Numeri 17
17
Toiagul lui Aaron
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Vorbește-ntregului popor,
Și-n urmă, după casa lor –
Adică după seminție –
Câte-un toiag, să îți dea ție.
O să aduni, în acest fel,
De la întregul Israel,
Douăsprezece, după care,
Să-l încrustezi, pe fiecare,
Cu numele, pe lemnul lor.
Numai din partea capilor
De seminție – se-nțelege –
Ai să aduni aste toiege
Și numele fiecărui
Să-l încrustezi, în lemnul lui.
3Al lui Aron nume, să știi
Că trebuie apoi să-l scrii,
Pe-acel toiag ce l-ai primit
Din partea neamului Levit.
Deci un toiag are să fie,
De fiecare seminție.
4În cort, toiegele, apoi,
Ai să le duci, unde, cu voi,
Eu Mă-ntâlnesc. Să șadă ele,
În fața mărturiei Mele.
5Eu, un bărbat, Îmi voi alege.
Ai să-l cunoști, după toiege:
Al cui toiag a înflorit,
Va fi bărbatul potrivit.
În felu-acesta, voi putea,
Capăt să pun, în fața Mea,
Tuturor vorbelor pe care,
A lui Israel adunare,
În contra voastră, le-au pornit.”
6Moise s-a dus și a vorbit
Cu al lui Israel popor,
Și-atuncea, toți mai marii lor
Au mers, degrabă, și-au adus
Câte-un toiag pe cari l-au pus
În fața lui. Doișpe toiege
S-au strâns, precum se înțelege,
După familiile lor
Și casele părinților.
Toiagul, de Aron adus,
În al lor mijloc, a fost pus.
7Moise, pe toate, le-a luat
Și-apoi, în cort, le-a așezat,
Să stea-naintea Domnului,
În fața mărturiei Lui.
8A doua, zi când a intrat
Moise, în cort, a observat
Cum că toiagul dăruit
Din partea neamului Levit,
Pentru Aron, se înverzise,
Făcuse muguri, înflorise,
Și-a copt migdale-n ramul lui.
9Moise, din fața Domnului,
Luă toiegele și-apoi
S-a dus, cu ele înapoi,
Și-a strâns întreaga adunare,
Ca să le vadă fiecare.
Toți cei care toiege-au dat,
‘Napoi atunci și le-au luat.
10Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
„Al lui Aron toiag să-l pui,
Din nou, în cortul Domnului,
Căci vreau ca semn să fie el,
Pentru întregul Israel –
Pentru cei cari se răzvrătesc –
Și-n acest fel, am să opresc
Cârtirile, din fața Mea.
Când ăst toiag, îl vor vedea,
Toți au să știe, bunăoară,
Cum să se poarte, să nu moară.”
11Moise, întocmai a făcut,
După cum Domnul i-a cerut.
12Ai lui Israel fii s-au dus
La Moise-n urmă și i-au spus:
„Să știi că noi o să murim!
Pierim cu toți! Pierim! Pierim!
13Cine se-apropie de cort,
Pe loc are să fie mort.
Ne spune-acuma, ca să știm:
Va trebui toți să murim?”
Selectat acum:
Numeri 17: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Numeri 17
17
Toiagul lui Aaron
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Vorbește-ntregului popor,
Și-n urmă, după casa lor –
Adică după seminție –
Câte-un toiag, să îți dea ție.
O să aduni, în acest fel,
De la întregul Israel,
Douăsprezece, după care,
Să-l încrustezi, pe fiecare,
Cu numele, pe lemnul lor.
Numai din partea capilor
De seminție – se-nțelege –
Ai să aduni aste toiege
Și numele fiecărui
Să-l încrustezi, în lemnul lui.
3Al lui Aron nume, să știi
Că trebuie apoi să-l scrii,
Pe-acel toiag ce l-ai primit
Din partea neamului Levit.
Deci un toiag are să fie,
De fiecare seminție.
4În cort, toiegele, apoi,
Ai să le duci, unde, cu voi,
Eu Mă-ntâlnesc. Să șadă ele,
În fața mărturiei Mele.
5Eu, un bărbat, Îmi voi alege.
Ai să-l cunoști, după toiege:
Al cui toiag a înflorit,
Va fi bărbatul potrivit.
În felu-acesta, voi putea,
Capăt să pun, în fața Mea,
Tuturor vorbelor pe care,
A lui Israel adunare,
În contra voastră, le-au pornit.”
6Moise s-a dus și a vorbit
Cu al lui Israel popor,
Și-atuncea, toți mai marii lor
Au mers, degrabă, și-au adus
Câte-un toiag pe cari l-au pus
În fața lui. Doișpe toiege
S-au strâns, precum se înțelege,
După familiile lor
Și casele părinților.
Toiagul, de Aron adus,
În al lor mijloc, a fost pus.
7Moise, pe toate, le-a luat
Și-apoi, în cort, le-a așezat,
Să stea-naintea Domnului,
În fața mărturiei Lui.
8A doua, zi când a intrat
Moise, în cort, a observat
Cum că toiagul dăruit
Din partea neamului Levit,
Pentru Aron, se înverzise,
Făcuse muguri, înflorise,
Și-a copt migdale-n ramul lui.
9Moise, din fața Domnului,
Luă toiegele și-apoi
S-a dus, cu ele înapoi,
Și-a strâns întreaga adunare,
Ca să le vadă fiecare.
Toți cei care toiege-au dat,
‘Napoi atunci și le-au luat.
10Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
„Al lui Aron toiag să-l pui,
Din nou, în cortul Domnului,
Căci vreau ca semn să fie el,
Pentru întregul Israel –
Pentru cei cari se răzvrătesc –
Și-n acest fel, am să opresc
Cârtirile, din fața Mea.
Când ăst toiag, îl vor vedea,
Toți au să știe, bunăoară,
Cum să se poarte, să nu moară.”
11Moise, întocmai a făcut,
După cum Domnul i-a cerut.
12Ai lui Israel fii s-au dus
La Moise-n urmă și i-au spus:
„Să știi că noi o să murim!
Pierim cu toți! Pierim! Pierim!
13Cine se-apropie de cort,
Pe loc are să fie mort.
Ne spune-acuma, ca să știm:
Va trebui toți să murim?”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca