Numeri 36
36
Măritarea fiicelor moștenitoare
1Atuncea, toți aceia cari,
În Galaad, erau mai mari –
Cari din Machir au provenit
Și din Manase au ieșit,
Din case ale fiilor
Lui Iosif, după neamul lor –
La Moise-n față i-au ieșit
Și-apoi, în urmă, au vorbit,
‘Naintea tuturor cei cari
Erau, în Israel, mai mari:
2„Ție ți-a spus Domnul astfel,
Ca fiilor lui Israel,
Să le dai țara-n stăpânire,
Ca să le fie moștenire.
Să împărțești – ți s-a cerut –
Numai prin sorți, al ei ținut.
De-asemeni, ți s-a poruncit
Ca părțile ce-au revenit
Lui Țelofhad – al nostru frate –
Fetelor lui, să fie date.
3Dar de vor merge de soții,
Apoi, în alte seminții,
Atuncea moștenirea lor,
Din casele părinților
Ștearsă va fi și-adăugată
Acolo unde-i măritată
Fata ce-o are-n stăpânire.
Astfel, a noastră moștenire,
Care, prin sorți, ne este dată,
Are să fie micșorată.
4Și-atuncea când are să vie
Anul acel de veselie,
În Israel, moșia lor
Se-alătură la a celor
Ce sunt din altă seminție,
Unde – soții – ele-au să fie.
În acest fel, pământul lor –
Din cel ce-i al părinților –
Are să fie șters apoi,
Căci nu va mai veni-napoi.”
5Moise – de Domnul sfătuit –
Către popor, a glăsuit:
„Fiii lui Iosif dovedesc
Dreptate-n ceea ce vorbesc.
6Iată acum, ce poruncește
Domnul, în tot ce le privește
Pe fetele care-s ieșite
Din Țelofhad: să se mărite,
Cu cine vor, numai să fie
Aleși din a lor seminție,
Căci astfel, moștenirea lor
Rămâne a părinților.
7Nu poate nici o moștenire,
A fi luată-n stăpânire
De către altă seminție.
Ea trebuie, mereu, să fie,
În mâna celor ce-au primit-o,
Care, prin sorți, au dobândit-o.
Deci să se țină fiecare,
De moștenirea ce o are,
Care, prin sorți, are să-i fie
Adusă, după seminție.
8Fata cari are-n stăpânire,
În Israel, o moștenire,
Să se mărite, prin urmare,
Cu cineva, dintre cei care –
După familii – au să fie
Tot din a fetei seminție.
9O moștenire dobândită
De-o seminție anumită,
Luată, nu poate să fie,
De către-o altă seminție;
Ci să se țină fiecare,
De moștenirea ce o are.”
10Fetele care au ieșit
Din Țelofhad au împlinit,
Întocmai, ce le poruncise
Domnul, prin Moise când vorbise.
11Deci Țelofhad a zămislit
Doar fete. Prima a venit,
Pe lume, Mahla; iar a doua
Fusese cea chemată Noa.
Hogla și Milca au urmat,
Iar Tirța, șirul, l-a-ncheiat.
Acestea s-au căsătorit,
Iar soții pe cari i-au găsit,
Sunt dintre fiii unchilor
Cari fost-au din familia lor.
12S-au măritat numai în case
Ce sunt din neamul lui Manase
Și-astfel, întreaga moștenire
Rămase-atunci, în stăpânire,
În casele părinților –
Deci tot în seminția lor.
13Aceste legi și-aste porunci,
Date au fost, de Domnu-atunci –
Prin Moise – pentru Israel,
Când, la Iordan, șezuse el,
În țarina Moabului,
Din fața Ierihonului.
Selectat acum:
Numeri 36: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca