În acea vreme, la Iisus,
Au venit unii și I-au spus,
Ceea ce li s-a întâmplat,
Unor Galileeni. Pilat
Amestecă, sângele lor,
Odată cu al jertfelor,
Care, de ei, au fost aduse.
Când au sfârșit, Iisus le spuse:
„Ce credeți voi, despre acei
Galileeni? Gândiți că ei,
Mai mult oare-au păcătuit,
Decât ceilalți, de au murit?
Vă spun că nu! Însă, să știți,
Că dacă nu vă pocăiți,
La fel, o să pățiți și voi!
Cei optsprezece inși apoi,
Peste cari, turnul a căzut,
Din Siloam – cum ați văzut –
Încât, cu toții au pierit,
Mai mult oare-au păcătuit,
Decât acei, pe care-i știm,
Că-s astăzi, în Ierusalim?
Vă spun că nu! Însă, să știți,
Că dacă nu vă pocăiți,
La fel, o să pățiți și voi,
Pierind cu toții, mai apoi!”
O pildă, le-a mai zis Iisus:
„În via sa, un om a pus,
Un mic smochin. Când a venit,
Să-i strângă roada, n-a găsit
Nimica, în frunzișul lui.
Atunci, i-a spus, vierului:
„Trei ani trecut-au, de când vin,
Ca să strâng roadă, din smochin.
Dar, nu rodește. La ce bun,
Să îl mai las? Taie-l, îți spun!
De ce să facă umbră-n van,
Pământului?” „Doamne, un an,
Mai lasă-l, încă!” – l-a rugat
Vierul – „Iată, am săpat,
Îi pun gunoi, la rădăcină