Neemia 7
7
Numărul israeliților întorși sub Zorobabel
1În urmă, când am isprăvit
Întregul zid de construit
Și-am pus ușile porților
Pe toate în canatul lor,
Pe ușieri eu i-am chemat,
Pe cântăreți i-am adunat
Și pe cei care sunt Leviți
Și-n slujbe fost-au rânduiți.
2Apoi, slujbași trimis-am eu,
După Hanani – frate’ meu –
Și după cel ce s-a chemat
Hanania cari așezat
Fusese căpetenie mare,
Peste Ierusalim, căci are
Teamă de-al nostru Dumnezeu
Și credincios este, mereu,
Încât pe mulți îi întrecea
Prin faptele ce le făcea.
3Când cei doi oameni au venit,
În felu-acesta le-am vorbit:
„Să nu deschideți nimănui,
Poarta Ierusalimului,
Mai înainte să pornească
Soarele ca să dogorească.
Pe uși, să fie-ncuietori,
Iar ale lor închizători
În fața voastră să se-nchidă
Și nimeni să nu le deschidă.
Mai trebuie străji așezate.
Locuitorii din cetate
Vor sta de straje fiecare,
În fața casei ce o are.”
4Cetatea, mare, s-a vădit,
Însă cei care-au locuit
În ea, puțini se dovedeau,
Iar case încă nu erau,
Căci zidurile-au fost sfârșite,
Dar case n-au fost construite.
5După aceea, Dumnezeu
A așezat în gândul meu,
Îndemnul de a număra
Întreg poporul cari era
Cu mine. M-am îmbărbătat
Și-apoi o carte am aflat,
Cu spița neamului celor
Care, întâi, în țara lor,
Se-ntoarseră din grea robie.
În carte, în acest fel, scrie:
6Iată-i pe cei care scăpară
Și cari – în a lui Iuda țară –
Din Babilon, s-au întors iar.
Pe-aceștia, Nebucadențar,
Care fusese împărat,
În Babilon i-a strămutat.
7Când a plecat Zorobabel,
A mers și Iosua cu el,
Cu-Azaria, Neemia
Nahmani și Raamia.
După aceea, ăști bărbați,
De Mardoheu au fost urmați.
Bilșan s-a mai alăturat;
Și Misperet i-a mai urmat
Și cu Bigvai și cu Nehum.
Baana i-a-nsoțit la drum.
Iată bărbații cei pe care
Neamul lui Israel îi are:
8Sunt ai lui Pareoș copii,
De toți – în număr – două mii
O sută șaptezeci și doi.
9Ai lui Șefatia apoi,
Trei sute șapte’șidoi erau;
10Ai lui Arah feciori urmau,
Cari șase sute-s numărați
Și cincizeci’doi; ei sunt urmați
11De-ai lui Pahat-Moab copii,
Dintre ai lui Iosua fii
Și-ai lui Ioab. Ei se vădeau
Că-n număr două mii erau
Și cu opt sute optsprezece,
Cari erau gata ca să plece.
12Erau ai lui Elam copii,
O mie două sute fii,
La care s-au adăugat
Cincizeci și patru, de îndat’.
13Fiii lui Zatu îi urmau
Care opt sute se vădeau
Și patruzeci și cinci. Urmară
14Ai lui Zecai fii. Când plecară,
În număr se vădiră deci,
La șapte sute și șaizeci.
15Copiii lui Binui urmară
Cari șase sute numărară,
La care s-au adăugat
Alți patruzeci și opt, de-ndat’.
16Ai lui Bebai fii îi urmară,
Cari șase sute numărară,
La care s-au adăugat
Alți douăzeci și opt, de-ndat’.
17La două mii trei sute-apoi –
Și încă douăzeci și doi –
Erau ai lui Azgad copii.
18Adonicam și ai săi fii
Sunt șase sute șaizeci șase.
19Bigvai e cel care urmase.
Cei cari din el se pogorau,
În număr, două mii erau,
La care s-au adăugat
Șaizeci și șapte, de îndat’.
20Cei cari ai lui Adin erau,
La șase sute, se vădeau;
La ei s-au mai adăugat
Cincizeci și cinci apoi, de-ndat’.
21Ai lui Ater feciori urmară –
Din Ezechia se-ntrupară –
Și-n număr ei se dovedeau
Că nouăzeci și opt erau.
22Copiii lui Hașum urmară,
Care trei sute numărară,
La care s-au adăugat
Alți douăzeci și opt, de-ndat’.
23Ai lui Bețai feciori urmară
Care trei sute numărară,
La care s-au adăugat
Alți douăzeci și patru-ndat’.
24Feciorii lui Harif urmau;
În număr, ei se dovedeau
A fi o sută doisprezece
Care erau gata ca să plece.
25Fiii lui Gabaon veniră,
Cari nouă’șicinci se dovediră.
26Din Betleem au mai venit
Și din Netofa au sosit
Oameni, iar când se adunară
Cu toți, o sută numărară,
La care s-au adăugat
Încă optzeci și opt, de-ndat’.
27Ceata aceasta e urmată
De-o altă ceată, adunată
Din Anatot. Cei ce-o formau,
O sută două’șiopt, erau.
28De la Bet-Azmavet apoi,
Venit-au patruzeci și doi.
29Cei ce veniră după ei
Sunt șapte sute patru’șitrei.
Din Chiriat-Iarim erau,
De la Chefira mai veneau,
În timp ce unii se vădiră
Că de la Beerot sosiră.
30Fiii pe care îi avea
Rama – atuncea – și Ghibea,
La șase sute s-au vădit
Și două’șiunu, negreșit.
31De la Micmas, s-au strâns apoi,
O sută douăzeci și doi.
32O sută douăzeci și trei
De inși veniră, după ei,
Căci din Betel se adunară,
Precum și de la Ai. Urmară
33Cei de la Nebo mai apoi,
Care au fost cincizeci și doi.
34Erau ai lui Elam copii,
O mie două sute fii,
La care s-au adăugit
Cincizeci și patru, negreșit.
35Ai lui Harim fii au fost deci,
La trei sute și douăzeci.
36Trei sute patru’șicinci erau
Cei cari din Ierihon veneau.
37Fiii lui Lod au mai plecat,
Ai lui Hadid i-au mai urmat
Și ai lui Ono, la sfârșit.
Ei, șapte sute, s-au vădit
La care s-au adăugat
Alți douăzeci și unu-ndat’.
38Erau toți ai lui Sena fii,
Atunci, în număr de trei mii
Și nouă sute și treizeci.
39Cei care îi urmară, deci,
Sun preoți. Unii se trăgeau
De la Iedaia și ieșeau
Din Iosua. Oameni-acei
Sunt nouă sute șapte’șitrei.
40Ai lui Imer feciori, apoi,
O mie și cincizeci și doi.
41Apoi, ai lui Pașhur copii,
O mie două sute fii
Și patru’și’șapte, se vădeau.
42Ai lui Harim feciori urmau:
O mie și șaptesprezece
Erau ei, gata ca să plece.
43Apoi, Leviții au urmat,
Acei care s-au întrupat
Din Iosua, din Cadmiel
Și din Hodva; și ei – la fel –
În număr s-au adeverit
Că-s șapte’șipatru, negreșit.
44Toți cântăreții ce-au plecat –
Cari, din Asaf, s-au întrupat –
O sută patru’șiopt erau.
45Fiii de ușieri urmau:
Ai lui Ater și-ai lui Șalum,
Talmon, Acub, Șobai, precum
Și-ai lui Hatita, negreșit.
O sută-n număr s-au vădit,
La care s-au adăugat
Încă treizeci și opt, de-ndat’.
46Iată slujbașii Templului:
Aceștia sunt feciorii lui
Țiha, Hasufa, Tabaot.
Urmară alții care tot
La Templu slujitori erau
47Și-ai lui Cheros fii, se vădeau.
Erau ai lui Siaha fii,
Precum și-ai lui Padon copii.
48Ai lui Lebana mai erau,
Ai lui Hagaba se vădeau
Și-ai lui Salmai. Printre-acești fii,
Se mai aflau și alți copii:
49Unii de la Ghidel veniră,
Iar alții din Gahar ieșiră.
Și din Hanan, o parte vin,
50Sau din Reaia și Rețin.
De-ai lui Necoda fii erau,
51Iar alții din Gazam ieșeau.
Unii din Paseah veniră;
Alți din Uza se vădiră.
52Unii din ei s-au dovedit
Că din Besai sunt, negreșit;
Alții ieșeau din Mehunim
Și-asemenea din Nefișim;
53Ai lui Bacbuc fii se vădeau,
Ai lui Hacufa mai erau
Și-asemenea ai lui Harhur.
54Alții, veniți de primprejur,
Ai lui Bațlit feciori erau,
Sau din Mehida se trăgeau.
Alții, din cei care-au veniră,
Fii ai lui Harșa se vădiră.
55Alții din Barcos au ieșit
Sau din Sisera au venit.
Unii erau ai lui Tamah,
56Hatifa și-ai lui Nețiah.
57Iată-i pe fiii ce-i aveau
Cei cari, la Solomon, robeau:
Uni-s ai lui Sotai copii;
Lui Soferet alți-i sunt fii.
Mulți, din Perida, se-ntrupau;
58Alții, din Iala, se trăgeau;
Unii, de la Darcon, veniră,
Iar alții, din Ghidel, ieșiră
59Sau din Hatil, Șefatia;
O altă ceată se trăgea
Din Pocheret-Hațebaim.
Alături lor, îi mai găsim
Pe-aceia care se vădeau
Ai lui Amon fii că erau.
60Ai Templului sfânt slujitori,
Precum și-ai robilor feciori –
Care de Solomon țineau –
Trei sute nouă’șidoi erau.
61Iată-i pe cei care-au venit
Din Tel-Melah, sau au sosit
Din Tel-Harașa, ori vădeau
Că din Cherub-Adon erau
Sau sunt din Imer, de ținut.
Aceștia, toți, nu au putut
A dovedi, în nici un fel,
Precum că sunt din Israel.
62Ei sunt ai lui Delaia fii,
Sunt ai lui Tobia copii
Și-ai lui Necoda. Toți, apoi,
Sunt șase sute patru’șidoi.
63Dintre cei care se dădeau
Fiii ai preoților, erau:
Cel cari Habaia s-a chemat;
Hacoț, pe-acesta, l-a urmat
Și Barzilai – acela care,
O fată, drept nevastă, are,
Din cele care se vădeau
Precum că tată îl aveau
Pe Barzilai, pe-acela care
În Galaad, casa, își are.
Nume s-a dat bărbatului,
După cel al nevestei lui.
64Oameni-acești și-au căutat
Spița de neam, dar n-au aflat
Nimic, în cartea spițelor,
În ce privește neamul lor
Și dați au fost – precum se știe –
Afar’ apoi, din preoție.
65Astfel, cel ce-a fost așezat
Drept dregător, nu i-a lăsat
Ca – de atuncea înainte –
Să mai mănânce lucruri sfinte,
Până când unul din preoți
Avea să-ntrebe, pentru toți –
Ca să se știe – pe Urim
Și de asemeni pe Tumim.
66Oamenii strânși în adunare
Erau în număr foarte mare,
Adică patru’șidouă mii
Și trei sute șaizeci de fii.
67Roabe și robi îi însoțeau,
Cari șapte mii se dovedeau,
La care s-au adăugat
Trei sute treizeci’șapte-ndat’.
Și cântăreți erau cu ei –
Adică între robi-acei –
Cari două sute s-au vădit;
La ei s-au mai adăugit
Alți patruzeci și cinci, de-ndată.
68Pe acești oameni, totodată,
Și animale-i însoțeau
Pentru că ei, mulți caii, aveau.
La șapte sute-s cai-acei
Și treizeci’șase; după ei,
Și mulți catâri au folosit,
Cari două sute s-au vădit;
La ei s-au mai adăugat
Alți patruzeci și cinci, de-ndat’.
69Cămile au mai folosit,
Cari patru sute s-au vădit;
La ele s-au adăugat
Încă treizeci și cinci, de-ndat’.
Măgari, apoi, mai folosiră,
Cari șase mii se dovediră
Și șapte sute douăzeci,
Pe-ale pustiului poteci.
70Unii – dintre aceia cari,
Peste familii sunt mai mari –
De bună voie, fiecare,
Daruri au dat, pentru lucrare.
Cel care-a fost, peste popor,
Ales să fie dregător,
A mers și-a dat la visterie,
Darici de aur cari o mie
S-au dovedit la numărat;
Potire – cincizeci – a mai dat;
Veșminte a mai dăruit
Cari preoțești s-au dovedit.
În număr, ele fost-au deci,
Atunci, cinci sute și treizeci.
71De-asemenea, aceia cari
Peste familii sunt mai mari,
La visterie, fiecare –
După puterea ce o are –
Pentru lucrare-a dăruit
Atât cât și-a îngăduit.
Darici de aur au fost dați,
Iar când toți fost-au numărați,
La douăzeci de mii erau.
Minele care se vădeau
Că din argint au fost făcute
Sunt două mii și două sute.
72Poporul celălalt a dat
Și el un dar, foarte bogat.
Darici de aur au fost dați,
Iar când toți fost-au numărați,
Erau la douăzeci de mii.
S-au dat apoi, și două mii
De mine, care se vădeau
Precum că din argint erau.
Haine de preoți au fost date,
Cari șaizeci’șapte sunt de toate.
73Întreg soborul de preoți,
Și-asemenea Leviții toți,
Cu cântăreți, cu ușieri,
Cu slujitori și cu străjeri
Și cu întregul lor popor
S-au așezat în țara lor,
Stând în cetățile pe care,
Țara lui Israel le are.
Selectat acum:
Neemia 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca