Luca 13
13
Galileenii măcelăriți de Pilat
1În acea vreme, la Iisus,
Au venit unii și I-au spus,
Ceea ce li s-a întâmplat,
Unor Galileeni. Pilat
Amestecă, sângele lor,
Odată cu al jertfelor,
Care, de ei, au fost aduse.
2Când au sfârșit, Iisus le spuse:
„Ce credeți voi, despre acei
Galileeni? Gândiți că ei,
Mai mult oare-au păcătuit,
Decât ceilalți, de au murit?
3Vă spun că nu! Însă, să știți,
Că dacă nu vă pocăiți,
La fel, o să pățiți și voi!
4Cei optsprezece inși apoi,
Peste cari, turnul a căzut,
Din Siloam – cum ați văzut –
Încât, cu toții au pierit,
Mai mult oare-au păcătuit,
Decât acei, pe care-i știm,
Că-s astăzi, în Ierusalim?
5Vă spun că nu! Însă, să știți,
Că dacă nu vă pocăiți,
La fel, o să pățiți și voi,
Pierind cu toții, mai apoi!”
Pilda smochinului neroditor
6O pildă, le-a mai zis Iisus:
„În via sa, un om a pus,
Un mic smochin. Când a venit,
Să-i strângă roada, n-a găsit
Nimica, în frunzișul lui.
7Atunci, i-a spus, vierului:
„Trei ani trecut-au, de când vin,
Ca să strâng roadă, din smochin.
Dar, nu rodește. La ce bun,
Să îl mai las? Taie-l, îți spun!
De ce să facă umbră-n van,
8Pământului?” „Doamne, un an,
Mai lasă-l, încă!” – l-a rugat
Vierul – „Iată, am săpat,
Îi pun gunoi, la rădăcină
9Și, poate-n anul ce-o să vină,
Roade, din el, tu o să ai.
De nu rodește, poți să-l tai!”
Vindecarea unei femei gârbove
10În sinagogă, a intrat
Iisus, în ziua de Sabat,
Să-mpartă-nvățătura Lui,
Cu dragoste, norodului.
11Acolo-n sinagoga ‘ceea,
Iisus dădu peste femeia,
Ce de optzeci de ani avea,
Un duh, care o stăpânea;
Era un duh de neputință,
Care ținea, biata ființă,
Îngârbovită; dar Iisus,
12Văzând-o, o chemă și-a spus:
„Femeie! Iată, dezlegată,
De neputință, ești!” Îndată,
13Mâna-Și întinse, peste ea,
Sfărmând lanțul ce-o stăpânea.
Ea, spatele, și-a îndreptat
Și-apoi, pe Domnu-a lăudat.
14Însă, atunci, fruntașul care,
În sinagogă, e mai mare,
Se-nfurie, că în Sabat,
Iisus, un om, a vindecat.
Către norod, el zise: „Sânt –
Cum știm cu toții – pe pământ,
Lăsate șase zile-n care
Putem face orice lucrare!
Veniți dar, să vă vindecați,
În timpul lor! Nu așteptați,
Să vină ziua de Sabat!”
15„Fățarnicilor!” – a strigat
Iisus, atunci – „Care din voi,
La iesle, nu merge, și-apoi,
După ce-și va fi dezlegat
Bou, sau măgar – chiar de-i Sabat –
Nu-și duce vitele, la apă?
Care, din voi, nu le adapă?
16Biata femeie ce să zică?
Ea nu e, a lui Avram, fiică?
Optzeci de ani, a fost legată,
De către diavol. Dezlegată,
Ea nu trebuie să mai fie?
Al ei Sabat să nu mai vie?”
17Când vorbele I-au auzit,
Cei, care s-au împotrivit,
Tăcură, căci s-au rușinat.
Norodu-n schimb s-a bucurat
Văzându-L pe Iisus că poate
Să facă lucruri, minunate.
Pilda grăuntelui de muștar și a aluatului
18El a mai zis: „Ce va-nsemna,
Cu ce voi mai asemăna,
Împărăția Domnului?
19E-asemenea grăuntelui
Muștarului, de-un om luat
Și, în grădină, aruncat.
Acel grăunte a crescut
Și-ntr-un copac, s-a prefăcut,
Iar păsările cerului,
Cuiburi, aveau, în frunza lui.”
20Când, astă pildă, a sfârșit,
O alta le-a istorisit:
„Împărăția cerului
21E-asemeni aluatului,
Ce de-o femeie-a fost luat
Și, în făină, mestecat –
În trei măsuri – de a dospit
Tot ce fusese plămădit.”
Ușa cea strâmtă
22Către Ierusalim, mergea
Iisus. Pe drum împărtășea,
În sate din calea Lui,
Învățături, norodului,
Precum făcuse-n alte dăți
Trecând prin sate si cetăți.
23„Doamne, mă iartă că-ndrăznesc:
Puțini sunt cei ce se găsesc,
Pe-a mântuirii cale, oare?” –
I-a pus un om, o întrebare.
24Iisus răspunse: „Să nu stați,
Ci vă grăbiți, ca să intrați,
Pe ușa strâmtă! Mulți vor vrea,
Să intre, dar, nu vor putea.
25Stăpânul, ușa, o să-nchidă
Și n-are să o mai deschidă,
Când voi, ce-afară ați rămas,
Veți bate și, cu jalnic glas,
Veți zice: „Doamne, Te rugăm,
Deschide-ne, ca să intrăm!”
26„În fața Ta, noi am mâncat
Și am băut. Ai învățat
Norodu-n ulițele noastre” –
Veți spune. La vorbele voastre,
27Vă va răspunde El: „Plecați!
De Mine, să vă depărtați
Voi, toți cei care săvârșiți
Fărădelegi! Vă spun, să știți:
Nu vă cunosc, nu știu ce vreți
Și nu știu, de unde, sunteți!”
28Va fi un plâns sfâșietor
Și o scrâșnire-a dinților,
Când, pe Avram, o să-l zăriți,
Isac și Iacov – însoțiți
De toți prorocii Domnului –
Stând în Împărăția Lui,
La masă; iar, cât despre voi,
Afară, scoși, veți fi apoi.
29Veni-vor mulți, din răsărit,
Precum și de la asfințit;
Din miazănoapte vor veni,
Din miazăzi; s-or întâlni,
Cu toți, în cerul Domnului
Și vor ședea la masa Lui.
30Mulți, dintre cei dintâi, de-acum,
Cei de pe urmă-or fi; precum,
Cei de pe urmă au să vie
Și cei dintâi, ei au să fie.”
Nelegiuirile și pedeapsa Ierusalimului
31În ziua ‘ceea, la Iisus,
Câțiva din Farisei s-au dus,
Ca să-I vorbească. „Te grăbește!”,
Îi spuseră, „și părăsește,
Locul acesta-n graba mare,
Pentru că vrea, să Te omoare,
32Irod!” El zise: „Vă duceți,
Și-acelei vulpi, să îi spuneți:
„Scot draci, bolnavi tămăduiesc
Azi, mâine și-am să isprăvesc,
A treia zi. Însă, acum,
33Mai trebuie să fac un drum.
Poimâine, plec din acest loc,
Căci nu poate nici un proroc,
Să piară – așa precum știm –
Afară din Ierusalim.
34Ierusalim, Ierusalime! –
Asemenea-ți, nu mai e nime’!
Pe cei pe cari ți i-am trimis –
Și pe proroci – tu i-ai ucis.
Îi pierzi, pe cei trimiși, la tine!
De câte ori, pe lângă Mine,
Am vrut s-adun copiii tăi –
Precum găina, puii săi –
Tu n-ai vrut, cu-ndărătnicie!
35Casa-ți va rămânea pustie!
Vă spun, că nu Mă veți vedea,
Până atunci, când veți putea
Să spuneți: „Cu adevărat,
Acela-i binecuvântat,
Care-n Numele Domnului,
Sosește-acuma! Slavă Lui!”
Selectat acum:
Luca 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca