Iosua 15
15
Ținutul seminției lui Iuda
1Fiii lui Iuda au primit,
Prin sorți, ținutul potrivit
Cu casele din seminție.
Se întindea a lor moșie,
Către hotarul cel pe care
La miazăzi Edomu-l are,
Pân’ la pustia, Țin, chemată.
2Spre miazăzi, marea Sărată
Întreg hotarul îl cuprinde
Și către golf apoi se-ntinde
Și-l ocolește spre-a păzi
Partea cea mai de miazăzi.
3Apoi, hotarul s-a-ndreptat
Spre miazănoapte și-a urcat
Spre Acrabim. În calea lui,
Prindea pământul Ținului.
Apoi, la miazăzi ieșea
La Cades-Barnea și mergea
Drept prin Hețron, către Adar,
Și se-ntorcea la Carca iar.
4De-acolo, prin Ațmon trecea
Și-apoi, în urmă atingea
Râul ce-i al Egiptului,
Continuându-și drumul lui
Până când ajungea la mare.
Acesta e hotarul care,
În miazăzi, l-a dobândit
Iuda atunci. În răsărit,
5El cuprindea marea Sărată
Și atingea gura formată
De apele Iordanului
La revărsarea râului.
Din golful pe care-l făcea
Marea acolo, el pornea
Spre miazănoapte, ajungând
6Pân’ la Bet-Hogla și trecând
Pe lângă Bet-Araba care
Rămâne-n miazănoapte-n zare.
Apoi, hotarul a urcat
La piatra care s-a chemat
„A lui Bohan” – el e fecior
Din neamul Rubeniților.
7Mergând pe-al granițelor fir
Se-ajunge-n urmă în Debir.
Valea Acor se pierde-n zare
La bunicică depărtare
De-acel hotar care pornește
Spre miazănoapte și se-oprește
Chiar la Ghilgal. Ghilgalul are,
În fața lui, suișul care,
Drept Adumim, este chemat
Și-n miazăzi este aflat,
Față de apa râului
Ce curge pe la poala lui.
Hotaru-apoi, se mărginește
Cu apa care se numește
En-Șemeș, după care el
Ajunge la En-Roguel.
8În urmă, el trece prin vale –
Prin Ben-Hinom – în a sa cale.
La miazăzi, valea avea
Acel ținut ce se numea
Iebus, pe care azi îl știm
Că e chemat Ierusalim.
Urca pe vârful muntelui
Care avea, în fața lui,
Valea Hinomului aflată
Către apus și așezată
La capătul văii pe care
Poporul Refaimit o are,
Spre miazănoapte îndreptată.
9Hotarul cobora, pe dată,
Din munte, iar apoi mergea
‘Nainte, până atingea
Izvorul Neftoah, unind
Cetățile care cuprind
Tot muntele Efronului.
Apoi, trecea, în calea lui,
Prin Bala care-a fost odată
Și Chiriat-Iearim chemată.
10Din Bala, se-ntorcea-napoi,
Către apus, mergând apoi
Spre muntele Seirului.
Lăsa, în miazănoaptea lui,
Iearimul – munte cari, odat’,
A fost și Chesalon chemat.
La Bet-Șemeș, se pogora
Și-apoi, în Timna, el intra.
11Din miazănoapte – din Ecron –
Ieșea mergând înspre Șicron
Și Bala, pân’ la Iabneel,
Oprindu-se, în mare, el.
12Hotarul ce fusese pus
În partea de către apus,
Era format din țărmul care
A mărginit marea cea mare.
Acel hotar a-mpresurat
Ținutul care l-a luat
Neamul lui Iuda-n stăpânire,
Spre a-l avea drept moștenire.
Caleb ia Hebronul și Debirul
13Atunci, Caleb – acela care
Ca tată, pe Iefune-l are –
În stăpânire a primit
O parte, ce s-a nimerit
Ca așezată să îi fie,
În a lui Iuda seminție,
Așa precum a poruncit
Domnul, atunci când a vorbit,
Cu Iosua. A căpătat
Pământul care s-a aflat
La Chiriat-Arba – altfel,
Hebron, mai este numit el.
Arba e numele pe care
Al lui Anac părinte-l are.
14Caleb, din partea căpătată,
I-a alungat apoi, de-ndată,
Pe fiii lui Anac, căci ei
Acolo-n număr erau trei.
Primul fecior era Șeșai,
Urmat de-Ahiman și Talmai.
15Caleb, în urmă, a plecat
Și cu Debirul s-a luptat.
Drept Chiriat-Sefer, știut,
A fost Debirul, la-nceput.
16Caleb, la Chiriat-Sefer,
A zis către ai săi: „Vă cer
Să-nfrângeți, azi, astă cetate!
Aceluia cari o va bate,
Îi dau – răsplată să îi fie –
Pe a mea fiică, de soție,
Pe cea cari, Acsa, e chemată.”
17În urma luptei ce-a fost dată,
Cetatea a căzut; iar cel
Ce-a-nvins-o, fost-a Otniel.
El, pe Chenaz, tată, îl are –
Chenaz e fratele pe care
Caleb l-avea. În acest fel,
Nevastă, pentru Otniel,
Ajunse Acsa ca să fie.
18Ea-l sfătui ca, o moșie,
Să ceară, de la al ei tată,
Care în dar să-i fie dată.
Cu gândul dus la acel dar,
A coborât de pe măgar
Și-a mers apoi, la tatăl ei.
Caleb a întrebat: „Ce vrei?”
19Ea îi răspunse: „Fă-mi un dar,
Căci eu am un pământ amar
Și secetos, cum știi prea bine.
De-aceea, am venit la tine,
Să-mi dai și mie un pământ
Pe care și izvoare sânt.”
Atuncea el i-a dăruit
Izvoare, precum a dorit,
Și-a căpătat, pe-această cale,
Izvoare-n deal, precum și-n vale.
20Aceasta-i moștenirea care,
Iuda în stăpânire-o are.
Cetățile din ținutul lui Iuda
21Cetățile ce-s așezate
În părțile mai depărtate
De pe-al Iudeilor pământ –
Înspre Edom, departe – sânt:
Cabțel, Eder și-apoi Iagur.
22Pe câmpurile dimprejur,
Este Adada așezată,
Care de China e urmată,
Și de Dimona. După ele,
23Hațor e-n câmpurile-acele,
Itnan și Chedeș. A urmat
24Cea care, Telem, s-a chemat,
Bealot apoi, de Zif urmată.
25După acestea se arată
Hațor-Hadata și-a urmat
Cetatea care s-a chemat
Și Cheriont-Hețron – căci ea,
Hațor, drept nume, mai avea.
26Urmau Amam, Șema, Molada,
27Heșmon, Bet-Palet, Hațar-Gada,
28Hațar-Șual, iar după ea
Beer-Șeba, Biziotia,
29Bala, Ațem; Imul urma,
30Chesil, Eltolad și Horma,
31Țiclag și-apoi venea Madmana,
Iar după ea este Sansana.
32În șir e Lebaot apoi;
Șilhimul este mai ‘napoi,
Ain și Rimonul, la sfârșit.
Cetățile ce s-au primit –
Dacă la număr se socoate –
Sunt douăzeci și nouă, toate.
Toate cetățile aveau
Și sate cari le-nconjurau.
33La rând urmau apoi să vie
Cetățile de pe câmpie.
Acestea-s: Eștaol, urmând
Țorea și Așna-apoi, la rând;
34Enam apoi și Zanoah
Și En-Ganim și Tapuah;
35Alte cetăți de prin ținut
Sunt Adulam, Soco, Iarmut,
Azeca și mai întâlnim
36Ghedera și cu Șaraim.
Pe lângă ele-au mai urmat
Două cetăți ce s-au chemat –
Prima – drept Ghederotaim
Și-adoua e Aditaim.
Cetățile ce-au fost luate –
Ca număr – patruzeci, sunt toate.
Alăturea, ele aveau
Și sate cari le-nconjurau.
37Apoi Țenanul a urmat;
În șir Hadașa s-a aflat;
Și Migdal-Gad, adăugată,
A fost apoi, fiind urmată
38De Dilean, Mițpe și Ioctel
Care avuse după el,
39Lachis, Boțcatul și Eglon,
40Lahmas, Chitlișul și Cabon;
41Apoi Bet-Dagon a urmat;
Macheda-n urmă-i s-a aflat,
Cu Nama și cu Ghederot.
Cuprinse-au fost în șirul tot,
Șaișpe cetăți – atunci – de toate,
Cu satele învecinate.
42După acestea, a urmat
Libna; s-au mai adăugat
Eter și-Așan; de-asemenea,
43Națib, Așna; Iftah venea,
44Cheila, Aczib, iar la sfârșit
Mareșa s-a adăugit.
Cetățile ce-au fost luate,
Nouă, la număr, sunt de toate
Și-alăturea, ele aveau
Și sate ce le-nconjurau;
45Apoi, Ecron și-ale lui sate,
46Iar spre apus au fost luate
Cetățile care erau
Lângă Asdod și sate-aveau.
47Apoi Asdodul s-a luat,
Cu satele ce s-au aflat
În jurul lui; de-asemenea,
Gaza, cu satele din ea,
Până la apa râului
Cari este al Egiptului
Și până la marea cea mare,
Pe care, drept hotar, o are.
48În munte, Soco și Șamir
Au fost luate, și Iatir.
49La rând venea Chiriat-Sana –
Zis și Debir – urmat de Dana,
50Anab, Eștemo, după care
Anim venea, la numărare;
51Holon și Ghilo au urmat,
Gosenul s-a alăturat,
Și unsprezece-au fost de toate
Cetățile, cu-ale lor sate.
52Apoi Arab – la rând – urma,
Iar după ea Eșean, Duma,
53Janum, Bet-Tapuah urmând;
Afeca a venit la rând,
54Cu Chiriat-Arba, Țior,
Humta, Hebron în șirul lor.
Nouă cetăți au fost, de toate,
Cu satele învecinate.
55Maon, Zif, Iuta și Carmel,
56Iocdeam, Zanoah, Izreel,
57Timna și Cain și se sfârșea
Șirul acela, cu Ghibea.
Zece cetăți au fost, de toate,
Cu satele alăturate.
58Halhul, Bet-Țurul a urmat,
Ghedorul s-a alăturat,
59Marat, Eltecon, Bet-Anot
Au încheiat șiragul tot.
Șase cetăți au fost, de toate,
Cu satele învecinate.
60Apoi Chiriat-Bal – cari știm
Că e și Chiriat-Iarim;
După aceasta, la sfârșit,
Cetatea Raba a venit.
Două cetăți au fost, de toate,
Cu satele alăturate.
61Iată acuma șirul lor –
Adică al cetăților
Care-n pustie s-au aflat:
Midin, Secaca și-a urmat
Și Bet-Araba la sfârșit.
62Nibșan, En-Ghedi a venit;
Ir-Hamelah – în urma lor –
A-nchis șirul cetăților.
Șase cetăți au fost, de toate,
Cu satele învecinate.
63Fiii lui Iuda n-au putut
Ca să-i alunge din ținut
Pe Iebusiții ce-i aveau
Și la Ierusalim ședeau.
De-aceea, până-n acest ceas,
Ei tot acolo, au rămas
Și locuiesc – precum se știe –
Cu a lui Iuda seminție.
Selectat acum:
Iosua 15: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca