Proverbe 1:1-7

Iată cuvintele pe care Le-a strâns, cu trudă și răbdare, Și în proverbe le-a lăsat Fiul lui David, împărat Peste întregul Israel. E Solomon omul acel Care atent le-a întocmit Și nouă ni le-a dăruit Spre o profundă cunoștință A-nțelepciunii, și știință A-nvățăturii; pentru minte – Pentru-a-nțelege-a ei cuvinte; Spre a putea a fi-nsușite Învățăturile menite Să dăruiască puritate – Adică bun simț și dreptate La judecăți care n-au știre De nici un fel de părtinire; Să dea celor neînvățați – De-al vieții greu neîncercați – Pentru-a lor minte, agerime, Pricepere și istețime; La tineri, să dea cunoștință Și foarte multă chibzuință. Asculte și cel înțelept, Ca să devină mai deștept Îmbogățindu-și mult știința Și ascuțindu-și iscusința, Pentru ca mintea lui să poată Să prindă-nțelepciunea toată A unei pilde sau cuvânt Adânc rostit, și câte sânt Multe-nțelesuri pentru minte Din tot noianul de cuvinte Ce înțelepții le rostesc Și cei care cu tâlc vorbesc. Frica de Domnu-n conștiință, E început pentru știință. Dar cei nebuni – pierzând măsura – Nesocotesc învățătura. Și-nțelepciunea. Fiul meu

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Proverbe 1:1-7