Iosua 22:1-14

La el, apoi, pe Rubeniți Și pe cei care sunt Gadiți, Cu jumătatea ce rămase Din seminția lui Manase, Iosua-n urmă i-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Tot ceea ce v-a poruncit Moise, de mult, voi ați păzit Și-ați ascultat de glasul meu, În tot ceea ce-am spus, mereu. N-ați părăsit pe-ai voștri frați, Iar azi sunteți aici aflați, Păzind porunca Domnului Și toată rânduiala Lui. Acum – când Domnu-a dat odihnă Fraților voștri, și au tihnă – A venit vremea ca și voi Să vă întoarceți înapoi, La corturile voastre-acum. Deci pregătiți-vă de drum Și-apoi, plecați nestingheriți, În țara ce o stăpâniți Peste Iordan, precum ați vrut Când, de la Moise, ați cerut Ca să vi-o dea drept moștenire Și s-o luați în stăpânire. Liberi sunteți, ca să plecați! Un singur lucru, nu uitați: Porunci și legi ce le-ați primit, Prin Moise, voi, necontenit, Să le păziți, iubind mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu. Păziți porunca Domnului, Umblând numai pe calea Lui! De El, să nu vă dezlipiți, Ci-ntotdeauna să-L slujiți Cu inima, cu sufletul, Precum și cu tot cugetul.” Apoi i-a binecuvântat Și ca să plece i-a lăsat. Ei au pornit, cu mare zor, Atunci, spre corturile lor. La jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Moise i-a dat în stăpânire, Ca să îi fie moștenire, Pământuri în Basan aflate, Iar cea dea doua jumătate, Altă moșie a primit – Peste Iordan – la asfințit, Cari îi e dată-n stăpânire De Iosua, drept moștenire. Când Iosua a zis apoi, Că pot să plece înapoi, Întâi i-a binecuvântat Și-n urmă a adăugat: „Cu mari averi, acuma, voi Vă veți întoarce înapoi. Turmele care vă-nsoțesc, Nenumărate se vădesc. Ați dobândit – de bună seamă – Argint, fier, aur și aramă. Multă îmbrăcăminte-apoi – De la vrăjmași – ați mai strâns voi. Cu-ai voștri frați, să împărțiți Preda pe care-o stăpâniți.” Fiii lui Ruben, cu Manase – Cu jumătate dintre case – Și cu cei ce erau din Gad, Se-ntoarseră în Galaad, În partea lor de moștenire, Dată de Moise-n stăpânire. Ei au lăsat, în urma lor, Pe al lui Israel popor, La Silo – în ținutul lui, Din țara Canaanului. Totul fusese împlinit, Așa precum Domnu-a dorit, Atuncea când de vorbă-a stat, Cu Moise și, porunci, i-a dat. La apele Iordanului – În țara Canaanului – Fiii lui Ruben, însoțiți De întreg neamul de Gadiți, Cu jumătatea ce rămase Din seminția lui Manase, Morman de pietre-au adunat Și un altar au înălțat. Atât de mare-a fost făcut, Încât, la ochi, el a bătut. Un val de vorbe s-au stârnit Și-n Israel s-au auzit: „Tot neamul Rubeniților Și cu cel al Gadiților – Și jumătate dintre case Din seminția lui Manase – În fața Canaanului, Pe marginea Iordanului, Zidit-au un altar; iar el E-n părțile lui Israel.” Când Israelul a aflat, La Silo, toți s-au adunat Și-au hotărât ca să pornească La luptă, ca să-i pedepsească. În contra Rubeniților – Și-asemeni a Gadiților Și-a jumătății ce rămase Din seminția lui Manase – Pe Fineas – fiul cel pe care Preotul Eleazar îl are – Ei l-au trimis, cu oastea lui, În țara Galaadului. Cu zece căpetenii, el Plecase-atunci, în Israel, Căci trebuit-a ca să vie, Din fiecare seminție, Câte un om, dintre cei care, Capi, peste mii, poporu-i are.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Iosua 22:1-14