Proverbe 11
11
1Cumpăna-nșelătorului
Urâtă-i este Domnului;
Dar cântărirea drept făcută,
Lui Dumnezeu îi e plăcută.
2Mândria când se-nfățișează,
Precis rușinea îi urmează;
De-nțelepciune-i însoțit
Acela care s-a smerit.
3Neprihănirea-l cârmuiește
Pe cel cinstit și-l ocrotește;
Dar viclenia celui rău
Aduce-va sfârșitul său.
4Când vine ziua de mânie,
E de prisos vreo bogăție;
Neprihănirea izbăvește –
Pe omul care o iubește –
De moarte; iar cinstitului,
5De nevinovăția lui,
Cărările-i sunt netezite;
Dar răutățile urzite
De omul rău – toți au să vadă –
Că îl vor face ca să cadă.
6Omul care e fără vină,
Scăpat e de orice pricină
Căci nevinovăția are
Ca să îi stea în apărare;
Dar cei răi, cu toți, prinși fi-vor,
Prin însăși răutatea lor.
7Atunci când cel rău va muri,
Și-a lui nădejde va pieri.
Cât despre cei nelegiuiți,
Cu toții fi-vor pedepsiți:
Li-e nimicită așteptarea.
8Când o să vină strâmtorarea
Peste un om neprihănit,
El o să fie izbăvit;
Iar locul său va fi luat
De cel cari rău s-a arătat.
9Cu gura lui, omul cel rău
Îl prinde pe-aproapele său;
Dar oamenii neprihăniți
Sunt, prin știință, izbăviți.
10Când celor buni le merge bine,
Și bucuria – lanț – se ține,
Iar oamenii sunt fericiți;
Dar când cei răi sunt nimiciți,
Va fi mai mare bucurie
Și strigăte de veselie
Are să scoată fiecare.
11Numai prin binecuvântare –
Cari de neprihăniți e dată –
Cetatea fi-va înălțată;
Cei răi însă, prin gura lor,
Cetățile surpa-le-vor.
12Cine defaimă prin cuvinte
Pe-al său aproape, n-are minte;
Dar omul care-i priceput,
A primit tot și a tăcut.
13Cel care umblă și bârfește,
Lucruri ascunse dezvelește;
Dar omul credincios, curat,
Ține ce i s-a-ncredințat.
14Dacă lipsește chibzuința,
Poporul cade; biruința
Vine numai prin oameni vrednici –
Prin numărul mare de sfetnici.
15Când cineva, chezaș, se pune
Pentru un altul, pot a spune
Că-i va fi rău în acea vreme;
Însă acel care se teme
A fi chezaș, e liniștit.
16Cu cinste s-a învrednicit
Femeia care e plăcută,
Iar bogăția-i obținută
Numai de cel asupritor.
17Cel milostiv și iertător
Își face sufletului său
Mult bine; însă omul rău –
Lipsit de milă, ne-ndurat –
Chiar carnea sa și-a tulburat.
18Înșelător câștig primește
Cel rău; celui cari răspândește
Neprihănirea, îi e dată
Dreaptă și-adevărată plată.
19Neprihănirea va aduce
Viață; dar cel care se duce
Spre rău și rău-l urmărește,
Acela moartea își găsește.
20Stricată de-i inima lui,
Atunci în fața Domnului
O scârbă e omul acel;
Însă plăcut e, pentru El,
Omul care-i neprihănit.
21E hotărât: nepedepsit
Nu va scăpa cel rău, nicicând;
Însă sămânța celui blând –
Neprihănit – va fi scutită.
22Femeia mândră și gătită
Cu o aleasă-mbrăcăminte,
Dacă lipsită e de minte,
E-asemenea unui inel
De aur, în rât de purcel.
23Cei drepți doresc bine să vie;
Cei răi așteaptă doar mânie.
24Cel ce cu mână largă-mparte,
De bogăție are parte;
Dar cel ce economisește
Prea mult, degrabă sărăcește.
25Cel binefăcător să știe
Că săturat are să fie;
Cel cari pe alții i-a udat,
Să se usuce nu-i lăsat.
26Acel care oprește grâul,
O să descătușeze râul
Blestemelor poporului;
Dar cine-l dă norodului,
Primește binecuvântarea.
27Cine va urmări cărarea
Spre bine, doar bunăvoință
Va câștiga spre folosință;
Dar cine răul urmărește,
Atins de rău se pomenește.
28Cine se-ncrede-n bogăție,
Are să cadă; dar se știe
Căci cel ce e neprihănit,
Ca frunza fi-va înverzit.
29Vânt, moștenește omul care
Își face-n casa-i tulburare;
Nebunul – înțeleptului –
Îi va fi rob. Rodul celui
30Neprihănit e-al vieții pom;
Când înțelept este un om,
Suflete multe dobândește.
31Cum cel neprihănit primește
Răsplată-aici – chiar pe pământ –
Cu-atât mai mult atuncea sânt
Și păcătoșii răsplătiți,
Precum toți cei nelegiuiți.
Selectat acum:
Proverbe 11: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca