Psalmii 16
16
David este acela care
A pregătit astă cântare
1Păzește-mă Doamne, căci eu
În Tine mă încred, mereu.
2Eu îi zic Domnului: „Tu ești
Acela ce mă fericești!”
3Sfinții din țară – ne-ndoios –
Și omul cel evlavios,
Plăcere-s sufletului meu.
4Cresc idolii – sporesc mereu –
Iar oamenii, neîncetat,
La domni străini au alergat.
Dar eu nicicând n-am să mă duc,
Jertfele lor, să le aduc;
De sânge-s jertfele acele.
Eu nu pun pe buzele mele,
5Numele lor, căci Dumnezeu
E partea și paharul meu.
Doamne, ești moștenirea mea
Și sorțiul care-l voi avea.
6O moștenire minunată –
Prin sorți – îmi este mie dată,
Și-n acest fel, mândră moșie
Ajuns-a a-mi fi parte, mie.
7Îl binecuvântez mereu,
Pe al meu Domn, pe Dumnezeu,
Cari ne-ncetat mă sfătuiește;
Chiar și când noaptea mă-nvelește,
Îndemnuri, Domnul îmi așează
În inimă și mă veghează.
8În fața ochilor, mereu,
Îl am pe Domnul Dumnezeu.
Când El la dreapta mea a stat,
Nicicând eu nu m-am clătinat.
9Inima mea are să fie
Plină, mereu, de bucurie,
Iar sufletu-mi se veselește
Și trupul meu se odihnește
În liniște, neîncetat,
10Căci știu că nu va fi lăsat
Sufletul meu, făr’ ajutor,
În locuința morților;
Iar Domnul n-o să-ngăduiască,
În nici un fel, să putrezească
Cel care-I este prea iubit.
11Ai să-mi dezvălui – negreșit –
Mereu, care-i a vieții cale.
Știu că-naintea feței Tale
Se află bucurii nespuse,
Iar desfătările ce-s puse
La dreapta Ta, pe veșnicie
Făcute-au fost ele să ție.
Selectat acum:
Psalmii 16: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca