Numeri 18
18
Preoții și leviții
1Către Aron, Domnu-a vorbit:
„Tu, ai tăi fii și, negreșit,
Și casa celui ce ți-e tată,
O să purtați de-acuma, iată,
Mereu, pedeapsa tuturor –
Cea a fărădelegilor –
Făcute în locașul sfânt.
Tu – și cei care fii îți sânt –
Mereu, pedeapsa tuturor –
Cea a fărădelegilor
Acelea ce s-au săvârșit
În timpul când ați împlinit
Slujba de preoți – s-o purtați.
2Apropie-i pe ai tăi frați
Din a lui Levi seminție,
Ca ei să îți slujească ție.
Când tu și cu ai tăi copii,
La cort, în față-i, ai să-i fii.
3Ei vor păzi ce-ai să le spui,
Vor avea grija cortului,
Dar din al lor rând, nimenea
Nu poate a se-apropia
Nici de uneltele pe care
Locașul Meu cel sfânt le are
Și nici de-al Meu altar apoi,
Să nu piară nici ei, nici voi.
4Ei se vor alipi de tine
Ca să păzească tot ce ține
De rânduiala cortului
Și de-mplinirea slujbei lui.
5Păziți, mereu, al Meu cuvânt
Lăsat pentru locașul sfânt
Și-asemenea, pentru altar.
În felu-acesta, așadar,
Nici un motiv n-o să mai fie
În Israel, pentru mânie.
6Iată, Leviții – ai voști’ frați –
De către Mine-au fost luați,
Din mijlocul lui Israel.
Am procedat în acest fel,
Căci Domnului, ei au fost dați.
Vouă vă sunt încredințati –
În dar – căci o să trebuiască,
Slujba, la cort, s-o împlinească.
7Iată ce trebuie să știi:
Acuma, tu și ai tăi fii
Va trebui ca să păziți,
Neîncetat, și să-mpliniți
Doar slujba preoției, care
E la altar referitoare
Și pe aceea ce privește,
În urmă, tot ce se găsește
Dincolo de perdeaua care
Este, în cort, despărțitoare.
Această slujbă, voi să știți,
Căci trebuie să o-mpliniți.
Slujba de preoți, așadar,
Vă este dată vouă-n dar.
Străinul care va avea
Curajul de-a se-apropia
De toate-acestea, negreșit,
Cu moartea, fi-va pedepsit.”
Întreținerea preoților
8Către Aron, Domnu-a vorbit:
„Din tot ce Eu voi fi primit,
Din toate lucrurile care,
A lui Israel adunare
Are să Mi le-nchine Mie,
Să știi că îți dăruiesc ție
Toate acele lucruri care
Aduse-Mi sunt, prin ridicare.
Toate-ți sunt date și, să știi,
Sunt și pentru ai tăi copii,
Ca drept al ungerii primite.
Ele vor fi statornicite,
Prin legea dată, pentru voi
Și pentru-ai voști’ urmași apoi,
Iar legea trebuie să ție
De-acum și până-n veșnicie.
9Acuma dar, să iei aminte.
Din lucrurile ce-s prea sfinte –
Cari Mie Îmi sunt dăruite
Și nu-s de flăcări mistuite –
Iată ce am găsit cu cale,
Că trebuie-a fi ale tale:
Din ce aduce ăst popor,
Vei lua darul jertfei lor
Dată ca jertfă de mâncare,
Vei lua darul jertfei care
Adusă e, având menire
De jertfă pentru ispășire,
Și trebuie să-ți mai revină
Darul din jertfa pentru vină.
Acestea toate, deci, să știi,
Sunt pentru tine și-ai tăi fii.
10Cât veți trăi pe-acest pământ,
Să le mâncați într-un loc sfânt.
E învoit orice bărbat –
Din ele – de a fi mâncat.
Aceste lucruri – țineți minte –
Priviți-le ca lucruri sfinte.
11Iată ce îți mai aparține:
Ai să oprești deci, pentru tine,
Pe toate darurile care,
A lui Israel adunare
Le-au dat, drept daruri ridicate,
Sau le-au dat daruri legănate.
Acestea toate, să se știe
Că dăruite au să-ți fie
Și ție și feciorilor
Și-asemenea și fiicelor
Care, la tine-n casă, sânt.
Cât veți trăi pe-acest pământ,
Legea aceasta să se ție
De-acum și până-n veșnicie.
Din ele, va putea oricine
Care, din a ta casă, vine,
A folosi, pentru mâncat:
Trebuie doar, a fi curat.
12Roada dintâi, adusă Mie,
Ți-o dăruiesc: a ta să fie.
Tot cei mai bun, din untdelemn,
Din must și grâu, Eu te îndemn
Să iei și-apoi să folosești.
13De-asemeni, o să mai primești
Rodul dintâi al câmpului,
Care adus e, Domnului.
Din ele, va putea oricine –
Care din casa ta provine –
A folosi, pentru mâncat:
Trebuie doar a fi curat.
14Îți spun dar, spre a ta știință:
Tot ce e prin făgăduință –
În Israel – închinat Mie,
Va fi, de-acum, dăruit ție.
15De-asemeni, orice-ntâi născut –
Din orice trup ar fi făcut –
Deci de e om sau dobitoc,
Adus lui Dumnezeu, pe loc
Al tău va fi. Dar tu să lași
Dreptul ca orice copilași
Al omului – cari ți s-a dat –
Să poată fi răscumpărat.
Și dobitoace necurate
Au drept de-a fi răscumpărate.
Primul născut al omului,
Precum și-al dobitocului
Acela care-i necurat,
Poate a fi răscumpărat.
16Să-ți spun ceva de căpătâi:
Va trebui ca, mai întâi,
Pe-ai oamenilor copilași –
Să se răscumpere – să-i lași.
Iar prețul, tu îl stabilești,
Și iată cum îl prețuiești:
Argint, tu trebuie să iei,
Pentru oricare dintre ei.
Siclul va fi după cel care
Numai locașul sfânt îl are,
Și e de douăzeci de ghere.
Cinci sicli, așadar, vei cere.
17Să nu lași, spre răscumpărare,
Pe cel dintâi născut pe care
Îl are vaca, nici pe cel
Care-i al oii și la fel,
Nici pe al caprei. Ia aminte:
Toate acestea-s lucruri sfinte.
Să le iei sângele-așadar,
Și să-l stropești peste altar.
Grăsimea să le-o arzi, de-ndată.
Aceasta este-o jertfă dată
Spre-a fi de flăcări mistuită.
Dacă e astfel dăruită,
Miros plăcut, are să-I facă,
Lui Dumnezeu, ca să Îi placă.
18A ta să fie carnea lor,
Precum și pieptul jertfelor
Și spata dreaptă ce s-a dat
Drept dar ce este legănat.
19Iată dar, vreau ca să se știe,
Precum că Eu am să-ți dau ție –
Și fiilor și fiicelor –
Tot ce aduce ăst popor,
Ca daruri sfinte, Domnului,
Prin ridicare-n fața Lui.
Acesta e un legământ
De necălcat, pe-acest pământ.
El trebuie ca să se ție,
În fața Mea, pe veșnicie.
Legea aceasta-i pentru voi
Și pentru-ai voști’ urmași apoi.”
Întreținerea leviților
20Către Aron, Domnu-a vorbit:
„Să n-ai nimic de moștenit,
În țara lor. Să n-ai moșie,
Pentru că vreau ca să se știe
Că moștenirea ta, sunt Eu.
Eu sunt moșia ta, mereu,
În al lui Israel popor.
21Le dau, astfel, feciorilor
Lui Levi, ca să moștenească
Tot ceea ce-o să dăruiască
Israelul, drept zeciuială.
A lor va fi, fără-ndoială,
Oricare zeciuială dată,
Căci ele au a le fi plată,
Pentru că ei slujesc, mereu –
Din neam în neam – locașul Meu.
22Ai lui Israel fii să știe
Că nu au voie ca să vie,
La cortul Meu. În nici un fel,
Să nu se-apropie de el,
Să nu se-ntâmple, bunăoară –
Ca vinovați fiind – să moară.
23Leviți-n fața Domnului
Să facă slujba cortului.
Leviții – deci ai voștri frați –
Au să rămână încărcați
Cu orișice călcări de lege –
Cu orișice fărădelege –
Din al lui Israel popor.
În mijlocul copiilor
Lui Israel, nu vor putea,
Vreo moștenire, a avea.
Această lege-i pentru voi
Și pentru-ai voști’ urmași apoi.
Ea trebuie ca să vă fie
O lege pentru veșnicie.
24Iată dar, moștenirea lor:
Le dăruiesc, feciorilor
Lui Levi, ca să moștenească,
Tot ce o să se dăruiască
Drept zeciuială-n Israel.
Vor dobândi, în acest fel,
Tot ce se dă, prin ridicare.
Neamul Levit – voie – nu are
Să aibă moștenirea lui,
În mijlocul poporului.”
Darul leviților din ce primesc
25Domnul, lui Moise, i-a vorbit,
Și iată ce i-a poruncit:
26„Vorbește-le Leviților
Și-n acest fel să le spui lor:
„Iată cum vreau să procedați
Când, zeciuială, căpătați,
Din Israel, căci ea, se știe
Că moștenire-o să vă fie:
Un dar, luați – întâi – din ea,
Cari, Domnului, să I se dea.
A zecea parte să luați,
Din ea și Domnului s-o dați.
27Al vostru dar e socotit
Precum e grâul dăruit
Întâi, din roada câmpului,
Și cum e mustul teascului
Care se scurge-ntâi, din el.
28Deci veți lua, în acest fel,
Din zeciuiala omului,
Întâi, un dar, dat Domnului.
Darul acesta, ce-l luați,
Voi, lui Aron, aveți să-l dați.
29Din orice dar o să primiți,
Este nevoie ca să știți
Ca, mai întâi, voi să luați
Ceea ce trebuie să-I dați
Lui Dumnezeu. De-aceea spun:
Luați întâi, tot cei mai bun,
Spre închinare, Domnului.”
30Leviților, să le mai spui:
„După ce voi o să luați
Partea mai bună ca s-o dați
Lui Dumnezeu, fără-ndoială
Că tot restul de zeciuială
Va fi al vostru, socotit
Ca și venitul dobândit
Din bunurile câmpului
Sau ca venitul teascului.
31Puteți, oriunde, ca să stați,
Când acest dar, o să-l mâncați
Cu toată casa voastră-apoi,
Fiindcă el e, pentru voi,
Plată a slujbei ce-ați făcut,
La al Meu cort, cum s-a cerut.
32Nu vă veți face vinovați,
De vreun păcat, de procedați
Așa precum v-am învățat –
Adică de veți fi luat,
Mai întâi, darul Domnului,
Iar ce-i mai bun să Îi dați Lui.
În felu-acesta, voi să știți
Că nu aveți să pângăriți
Darul adus de-acest popor,
Spre a fi dat Domnului lor.
Numai așa, veți fi păziți,
De moarte fiind ocoliți.”
Selectat acum:
Numeri 18: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Numeri 18
18
Preoții și leviții
1Către Aron, Domnu-a vorbit:
„Tu, ai tăi fii și, negreșit,
Și casa celui ce ți-e tată,
O să purtați de-acuma, iată,
Mereu, pedeapsa tuturor –
Cea a fărădelegilor –
Făcute în locașul sfânt.
Tu – și cei care fii îți sânt –
Mereu, pedeapsa tuturor –
Cea a fărădelegilor
Acelea ce s-au săvârșit
În timpul când ați împlinit
Slujba de preoți – s-o purtați.
2Apropie-i pe ai tăi frați
Din a lui Levi seminție,
Ca ei să îți slujească ție.
Când tu și cu ai tăi copii,
La cort, în față-i, ai să-i fii.
3Ei vor păzi ce-ai să le spui,
Vor avea grija cortului,
Dar din al lor rând, nimenea
Nu poate a se-apropia
Nici de uneltele pe care
Locașul Meu cel sfânt le are
Și nici de-al Meu altar apoi,
Să nu piară nici ei, nici voi.
4Ei se vor alipi de tine
Ca să păzească tot ce ține
De rânduiala cortului
Și de-mplinirea slujbei lui.
5Păziți, mereu, al Meu cuvânt
Lăsat pentru locașul sfânt
Și-asemenea, pentru altar.
În felu-acesta, așadar,
Nici un motiv n-o să mai fie
În Israel, pentru mânie.
6Iată, Leviții – ai voști’ frați –
De către Mine-au fost luați,
Din mijlocul lui Israel.
Am procedat în acest fel,
Căci Domnului, ei au fost dați.
Vouă vă sunt încredințati –
În dar – căci o să trebuiască,
Slujba, la cort, s-o împlinească.
7Iată ce trebuie să știi:
Acuma, tu și ai tăi fii
Va trebui ca să păziți,
Neîncetat, și să-mpliniți
Doar slujba preoției, care
E la altar referitoare
Și pe aceea ce privește,
În urmă, tot ce se găsește
Dincolo de perdeaua care
Este, în cort, despărțitoare.
Această slujbă, voi să știți,
Căci trebuie să o-mpliniți.
Slujba de preoți, așadar,
Vă este dată vouă-n dar.
Străinul care va avea
Curajul de-a se-apropia
De toate-acestea, negreșit,
Cu moartea, fi-va pedepsit.”
Întreținerea preoților
8Către Aron, Domnu-a vorbit:
„Din tot ce Eu voi fi primit,
Din toate lucrurile care,
A lui Israel adunare
Are să Mi le-nchine Mie,
Să știi că îți dăruiesc ție
Toate acele lucruri care
Aduse-Mi sunt, prin ridicare.
Toate-ți sunt date și, să știi,
Sunt și pentru ai tăi copii,
Ca drept al ungerii primite.
Ele vor fi statornicite,
Prin legea dată, pentru voi
Și pentru-ai voști’ urmași apoi,
Iar legea trebuie să ție
De-acum și până-n veșnicie.
9Acuma dar, să iei aminte.
Din lucrurile ce-s prea sfinte –
Cari Mie Îmi sunt dăruite
Și nu-s de flăcări mistuite –
Iată ce am găsit cu cale,
Că trebuie-a fi ale tale:
Din ce aduce ăst popor,
Vei lua darul jertfei lor
Dată ca jertfă de mâncare,
Vei lua darul jertfei care
Adusă e, având menire
De jertfă pentru ispășire,
Și trebuie să-ți mai revină
Darul din jertfa pentru vină.
Acestea toate, deci, să știi,
Sunt pentru tine și-ai tăi fii.
10Cât veți trăi pe-acest pământ,
Să le mâncați într-un loc sfânt.
E învoit orice bărbat –
Din ele – de a fi mâncat.
Aceste lucruri – țineți minte –
Priviți-le ca lucruri sfinte.
11Iată ce îți mai aparține:
Ai să oprești deci, pentru tine,
Pe toate darurile care,
A lui Israel adunare
Le-au dat, drept daruri ridicate,
Sau le-au dat daruri legănate.
Acestea toate, să se știe
Că dăruite au să-ți fie
Și ție și feciorilor
Și-asemenea și fiicelor
Care, la tine-n casă, sânt.
Cât veți trăi pe-acest pământ,
Legea aceasta să se ție
De-acum și până-n veșnicie.
Din ele, va putea oricine
Care, din a ta casă, vine,
A folosi, pentru mâncat:
Trebuie doar, a fi curat.
12Roada dintâi, adusă Mie,
Ți-o dăruiesc: a ta să fie.
Tot cei mai bun, din untdelemn,
Din must și grâu, Eu te îndemn
Să iei și-apoi să folosești.
13De-asemeni, o să mai primești
Rodul dintâi al câmpului,
Care adus e, Domnului.
Din ele, va putea oricine –
Care din casa ta provine –
A folosi, pentru mâncat:
Trebuie doar a fi curat.
14Îți spun dar, spre a ta știință:
Tot ce e prin făgăduință –
În Israel – închinat Mie,
Va fi, de-acum, dăruit ție.
15De-asemeni, orice-ntâi născut –
Din orice trup ar fi făcut –
Deci de e om sau dobitoc,
Adus lui Dumnezeu, pe loc
Al tău va fi. Dar tu să lași
Dreptul ca orice copilași
Al omului – cari ți s-a dat –
Să poată fi răscumpărat.
Și dobitoace necurate
Au drept de-a fi răscumpărate.
Primul născut al omului,
Precum și-al dobitocului
Acela care-i necurat,
Poate a fi răscumpărat.
16Să-ți spun ceva de căpătâi:
Va trebui ca, mai întâi,
Pe-ai oamenilor copilași –
Să se răscumpere – să-i lași.
Iar prețul, tu îl stabilești,
Și iată cum îl prețuiești:
Argint, tu trebuie să iei,
Pentru oricare dintre ei.
Siclul va fi după cel care
Numai locașul sfânt îl are,
Și e de douăzeci de ghere.
Cinci sicli, așadar, vei cere.
17Să nu lași, spre răscumpărare,
Pe cel dintâi născut pe care
Îl are vaca, nici pe cel
Care-i al oii și la fel,
Nici pe al caprei. Ia aminte:
Toate acestea-s lucruri sfinte.
Să le iei sângele-așadar,
Și să-l stropești peste altar.
Grăsimea să le-o arzi, de-ndată.
Aceasta este-o jertfă dată
Spre-a fi de flăcări mistuită.
Dacă e astfel dăruită,
Miros plăcut, are să-I facă,
Lui Dumnezeu, ca să Îi placă.
18A ta să fie carnea lor,
Precum și pieptul jertfelor
Și spata dreaptă ce s-a dat
Drept dar ce este legănat.
19Iată dar, vreau ca să se știe,
Precum că Eu am să-ți dau ție –
Și fiilor și fiicelor –
Tot ce aduce ăst popor,
Ca daruri sfinte, Domnului,
Prin ridicare-n fața Lui.
Acesta e un legământ
De necălcat, pe-acest pământ.
El trebuie ca să se ție,
În fața Mea, pe veșnicie.
Legea aceasta-i pentru voi
Și pentru-ai voști’ urmași apoi.”
Întreținerea leviților
20Către Aron, Domnu-a vorbit:
„Să n-ai nimic de moștenit,
În țara lor. Să n-ai moșie,
Pentru că vreau ca să se știe
Că moștenirea ta, sunt Eu.
Eu sunt moșia ta, mereu,
În al lui Israel popor.
21Le dau, astfel, feciorilor
Lui Levi, ca să moștenească
Tot ceea ce-o să dăruiască
Israelul, drept zeciuială.
A lor va fi, fără-ndoială,
Oricare zeciuială dată,
Căci ele au a le fi plată,
Pentru că ei slujesc, mereu –
Din neam în neam – locașul Meu.
22Ai lui Israel fii să știe
Că nu au voie ca să vie,
La cortul Meu. În nici un fel,
Să nu se-apropie de el,
Să nu se-ntâmple, bunăoară –
Ca vinovați fiind – să moară.
23Leviți-n fața Domnului
Să facă slujba cortului.
Leviții – deci ai voștri frați –
Au să rămână încărcați
Cu orișice călcări de lege –
Cu orișice fărădelege –
Din al lui Israel popor.
În mijlocul copiilor
Lui Israel, nu vor putea,
Vreo moștenire, a avea.
Această lege-i pentru voi
Și pentru-ai voști’ urmași apoi.
Ea trebuie ca să vă fie
O lege pentru veșnicie.
24Iată dar, moștenirea lor:
Le dăruiesc, feciorilor
Lui Levi, ca să moștenească,
Tot ce o să se dăruiască
Drept zeciuială-n Israel.
Vor dobândi, în acest fel,
Tot ce se dă, prin ridicare.
Neamul Levit – voie – nu are
Să aibă moștenirea lui,
În mijlocul poporului.”
Darul leviților din ce primesc
25Domnul, lui Moise, i-a vorbit,
Și iată ce i-a poruncit:
26„Vorbește-le Leviților
Și-n acest fel să le spui lor:
„Iată cum vreau să procedați
Când, zeciuială, căpătați,
Din Israel, căci ea, se știe
Că moștenire-o să vă fie:
Un dar, luați – întâi – din ea,
Cari, Domnului, să I se dea.
A zecea parte să luați,
Din ea și Domnului s-o dați.
27Al vostru dar e socotit
Precum e grâul dăruit
Întâi, din roada câmpului,
Și cum e mustul teascului
Care se scurge-ntâi, din el.
28Deci veți lua, în acest fel,
Din zeciuiala omului,
Întâi, un dar, dat Domnului.
Darul acesta, ce-l luați,
Voi, lui Aron, aveți să-l dați.
29Din orice dar o să primiți,
Este nevoie ca să știți
Ca, mai întâi, voi să luați
Ceea ce trebuie să-I dați
Lui Dumnezeu. De-aceea spun:
Luați întâi, tot cei mai bun,
Spre închinare, Domnului.”
30Leviților, să le mai spui:
„După ce voi o să luați
Partea mai bună ca s-o dați
Lui Dumnezeu, fără-ndoială
Că tot restul de zeciuială
Va fi al vostru, socotit
Ca și venitul dobândit
Din bunurile câmpului
Sau ca venitul teascului.
31Puteți, oriunde, ca să stați,
Când acest dar, o să-l mâncați
Cu toată casa voastră-apoi,
Fiindcă el e, pentru voi,
Plată a slujbei ce-ați făcut,
La al Meu cort, cum s-a cerut.
32Nu vă veți face vinovați,
De vreun păcat, de procedați
Așa precum v-am învățat –
Adică de veți fi luat,
Mai întâi, darul Domnului,
Iar ce-i mai bun să Îi dați Lui.
În felu-acesta, voi să știți
Că nu aveți să pângăriți
Darul adus de-acest popor,
Spre a fi dat Domnului lor.
Numai așa, veți fi păziți,
De moarte fiind ocoliți.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca