asdod e împărat;

Unul, în Ascalon, domnește,

Altul, în Gat, împărățește,

Iar ultimul dintre acei

Este-n Ecron. Pe lângă ei,

Ținutul – precum bine știți –

E stăpânit și de Aviți.

4La miazăzi – cum ați văzut –

E-al Canaaniților ținut,

Precum și marea care ține

De Sidoniți și care vine

Pân’ la Afec și-ajunge dar,

Cu Amoriții în hotar.

5Urmează-apoi țara pe care

Neamul Ghibliților o are,

Și tot Libanul risipit

În părțile de răsărit –

De la Bal-Gad, în sus, pornind,

La muntele Hermon ieșind,

Și până hăt departe-n zare,

Spre a Hamatului intrare.

6Pe cei ce-n munte-au locuit –

Pe cei ce-n el s-au pripășit –

Din Misrefot-Maim pornind

Și-n urmă la Liban ieșind –

Urmează să îi nimicesc.

Aceștia toți alcătuiesc

Poporul Sidoniților.

Voi izgoni acest popor

Din fața fiilor ce-i are

A lui Israel adunare.

Deci nici o grijă să nu ai,

Ci tu va trebui să-i dai

Țara aceasta-n stăpânire.

Vei face a ei împărțire,

Prin sorți, precum ți-am poruncit.

7Pământul ei va fi-mpărțit

La nouă seminții aflate

În țară, și la jumătate –

Adică din ce mai rămase,

Din seminția lui Manase.”

Împărțirea țării de la răsăritul Iordanului

8Toată-a lui Ruben seminție

Și a lui Gad – precum se știe –

Cu jumătate dintre case

Din seminția lui Manase,

Au căpătat ca moștenire

Și au luat în stăpânire,

Ținutul care s-a aflat

Peste Iordan, desfășurat

În zare, către răsărit.

Ei, de la Moise, l-au primit,

Cari este rob al Domnului.

9Hotarele ținutului

Pornesc din Aroerul care,

Râul Arnon, în coaste-l are,

De la cetatea întărită

Care în vale-i construită,

Iar al Medebei șes întins

E între ele-apoi cuprins.

Câmpia-n zare se pierdea

Și-apoi, Dibonu-l atingea.

10Prinse erau, între hotare,

Toate cetățile pe care

Le-a stăpânit, cândva, Sihon –

Cel ce domnise la Hesbon

Și care fost-a împărat,

Peste-Amoriți încoronat –

Mergând pân’ la ținutul care,

Poporul lui Amon îl are.

11De-asemenea, mai cuprindea

Pământul pe care-l avea

Ținutul Galaadului,

Iar în continuarea lui,

Ținutul Gheșuriților,

Ținutul Macatiților,

Tot muntele Hermonului

Și țarina Basanului,

Până la Salca, hăt în zare.

12Se mai aflau, între hotare,

Împărăția ce-o avea

Og, în Basan – când cârmuia

Înscăunat la Aștarot

Și stăpânea Edreiul tot.

Og împărat și-al său popor,

Din neamul Refaimiților

Se pogorâră – după viță –

Fiind singura rămășiță

A neamului acela mare.

Moise, pe rând, pe fiecare

Din împărați, i-a biruit

Și, din ținut, i-a izgonit.

13După ce, țara, le-au luat,

Israeliții i-au lăsat

Să stea-ntre ei, pe Gheșuriți

Și-asemenea pe Macatiți

Cari până azi au locuit

Cu ei, căci nu i-au izgonit.

14Doar a lui Levi seminție

Nu a primit nici o moșie

Pe cari să pună stăpânire

Și să o aibă moștenire,

Ci jertfele ce sunt menite

A fi de flăcări mistuite

Spre a-L cinsti pe Dumnezeu,

Au fost lăsate-a fi, mereu,

Drept moștenire tuturor

Din ramura Leviților.

15Moise, cu drept de moștenire,

A dat din țară-n stăpânire,

O parte Rubeniților

După familiile lor.

16Ținutul care li s-a dat

Și-n stăpânire l-au luat,

Cuprinde Aroerul care,

Râul Arnon, în coaste-l are,

Cetatea ‘ceea întărită

Care, în vale, e zidită;

Urmează-apoi câmpia toată

Cari la Medeba e aflată,

17Cetățile de pe câmpie

Care țineau, precum se știe,

De-mpărăția din Hesbon

Și-anume: Bet-Baal-Meon,

Dibonul, Bamot-Bal urmat

18De Chedemot, Iahaț, Mefat,

19De Sibma și Chiriatim;

Țeret-Hașarul îl găsim

Pe muntele ce se ițește

Din valea ce îl mărginește;

20Urmează-apoi Bet-Ieșimot

Și Bet-Peor, ținutul tot

Cari lângă Pisga se întinde

Și poala muntelui cuprinde,

21Cetățile de pe câmpie

Și-a lui Sihon împărăție –

Cel care, la Hesbon, a stat,

Peste-Amorioți, ca împărat.

Moise, cu el, s-a războit

Și cu cei care au domnit

În Madian, și i-a bătut.

Astfel, în lupte, au căzut –

Întâi – Evi, Rechem și Țur,

Urmați de Reba și de Hur.

Aceștia domnitori erau

Și, din Sihon, se pogorau.

22Printre acei ce au pierit

În lupte-atunci, s-a nimerit

Să fie și Balaam, cel care,

Drept tată, pe Beor, îl are.

23Moise a dat acel ținut

Copiilor ce i-a avut

Ruben, să-l ia în stăpânire

Și să îl aibă moștenire.

Acest ținut, primit în dar,

Are Iordanul, drept hotar.

24Moise a dat Gadiților –

După familiile lor –

O altă parte-n stăpânire,

Ca să le fie moștenire.

25Astfel, Gadiții au luat

Iazerul și-au mai căpătat

Cetățile-n Galaad aflate;

Au mai primit și jumătate

Din tot acel ținut pe care,

Poporul lui Amon îl are.

Spre câmpul Aroerului –

Cari are Raba-n fața lui –

26Ținutu-n coasta lui avea

Hesbonul și se întindea

Pân’ la Ramat-Mițpe, în zare,

Și ajungea, în depărtare

Apoi, până la Betonim;

Pornind de la Mahanaim,

Către Debir se întindea –

Cu care se și mărginea –

27Și către Bet-Haram, în vale.

El atingea Sucotu-n cale,

Apoi Bet-Nimra și Țafon –

O rămășiță-a lui Sihon

Cel care, la Hesbon, domnise.

Iordanu-n coastă-l mărginise

Până la marea cea chemată

„A Chineretului”, aflată

Peste Iordan, spre răsărit.

28Acest ținut, l-au moștenit

Fiii lui Gad și toți ai lor,

Din ramura Gadiților.

29La jumătate dintre case

Din seminția lui Manase,

Moise a dat, în stăpânire

Pentru-a le fi de moștenire,

30Ținutul din Mahanaim,

Apoi Basanul – precum știm –

Și tot ceea ce-a stăpânit

Og – împăratul ce-a domnit

Peste Basan. Le-au mai fost date

Apoi, și târgurile-aflate

În al Basanului ținut.

Șaizeci, la număr, s-au făcut

Aste cetăți, iar al lor șir,

Drept târgurile lui Iair,

Ajunseră a fi știute

Și sub ăst nume-s cunoscute.

31A Galaadului cetate

S-a împărțit în jumătate –

Ca Aștarot și ca Edrei –

Pentru că toate-aceste trei,

Cetățile lui Og erau

Și, în Basan, se înălțau.

Ele-au fost date lui Machir

Și fiilor din al său șir –

Mai bine zis, la jumătate

Dintre familiile-aflate

În neamul său, cari, după case,

Pogoară-n lume, din Manase.

32Aceste părți de moștenire,

Date le-au fost în stăpânire,

De către Moise, când ședeau

Cu toți strânși și așteptau

În țarina Moabului,

În fața Ierihonului,

Chiar lângă malul cel pe care

Iordanu-n răsărit îl are.

33Doar a lui Levi seminție

Nu a primit nici o moșie

Pe cari să pună stăpânire

Și să o aibă moștenire,

Pentru că „numai Dumnezeu” –

Domnul a zis – „este, mereu,

Drept moștenire a celor

Din ramura Leviților”.

Selectat acum:

Iosua 13: BIV2014

Evidențiere

Partajează

Copiază

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te

Află mai multe despre Biblia în versuri 2014

Iosua 13

ÎMPĂRȚIREA ȚĂRII CANAANULUI

Țara care mai rămâne de cucerit

1Când Iosua a-mbătrânit,

Domnul, în ăst fel, i-a vorbit:

„Mult ai umblat pe-al vieții drum

Și-n vârstă ai ajuns de-acum,

Iar țara ce-a rămas și care

Vreau s-o supuneți este mare.

2Iată dar, ce a mai rămas

De cucerit, la acest ceas:

Ținutul care-i stăpânit

De Filisteni, cel locuit

De neamul Gheșuriților

3Pornind de la râul Șihor

Cari merge – în curgerea lui,

Spre marginea Egiptului –

Și până la hotarul care

Ecronu-n miazănoapte-l are.

Ținutu-acesta Canaanit,

De drept, trebuie socotit.

Cinci domni acolo-s, bunăoară,

Care din Filisteni, coboară:

Unul, la Gaza, e aflat;

Altu-n Asdod e împărat;

Unul, în Ascalon, domnește,

Altul, în Gat, împărățește,

Iar ultimul dintre acei

Este-n Ecron. Pe lângă ei,

Ținutul – precum bine știți –

E stăpânit și de Aviți.

4La miazăzi – cum ați văzut –

E-al Canaaniților ținut,

Precum și marea care ține

De Sidoniți și care vine

Pân’ la Afec și-ajunge dar,

Cu Amoriții în hotar.

5Urmează-apoi țara pe care

Neamul Ghibliților o are,

Și tot Libanul risipit

În părțile de răsărit –

De la Bal-Gad, în sus, pornind,

La muntele Hermon ieșind,

Și până hăt departe-n zare,

Spre a Hamatului intrare.

6Pe cei ce-n munte-au locuit –

Pe cei ce-n el s-au pripășit –

Din Misrefot-Maim pornind

Și-n urmă la Liban ieșind –

Urmează să îi nimicesc.

Aceștia toți alcătuiesc

Poporul Sidoniților.

Voi izgoni acest popor

Din fața fiilor ce-i are

A lui Israel adunare.

Deci nici o grijă să nu ai,

Ci tu va trebui să-i dai

Țara aceasta-n stăpânire.

Vei face a ei împărțire,

Prin sorți, precum ți-am poruncit.

7Pământul ei va fi-mpărțit

La nouă seminții aflate

În țară, și la jumătate –

Adică din ce mai rămase,

Din seminția lui Manase.”

Împărțirea țării de la răsăritul Iordanului

8Toată-a lui Ruben seminție

Și a lui Gad – precum se știe –

Cu jumătate dintre case

Din seminția lui Manase,

Au căpătat ca moștenire

Și au luat în stăpânire,

Ținutul care s-a aflat

Peste Iordan, desfășurat

În zare, către răsărit.

Ei, de la Moise, l-au primit,

Cari este rob al Domnului.

9Hotarele ținutului

Pornesc din Aroerul care,

Râul Arnon, în coaste-l are,

De la cetatea întărită

Care în vale-i construită,

Iar al Medebei șes întins

E între ele-apoi cuprins.

Câmpia-n zare se pierdea

Și-apoi, Dibonu-l atingea.

10Prinse erau, între hotare,

Toate cetățile pe care

Le-a stăpânit, cândva, Sihon –

Cel ce domnise la Hesbon

Și care fost-a împărat,

Peste-Amoriți încoronat –

Mergând pân’ la ținutul care,

Poporul lui Amon îl are.

11De-asemenea, mai cuprindea

Pământul pe care-l avea

Ținutul Galaadului,

Iar în continuarea lui,

Ținutul Gheșuriților,

Ținutul Macatiților,

Tot muntele Hermonului

Și țarina Basanului,

Până la Salca, hăt în zare.

12Se mai aflau, între hotare,

Împărăția ce-o avea

Og, în Basan – când cârmuia

Înscăunat la Aștarot

Și stăpânea Edreiul tot.

Og împărat și-al său popor,

Din neamul Refaimiților

Se pogorâră – după viță –

Fiind singura rămășiță

A neamului acela mare.

Moise, pe rând, pe fiecare

Din împărați, i-a biruit

Și, din ținut, i-a izgonit.

13După ce, țara, le-au luat,

Israeliții i-au lăsat

Să stea-ntre ei, pe Gheșuriți

Și-asemenea pe Macatiți

Cari până azi au locuit

Cu ei, căci nu i-au izgonit.

14Doar a lui Levi seminție

Nu a primit nici o moșie

Pe cari să pună stăpânire

Și să o aibă moștenire,

Ci jertfele ce sunt menite

A fi de flăcări mistuite

Spre a-L cinsti pe Dumnezeu,

Au fost lăsate-a fi, mereu,

Drept moștenire tuturor

Din ramura Leviților.

15Moise, cu drept de moștenire,

A dat din țară-n stăpânire,

O parte Rubeniților

După familiile lor.

16Ținutul care li s-a dat

Și-n stăpânire l-au luat,

Cuprinde Aroerul care,

Râul Arnon, în coaste-l are,

Cetatea ‘ceea întărită

Care, în vale, e zidită;

Urmează-apoi câmpia toată

Cari la Medeba e aflată,

17Cetățile de pe câmpie

Care țineau, precum se știe,

De-mpărăția din Hesbon

Și-anume: Bet-Baal-Meon,

Dibonul, Bamot-Bal urmat

18De Chedemot, Iahaț, Mefat,

19De Sibma și Chiriatim;

Țeret-Hașarul îl găsim

Pe muntele ce se ițește

Din valea ce îl mărginește;

20Urmează-apoi Bet-Ieșimot

Și Bet-Peor, ținutul tot

Cari lângă Pisga se întinde

Și poala muntelui cuprinde,

21Cetățile de pe câmpie

Și-a lui Sihon împărăție –

Cel care, la Hesbon, a stat,

Peste-Amorioți, ca împărat.

Moise, cu el, s-a războit

Și cu cei care au domnit

În Madian, și i-a bătut.

Astfel, în lupte, au căzut –

Întâi – Evi, Rechem și Țur,

Urmați de Reba și de Hur.

Aceștia domnitori erau

Și, din Sihon, se pogorau.

22Printre acei ce au pierit

În lupte-atunci, s-a nimerit

Să fie și Balaam, cel care,

Drept tată, pe Beor, îl are.

23Moise a dat acel ținut

Copiilor ce i-a avut

Ruben, să-l ia în stăpânire

Și să îl aibă moștenire.

Acest ținut, primit în dar,

Are Iordanul, drept hotar.

24Moise a dat Gadiților –

După familiile lor –

O altă parte-n stăpânire,

Ca să le fie moștenire.

25Astfel, Gadiții au luat

Iazerul și-au mai căpătat

Cetățile-n Galaad aflate;

Au mai primit și jumătate

Din tot acel ținut pe care,

Poporul lui Amon îl are.

Spre câmpul Aroerului –

Cari are Raba-n fața lui –

26Ținutu-n coasta lui avea

Hesbonul și se întindea

Pân’ la Ramat-Mițpe, în zare,

Și ajungea, în depărtare

Apoi, până la Betonim;

Pornind de la Mahanaim,

Către Debir se întindea –

Cu care se și mărginea –

27Și către Bet-Haram, în vale.

El atingea Sucotu-n cale,

Apoi Bet-Nimra și Țafon –

O rămășiță-a lui Sihon

Cel care, la Hesbon, domnise.

Iordanu-n coastă-l mărginise

Până la marea cea chemată

„A Chineretului”, aflată

Peste Iordan, spre răsărit.

28Acest ținut, l-au moștenit

Fiii lui Gad și toți ai lor,

Din ramura Gadiților.

29La jumătate dintre case

Din seminția lui Manase,

Moise a dat, în stăpânire

Pentru-a le fi de moștenire,

30Ținutul din Mahanaim,

Apoi Basanul – precum știm –

Și tot ceea ce-a stăpânit

Og – împăratul ce-a domnit

Peste Basan. Le-au mai fost date

Apoi, și târgurile-aflate

În al Basanului ținut.

Șaizeci, la număr, s-au făcut

Aste cetăți, iar al lor șir,

Drept târgurile lui Iair,

Ajunseră a fi știute

Și sub ăst nume-s cunoscute.

31A Galaadului cetate

S-a împărțit în jumătate –

Ca Aștarot și ca Edrei –

Pentru că toate-aceste trei,

Cetățile lui Og erau

Și, în Basan, se înălțau.

Ele-au fost date lui Machir

Și fiilor din al său șir –

Mai bine zis, la jumătate

Dintre familiile-aflate

În neamul său, cari, după case,

Pogoară-n lume, din Manase.

32Aceste părți de moștenire,

Date le-au fost în stăpânire,

De către Moise, când ședeau

Cu toți strânși și așteptau

În țarina Moabului,

În fața Ierihonului,

Chiar lângă malul cel pe care

Iordanu-n răsărit îl are.

33Doar a lui Levi seminție

Nu a primit nici o moșie

Pe cari să pună stăpânire

Și să o aibă moștenire,

Pentru că „numai Dumnezeu” –

Domnul a zis – „este, mereu,

Drept moștenire a celor

Din ramura Leviților”.

Selectat acum:

Evidențiere

Partajează

Copiază

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te

Află mai multe despre Biblia în versuri 2014