Iisus, după cele-ntâmplate,
Intră-n Ierihon, în cetate.
Un om bogat – Zacheu numit –
Care fusese învestit,
Mai mare, peste vameși, sta
Și, un prilej bun, căuta,
Ca pe Iisus, să-L vadă; dar,
Truda-i fusese în zadar,
Căci, de statură, era mic
Și nu putea vedea nimic,
Din pricina mulțimii, care
Se adunase-n număr mare.
Un gând, atuncea, i-a venit
Și-n mare grabă, a fugit,
Mai înainte, și-a urcat
Iute-ntr-un dud mare, aflat
Chiar lângă drumul lui Iisus,
Sperând că-L va vedea, de sus.
Când, lângă dud, Domnu-a sosit,
Acelui vameș, i-a vorbit:
„Haide, coboară-te Zacheu,
Căci azi, la tine, voi sta Eu!”
Zacheu, atuncea, a venit,
Lângă Iisus, și L-a primit,
Cu bucurie. Însă, cei
Cari se aflară lângă ei –
Și-L auziră pe Iisus –
Îndată au cârtit și-au spus:
„Ceea ce face, nu-i frumos!
Stă-n gazdă, la un păcătos!”
Zacheu, însă, a stăruit,
‘Naintea Lui, și a vorbit:
„Doamne, averea-mi împărțesc
Și jumătate, dăruiesc,
Săracilor; iar, de cumva,
Năpăstuit-am, cu ceva,
Pe orișicine, negreșit,
Îi dau ‘napoi, tot, împătrit.”
Iisus i-a ascultat vorbirea,
Zicând apoi: „Azi, mântuirea,
În astă casă, a intrat,
Căci și-acest om, aici aflat,
Îl are, pe Avram, părinte.
Cu toții să luați aminte,
Pentru că Fiul omului
S-a pogorât, din cerul Lui,
Să caute și să găsească,
Ce-a fost pierdut, să mântuiască.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
