Psalmii 39:4-6

„Doamne, să-mi spui acum aș vrea, Cum se sfârșește viața mea, Care-i măsura zilelor Ce mi le-ai dat, căci trecător Mă aflu eu, pe-acest pământ.” Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire) O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.