Iosua 14
14
Împărțirea țării de la apus de Iordan
1Iată acuma, locul care,
De-a lui Israel adunare
A fost luat în stăpânire
Ca să îl aibă moștenire,
În Canaan. Locul primit,
În ăst fel, fost-a împărțit:
O parte a primit, în dar,
Întâi, preotul Eleazar,
Iosua – al lui Nun fecior –
Și capii semințiilor
Copiilor lui Israel.
2Atunci, întreg ținutu-acel,
Prin sorți, fusese împărțit,
Așa precum i-a poruncit
Domnul, lui Moise. S-a făcut
Totul, așa cum s-a cerut,
Iar o bucată de moșie
Primit-a orice seminție
Din cele nouă-n țară-aflate,
Precum și acea jumătate
Ce rămăsese dintre case,
Din seminția lui Manase.
3Căci cea de-a doua jumătate –
Cu două seminții aflate
Peste Iordan – au dobândit
Pământul ce l-a stăpânit,
Chiar de la Moise. Însă el,
Leviților din Israel,
Nu le-a lăsat, ca moștenire,
Nici o moșie-n stăpânire.
4Grupați în două seminții,
Erau toți ai lui Iosif fii.
Prima strângea acele case
Din seminția lui Manase,
Iar într-a doua îi găsim
Pe cei ieșiți din Efraim.
Leviții n-au primit, în țară,
Vreo moștenire, în afară
Doar de cetățile în care
Să locuiască fiecare,
Cu locurile ce erau
În jur și le împrejmuiau.
5Totul așa a fost făcut,
După cum Domnul a cerut,
Prin Moise, iar în acest fel,
Primit-au toți, din Israel,
Câte o parte de moșie,
Pe fiecare seminție.
Caleb câștigă Hebronul
6Fiii lui Iuda au venit
La Iosua și i-au vorbit,
Pe când el, la Ghilgal, a stat.
Caleb li s-a alăturat
Și i-a-nsoțit. El e cel care,
Drept tată, pe Iefune-l are –
Cel ce fusese Chenizit.
Caleb s-a dus și a vorbit:
„Eu cred că-ți mai aduci aminte
De-ale lui Dumnezeu cuvinte,
Spuse lui Moise, despre mine
Și totodată, despre tine,
Pe vremea-n care ne găseam
La Cades-Barnea și-așteptam.
7Adu-ți numai aminte! Deci,
În ani, făcusem patruzeci,
Când Moise – robul Domnului –
Chematu-m-a în fața lui
Și m-a trimis să iscodesc
Țara aceasta. Mi-amintesc
Cum am plecat la drum, îndată,
Și după inima-mi curată,
I-am adus știri. Însă acei
8Ce-au fost cu mine – frații mei –
Care la drum m-au însoțit,
Prin felu-n care au vorbit,
Pe oameni i-au înspăimântat
Și-ale lor inimi le-au tăiat.
Eu însă L-am urmat, mereu,
Pe Domnul Dumnezeul meu.
9În acea zi, Moise-a jurat:
„Țara în care ai intrat” –
Îmi zise el – „a ta să fie,
Ca moștenire, pe vecie,
Căci numai tu ai împlinit
Ceea ce eu ți-am poruncit,
Și-ai căutat să faci, mereu,
Tot ce îmi cere Domnul meu.”
10Iată că Domnul m-a ținut
În viață. Mult timp a trecut.
Sunt patru’șicinci de ani de-atunci,
De când i-a dat Domnul, porunci,
Lui Moise, de când umbla El
În mijlocul lui Israel,
Ca scut și pavăză să-i fie,
Pe drumurile din pustie.
Optzeci și cinci de ani, acum,
Eu am făcut, pe-al vieții drum,
11Iar astăzi, sunt la fel de tare,
Precum am fost în ziua-n care,
Moise, la sine, m-a chemat
Și-n cercetare am plecat.
Acuma, dacă mi se cere,
Mă simt la fel de în putere,
Ca și atunci. Știi foarte bine
Că sprijin vei găsi în mine.
Pot ca să merg în fruntea voastră
Sau pot – pentru cauza noastră –
Gata să fiu pentru război,
Să lupt alăturea de voi.
12Domnul atunci – ai auzit –
Despre un munte a vorbit.
Dă-mi mie muntele acel,
Căci Anachimii stau în el.
Ei au cetăți mari și-ntărite
Care din piatră sunt zidite.
Dar cred că Domnul e cu mine
Și nimeni, piept, nu îmi va ține,
Încât în urmă socotesc
Să pot ca să îi izgonesc
Din locu-n care-au locuit,
După cum Domnu-a poruncit.”
13Când și-a sfârșit Caleb – cel care
Drept tată, pe Iefune-l are –
Vorbirea, binecuvântat
A fost de Iosua. I-a dat,
În urmă, tot ce a dorit
Și în Horeb a stăpânit.
14Astfel, Caleb – acela care,
Drept tată, pe Iefune-l are,
Pe cel ce fost-a Chenezit –
Drept moștenire a primit
Hebronul, iar în acest fel
Și astăzi e stăpân pe el.
Ținutu-acela i s-a dat
Căci întru totul a urmat
Calea pe care Dumnezeu
I-a arătat-o, tot mereu.
15În timpurile din trecut,
Hebronul fost-a cunoscut
Drept Chiriat-Arba, căci el
A fost numit după acel
Care fusese cel mai mare
Atunci, între-ale lui hotare,
Din neamul Anachimilor.
Iar cel mai tare din popor,
Arba a fost. După război,
Țara s-a odihnit apoi.
Selectat acum:
Iosua 14: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Iosua 14
14
Împărțirea țării de la apus de Iordan
1Iată acuma, locul care,
De-a lui Israel adunare
A fost luat în stăpânire
Ca să îl aibă moștenire,
În Canaan. Locul primit,
În ăst fel, fost-a împărțit:
O parte a primit, în dar,
Întâi, preotul Eleazar,
Iosua – al lui Nun fecior –
Și capii semințiilor
Copiilor lui Israel.
2Atunci, întreg ținutu-acel,
Prin sorți, fusese împărțit,
Așa precum i-a poruncit
Domnul, lui Moise. S-a făcut
Totul, așa cum s-a cerut,
Iar o bucată de moșie
Primit-a orice seminție
Din cele nouă-n țară-aflate,
Precum și acea jumătate
Ce rămăsese dintre case,
Din seminția lui Manase.
3Căci cea de-a doua jumătate –
Cu două seminții aflate
Peste Iordan – au dobândit
Pământul ce l-a stăpânit,
Chiar de la Moise. Însă el,
Leviților din Israel,
Nu le-a lăsat, ca moștenire,
Nici o moșie-n stăpânire.
4Grupați în două seminții,
Erau toți ai lui Iosif fii.
Prima strângea acele case
Din seminția lui Manase,
Iar într-a doua îi găsim
Pe cei ieșiți din Efraim.
Leviții n-au primit, în țară,
Vreo moștenire, în afară
Doar de cetățile în care
Să locuiască fiecare,
Cu locurile ce erau
În jur și le împrejmuiau.
5Totul așa a fost făcut,
După cum Domnul a cerut,
Prin Moise, iar în acest fel,
Primit-au toți, din Israel,
Câte o parte de moșie,
Pe fiecare seminție.
Caleb câștigă Hebronul
6Fiii lui Iuda au venit
La Iosua și i-au vorbit,
Pe când el, la Ghilgal, a stat.
Caleb li s-a alăturat
Și i-a-nsoțit. El e cel care,
Drept tată, pe Iefune-l are –
Cel ce fusese Chenizit.
Caleb s-a dus și a vorbit:
„Eu cred că-ți mai aduci aminte
De-ale lui Dumnezeu cuvinte,
Spuse lui Moise, despre mine
Și totodată, despre tine,
Pe vremea-n care ne găseam
La Cades-Barnea și-așteptam.
7Adu-ți numai aminte! Deci,
În ani, făcusem patruzeci,
Când Moise – robul Domnului –
Chematu-m-a în fața lui
Și m-a trimis să iscodesc
Țara aceasta. Mi-amintesc
Cum am plecat la drum, îndată,
Și după inima-mi curată,
I-am adus știri. Însă acei
8Ce-au fost cu mine – frații mei –
Care la drum m-au însoțit,
Prin felu-n care au vorbit,
Pe oameni i-au înspăimântat
Și-ale lor inimi le-au tăiat.
Eu însă L-am urmat, mereu,
Pe Domnul Dumnezeul meu.
9În acea zi, Moise-a jurat:
„Țara în care ai intrat” –
Îmi zise el – „a ta să fie,
Ca moștenire, pe vecie,
Căci numai tu ai împlinit
Ceea ce eu ți-am poruncit,
Și-ai căutat să faci, mereu,
Tot ce îmi cere Domnul meu.”
10Iată că Domnul m-a ținut
În viață. Mult timp a trecut.
Sunt patru’șicinci de ani de-atunci,
De când i-a dat Domnul, porunci,
Lui Moise, de când umbla El
În mijlocul lui Israel,
Ca scut și pavăză să-i fie,
Pe drumurile din pustie.
Optzeci și cinci de ani, acum,
Eu am făcut, pe-al vieții drum,
11Iar astăzi, sunt la fel de tare,
Precum am fost în ziua-n care,
Moise, la sine, m-a chemat
Și-n cercetare am plecat.
Acuma, dacă mi se cere,
Mă simt la fel de în putere,
Ca și atunci. Știi foarte bine
Că sprijin vei găsi în mine.
Pot ca să merg în fruntea voastră
Sau pot – pentru cauza noastră –
Gata să fiu pentru război,
Să lupt alăturea de voi.
12Domnul atunci – ai auzit –
Despre un munte a vorbit.
Dă-mi mie muntele acel,
Căci Anachimii stau în el.
Ei au cetăți mari și-ntărite
Care din piatră sunt zidite.
Dar cred că Domnul e cu mine
Și nimeni, piept, nu îmi va ține,
Încât în urmă socotesc
Să pot ca să îi izgonesc
Din locu-n care-au locuit,
După cum Domnu-a poruncit.”
13Când și-a sfârșit Caleb – cel care
Drept tată, pe Iefune-l are –
Vorbirea, binecuvântat
A fost de Iosua. I-a dat,
În urmă, tot ce a dorit
Și în Horeb a stăpânit.
14Astfel, Caleb – acela care,
Drept tată, pe Iefune-l are,
Pe cel ce fost-a Chenezit –
Drept moștenire a primit
Hebronul, iar în acest fel
Și astăzi e stăpân pe el.
Ținutu-acela i s-a dat
Căci întru totul a urmat
Calea pe care Dumnezeu
I-a arătat-o, tot mereu.
15În timpurile din trecut,
Hebronul fost-a cunoscut
Drept Chiriat-Arba, căci el
A fost numit după acel
Care fusese cel mai mare
Atunci, între-ale lui hotare,
Din neamul Anachimilor.
Iar cel mai tare din popor,
Arba a fost. După război,
Țara s-a odihnit apoi.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca