Leviticul 4
4
Jertfele pentru ispășire
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
„Copiilor lui Israel,
Ai să le spui în acest fel:
2„Atunci când întâmpla-se-va,
Păcat să facă cineva,
Călcând, fără de voia lui –
Cumva – porunca Domnului,
Înfăptuind, făr’ a fi vrut,
Lucruri ce nu sunt de făcut,
Iată ce trebuie-mplinit:
3Când preotu-a păcătuit –
Deci tocmai cel care avea
Făcută-asuprăi ungerea –
Și astfel, vina s-a întins
Încât – de ea – a fost cuprins
Întreg poporul, să se ducă
Și Domnului să Îi aducă
Apoi, ca jertfă, un vițel.
Fără cusur, să fie el,
Pentru că este-a lui menire
Drept jertfă pentru ispășire,
Ce trebuie-a fi dăruită
Pentru greșeala săvârșită.
4Luat va fi vițelu-acel
Și dus la Domnul fi-va el.
Când are să-l înfățișeze,
Pe capul lui, să își așeze
Mâna – în fața cortului –
Și-acolo-apoi – la ușa lui –
Să îl înjunghie, de-ndat’.
5Preotul – care-a căpătat
Ungerea sfântă-a Domnului –
Va merge, cu sângele lui,
În cortul întâlnirii. El,
6În sângele-acelui vițel,
Să-și vâre-apoi, degetul lui,
Stropind ‘naintea Domnului –
În față la perdeaua care,
Locașul sfânt, în el, o are –
De șapte ori, și să ajungă
7Apoi, în urmă, ca să ungă –
Cu sângele vițelului –
Și coarnele altarului
Pentru tămâi mirositoare,
Al cărui loc de așezare
Este-n lăuntru cortului,
Pus înaintea Domnului.
Cu sângele rămas, apoi
Se va întoarce înapoi,
Către a cortului intrare,
Mergând înspre altarul care,
La arderea de tot, servește.
Aici, sângele trebuiește
A fi, în urmă, lepădat.
Deci el va trebui vărsat,
La poalele altarului.
8Să-i ia apoi, vițelului –
Drept jertfă pentru ispășire –
Grăsimea, cum v-am dat de știre
Că trebuiește procedat.
Deci iată ce va fi luat:
Grăsimea de pe măruntaie;
Apoi trebuie să se taie
Grăsimea ce ține de ele –
De măruntaiele acele –
9Cei doi rărunchi, grăsimea lor,
Apoi grăsimea coapselor
Și prapurul de pe ficat.
El trebuie a fi luat
Cu totul, căci va fi desprins
De la rărunchi, unde e prins.
Deci părțile acestea, toate,
De preot, trebuiesc luate,
10Căci el le va lua în felul
În care e luat vițelul
Adus – precum v-am dat de știre –
Ca jertfă pentru mulțumire.
Părțile-acelea așadar,
Arse-au să fie, pe altar.
11Pielea, capul berbecului,
Picioarele și carnea lui,
Cu măruntaiele lui toate
Și balega, vor fi luate –
12Deci tot ce-a mai rămas din el,
Adică din vițelu-acel –
Și duse fi-vor, într-un loc,
Unde-au să fie arse-n foc.
Din tabără, veți scoate dar,
Toate aceste resturi, iar
Locul unde le-ați aruncat
Trebuie-a fi un loc curat.”
Când toată adunarea a păcătuit
13„Dacă poporul a greșit –
Deci dacă a păcătuit
Într-o anume-mprejurare,
Cumva, întreaga adunare –
Și fără voie-a săvârșit
Ceea ce nu-i e-ngăduit
Să făptuiască nimănui
Călcând porunca Domnului –
Făcându-se toți vinovați –
Iată cum o să procedați:
14Dacă păcatul săvârșit
Astfel, a fost descoperit,
Voi trebuie să aveți știre
Că jertfă pentru ispășire,
Îmi veți aduce, un vițel.
La cortul întâlnirii, el
Va trebui adus. Apoi,
15Bătrânii care sunt la voi,
Să-și pună, peste capul lui,
Mâinile-n fața Domnului.
Apoi să fie-njunghiat,
16Iar preotul, ce-a căpătat
Ungerea sfântă-a Domnului,
Va merge, cu sângele lui,
În cortul întâlnirii. El,
17În sângele-acelui vițel,
Să-și vâre-apoi degetul lui,
Stropind ‘naintea Domnului –
În față la perdeaua care,
Locașul sfânt, în el o are –
De șapte ori, și să ajungă
18După aceea, ca să ungă
Și coarnele altarului,
Aflat în cortul Domnului.
Cu sângele rămas, apoi,
Se va întoarce înapoi,
Către a cortului intrare,
Mergând înspre altarul care,
La arderea de tot, servește.
Aici, sângele trebuiește,
În urmă, a fi lepădat.
Deci el va trebui vărsat,
La poalele altarului.
19Grăsimea dobitocului –
Grăsimea jertfei dată-n dar –
Să fie arsă, pe altar.
20Pe urmă, procedați la fel,
Cum ați făcut cu-acel vițel
Dat jertfă pentru ispășire.
Așa precum v-am dat de știre,
Voi o să faceți, negreșit.
Când ispășiri a săvârșit
Preotul, astfel, pentru voi,
Veți căpăta iertare-apoi.
21Cu ce rămâne, din vițel,
Aveți a proceda la fel,
Precum cu primul ați lucrat.
Deci ce rămâne, e luat
Și dus e-ntr-un anume loc,
Pentru că, ars, va fi, în foc.
Aceasta este jertfa care
E pentru-ntreaga adunare,
Dată – precum v-am dat de știre –
Drept jertfă pentru ispășire.”
Când păcătuiește o căpetenie
22„Dacă cumva, s-a nimerit
Și-un cap de-al vostru a greșit,
Călcând – fără de voia lui –
Astfel, porunca Domnului –
Înfăptuind, făr’ a fi vrut,
Lucruri cari nu sunt de făcut –
Iată ce trebuie-mplinit:
23Dacă a fost descoperit
Păcatu-acela, el să ia,
Un țap și jertfă să Mi-l dea.
Țapul, pe care Mi-l dă Mie,
Fără cusur, voiesc să fie!
24Luat va fi țapul acel
Și dus, la Domnul, va fi el.
Când are să-l înfățișeze,
Pe capul lui, să își așeze
Mâinile sale și-apoi are
Să-l junghie, în locul care
E pentru arderea de tot.
Această jertfă o socot –
Așa precum v-am dat de știre –
Drept jertfă pentru ispășire.
25Sângele jertfei ce s-a dat,
De preot, trebuie luat,
Pentru a unge-apoi, cu el,
Coarnele-altarului acel,
Pe care voi îl folosiți,
Arderi de tot, când Îmi jertfiți.
Restul de sânge-al țapului,
La poalele altarului,
Va trebui a fi vărsat –
Când ungerea s-a încheiat.
26Grăsimea jertfei dată-n dar
Să fie arsă, pe altar,
Ca jertfă pentru mulțumire.
Astfel se face ispășire,
Pentru păcatul săvârșit
De căpetenii. Negreșit
Că ispășirile cerute,
De către preot sunt făcute.
27Atunci când întâmpla-se-va
Ca să greșească cineva,
Călcând, fără de voia lui –
Cumva – porunca Domnului,
Înfăptuind, făr’ a fi vrut,
Lucruri cari nu sunt de făcut,
Și dacă este omu-acel,
Un om de rând, în Israel,
Iată ce trebuie-mplinit:
28Dacă a fost descoperit
Păcatu-acela, el să ia,
O iadă, jertfă să Mi-o dea.
Iada, pe care Mi-o dă Mie,
Fără nici un cusur să fie.
29Când are s-o înfățișeze,
Pe capul ei, să își așeze
Mâinile sale și-apoi are
S-o junghie, în locul care
E pentru arderea de tot.
Această jertfă o socot –
Așa precum v-am dat de știre –
Drept jertfă pentru ispășire.
30Sângele jertfei ce s-a dat,
De preot trebuie luat,
Pentru a unge-apoi, cu el,
Coarnele-altarului acel,
Pe care voi îl folosiți,
Arderi de tot, când Îmi jertfiți.
Restul de sânge-al jertfei lui,
La poalele altarului,
Va trebui a fi vărsat –
Când ungerea s-a încheiat.
31Grăsimea jertfei dată-n dar,
Să fie arsă pe altar,
Ca jertfă pentru mulțumire.
Astfel, se face ispășire,
Pentru păcatul săvârșit,
De oameni simpli. Negreșit
Că ispășirile cerute,
De către preot sunt făcute.
Greșeala îi va fi iertată,
Prin jertfa care a fost dată,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, I S-a făcut.
32De va aduce omu-acel –
Pentru păcatul său – un miel,
Să fie parte femeiască.
Fără cusur să se vădească,
33Iar când o să-l înfățișeze,
Pe capul lui, să își așeze
Mâinile sale și-apoi are
Să-l junghie, în locul care
E pentru arderea de tot.
Această jertfă o socot –
Așa precum v-am dat de știre –
Drept jertfă pentru ispășire.
34Sângele jertfei ce s-a dat,
De preot trebuie luat,
Pentru a unge-apoi, cu el,
Coarnele-altarului acel,
Pe care voi îl folosiți,
Arderi de tot, când Îmi jertfiți.
Restul de sânge-al mielului,
La poalele altarului,
Va trebui, apoi, vărsat –
Când ungerea s-a încheiat.
35Grăsimea mielului luată
Va fi de către preot, toată,
Precum se face și-aveți știre,
La jertfa pentru mulțumire.
Apoi s-o ardă pe altar,
Pe jertfele de pe-al său jar,
Cari pentru Domnu-s rânduite
Și sunt, de flăcări, mistuite.
Preotul – prin a sa menire –
Astfel, va face ispășire,
Iar omul – pentru-al său păcat –
Iertare va fi căpătat.”
Selectat acum:
Leviticul 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca