Iisus, de-acolo, a plecat
Și-n sinagogă a intrat.
Era-n mulțimea adunată,
Un om ce-avea mâna uscată.
Toți Fariseii Îl pândeau,
Pe Domnul, pentru că voiau
Să poată a-L învinui,
În caz că-l va tămădui,
Pe bietul om. Când l-a zărit,
Iisus, omului, i-a vorbit:
„Te-așează-n mijloc!”, iar apoi,
Spre Farisei se-ntoarse: „Voi,
Să Îmi răspundeți” – i-a-ntrebat –
„Dacă, în ziua de Sabat,
E-ngăduit a face rău,
Sau bine, seamănului tău?
O viață-i bine să o pierzi,
Sau, dimpotrivă, s-o salvezi?”
Dar ei tăceau. Atunci, Iisus,
Privindu-i mânios, a spus:
„Întinde-ți mâna!” Omu-acel,
A-ntins-o și-a ajuns la fel,
Cu și cealaltă, de îndat’,
Iar Fariseii L-au lăsat;
Afară, după ce-au ieșit,
Să-L prindă, ei s-au sfătuit.