Matei 16
16
Aluatul Fariseilor
1Grăbiți, veniră Fariseii –
Îi însoțeau și Saducheii –
Vrând, lui Iisus, să Îi vorbească.
Gândind ca să Îl ispitească,
Un semn, din ceruri, I-au cerut.
2Iisus, gândul, le-a cunoscut
Și le-a răspuns: „Când se-nserează,
Voi ziceți: „Iată că urmează
O zi frumoasă și senină,
Căci ceru-i roș.” Când e lumină –
3Deci dimineața când apare –
Spuneți atunci: „Furtună are
Să fie azi. Va fi urât,
Căci ceru-i roș posomorât.”
Fățarnicilor ce sunteți!
A cerului față, puteți,
Ușor, ca să o deslușiți,
Dar semnul vremii, nu-l citiți?!
4Un neam viclean și preacurvar,
Un semn Îmi cere să-i dau, dar
Nu va primi decât acel
Semn al lui Iona.” Apoi, El
I-a părăsit și i-a urmat
5Pe ucenici; ei au plecat,
Uitând – pentru că s-au grăbit –
Pâine să ia. Când i-a-ntâlnit,
6Iisus le-a spus: „Atenți să fiți,
De-un aluat să vă feriți:
De cel al Fariseilor,
Precum și-al Saducheilor.”
7Când ucenici-au auzit,
În sinea lor, ei s-au gândit:
„Ne spune-așa, că am uitat
De pâine, și n-am cumpărat.”
8Iisus știuse gândul lor,
Și, „Puțin credincioșilor!
De ce, la pâine, vă gândiți?” –
9Le-a zis – „sau nu vă amintiți
Că oameni, cinci mii, au mâncat,
Din cinci pâini, și s-au săturat?
Cu firmituri, voi, coșuri pline,
Câte ați strâns atunci? Ei bine,
10Din cele șapte pâini, cu care
Ați săturat o gloată mare –
De patru mii de inși – mai știți?
11Oare cum nu vă dumiriți,
Că nu de pâine v-am vorbit,
Atunci, când v-am povățuit
Să vă feriți de aluat?
Lucrul acesta a-nsemnat
O pildă. Deci ca Fariseii,
Să nu fiți – nici ca Saducheii!”
12Ei, în sfârșit, s-au lămurit
Că nu de pâine le-a vorbit,
Ci despre-nvățătura lor –
Acea a Fariseilor.
Iisus în ținutul Cezareii lui Filip
13Iisus, cu-ai Săi, veni să stea
La Filip, în Cezarea.
Acolo, El i-a întrebat,
Pe ucenici: „Voi n-ați aflat
Ce spun oamenii, despre Mine?
Știe norodu-acesta, cine
Sunt Eu? Care-i părerea lui?
Crede că-s Fiul omului?”
14„Iată ce crede-acum poporul:
Că ești Ioan Botezătorul
Zic unii, iar alții, Ilie –
Cel care-i așteptat să vie.
Cred mulți, că Ieremia ești,
Iar alții – după cum vorbești –
Au hotărât că ești proroc.
Așa cred cei din acest loc.”
15„Voi, însă” – a-ntrebat El iar –
„Voi cine credeți că sunt, dar?”
16Petru a zis: „Așa cred eu:
Tu ești Fiul lui Dumnezeu!
Tu ești Hristosul, eu gândesc!”
17El i-a răspuns: „Te fericesc
Pe tine, al lui Iona fiu,
Căci Tatăl Meu, Domnul Cel viu
Din cer, ți-a făcut cunoscut
Lucrul acest. Nu l-ai știut
Prin sângele și carnea ta;
Cel care-ți poate arăta
Lucrul acesta-I Tatăl Meu:
Deci, le-ai aflat, prin Dumnezeu.
18Îți spun: tu, Petru, ești numit” –
„Piatră” înseamnă, tălmăcit.
„Pe piatra ta, va fi zidită
A Mea Biserică. Zdrobită,
Acuma sau în viitor,
De locuința morților,
Ea nu va fi! N-o va înfrânge,
Pentru că ea, moartea va-nvinge!
19Cheia cerești-mpărății,
De-acum, la tine ai s-o ții.
Ce, pe pământ, tu vei lega,
În cer, nu se va dezlega.
Orice, aici, ai dezlegat,
În ceruri, nu va fi legat.”
20S-a ridicat apoi, de jos,
Și-a încheiat: „Că sunt Hristos,
Să nu mai spuneți, nimănui!” –
Le-a zis apostolilor Lui.
Iisus vestește patimile și moartea Sa
21De-atunci, Iisus a început
Ca să le facă cunoscut
Ce va urma. Le-a spus că El
Va părăsi locul acel,
Că la Ierusalim pleca-va,
Că își va pierde toată slava –
Din pricina bătrânilor,
Precum și a preoților
Cei mai de seamă. Le-a mai spus
Că-n temniță, El va fi dus,
Iar după ce-o fi pătimit,
Are să fie răstignit.
Trei zile va urma să stea
Mort, iar apoi, va învia.
22Petru, deoparte, L-a luat
Și-a început de L-a mustrat:
„Să Te ferească Dumnezeu
De rău-acesta, tot mereu!
Să Te păzești – atât aș vrea!”
23Iisus a zis: „Napoia Mea,
Satano! Căci a ta vorbire,
O piatră-Mi e, de poticnire.
Aceste gânduri, îți spun Eu,
Că nu vin de la Dumnezeu,
Ci sunt de-ale oamenilor.”
24Apoi, El, ucenicilor,
Le-a spus așa: „Oricine vrea
Ca să pășească-n urma Mea,
Se lepede, întâi, de sine;
Să își ia crucea și, pe Mine,
Să Mă urmeze! Pentru că
25Oricine-i cel cari încearcă
Să-și scape viața, va muri!
Însă, cel care va pieri
Din a Mea pricină, acel
O s-o câștige pentru el!
26Care-i folosul omului
Când toată lumea e a lui,
Dar sufletul și l-a pierdut?
Sau, oare, ce n-ar fi făcut,
Ca sufletul să și-l salveze
Și astfel, viața, să-și păstreze?
27Aflați că Fiul omului
Veni-va în a Tatălui
Său slavă, cu îngerii Săi,
Și va plăti și celor răi
Și celor buni – deci tuturor –
Precum au fost faptelor lor.
28Adevărat vă spun: din cei
Cari stau aici – mulți dintre ei –
Al morții gust n-au să-l simțească,
Până când are să sosească,
Aici, iar, Fiul omului,
În slava-mpărăției Lui.”
Selectat acum:
Matei 16: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca