Iată Cuvântul cel de sus,
Al Domnului, care-a fost spus
Lui Maleahi, iar prin el,
Către întregul Israel.
Domnul din ceruri a venit
Și-a cuvântat: „Eu v-am iubit!
Cu toate-acestea, însă voi
Mereu veniți zicând apoi:
„Cum ne-ai iubit?” Dar Iacov n-are,
Drept frate-al său pe Esau, oare?”–
A-ntrebat Domnul. „Totuși Eu,
Pe Iacov, l-am iubit mereu,
Dar pe Esau nu l-am iubit,
Ci l-am urât, necontenit.
De-aceea, a ajuns să-i fie
Întreaga țară, o pustie,
Iar ceea ce a moștenit,
Șacalilor am dăruit.
Iar dacă întâmpla-se-va
Că ar putea zice, cumva,
Edomul: „Nimiciți suntem,
Dar nu-i nimic, căci noi putem,
Acuma iar să ne unim,
Ruinele să le zidim!”,
Iată ce zice-Acel pe care,
Drept Domn al ei, oștirea-L are:
„Zidească ei, căci nimicesc
În urmă, tot ce construiesc
Și în ruină-i prefac iară!
Atunci, „a răutății țară”,
Am să numesc Eu, țara lor,
Iar ei vor fi „acel popor
Pe care Domnu-i mâniat
Și pe vecie-i supărat!”
Lucrul acesta, veți putea,
Cu ochii voștri a-l vedea
Și o să ziceți în ăst fel:
„Și dincolo de Israel,
Mare e Domnul, negreșit!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
