Apoi, El, ucenicilor,
Le-a zis: „Iată ce vă spuneam,
Pe când – cu voi – Eu mai eram:
Căci ceea ce prin Psalmi s-a scris,
Ceea ce-n Lege, Moise-a zis,
Tot ce proroci-au prorocit
De Mine, trebuie-mplinit.”
El le-a deschis mintea, să-nceapă,
Scripturile, să le priceapă.
„Hristos, așa cum este scris,
Trebuie-a pătimi” – le-a zis.
„Trei zile, mort are să fie,
Dar, în a treia, o să-nvie.
El va vesti, neamurilor,
Iertare a păcatelor,
În al Său Nume – prin credință –
Dată în dar, prin pocăință,
De la Ierusalim plecând
Și-ntreaga lume cuprinzând.
La aste lucruri, voi să-Mi fiți
Martori. Curând, o să primiți
Făgăduința, ce-a fost dată,
De către Domnul, al Meu Tată.
Eu vă trimit făgăduința.
Voi întăriți-vă credința
Și, în cetate, toți să stați,
Până când fi-veți îmbrăcați
Cu-acea putere – cum v-am spus –
Pe care-o veți primi, de sus.”
Domnul Iisus i-a scos afară
Și, spre Betania, plecară.
Mâinile, Și le-a ridicat,
Și-apoi, i-a binecuvântat.
Încă vorbind, s-au despărțit,
Iisus fiind, la cer, răpit.
După ce I s-au închinat,
Ei – bucuroși – s-au înturnat
Către Ierusalim. Ședeau
În Templu și, Îl lăudau,
Pe Dumnezeu, Tatăl divin,
Și-L binecuvântau. Amin.