Psalmii 39
39
Lui Iedutan, acela care
E, peste cântăreți, mai mare.
Psalmul acesta – e știut –
De către David e făcut
1Cu mine însumi am vorbit
Și-n felu-acesta am grăit:
„Necontenit – în toate cele –
Am să-mi veghez căile mele,
Ca nu cumva, dacă vorbesc,
Cu limba să păcătuiesc.
Un frâu am să-mi așez la gură,
Ca să vorbească cu măsură,
Atâta timp cât o să stea
Omul cel rău, în fața mea.”
2Ca și un mut m-am arătat,
Căci în tăcere eu am stat.
Deși eram nenorocit,
Nici un cuvânt nu am rostit;
Dar nici atunci, durerea mea,
Mai mică, nu se dovedea.
3Îmi ardea inima, în mine,
Iar un lăuntric foc, în vine,
Simțit-am cum mă mistuia.
Atuncea dar, pe limba mea –
Iată – cuvântul a venit
Și-n felu-acesta, am vorbit:
4„Doamne, să-mi spui acum aș vrea,
Cum se sfârșește viața mea,
Care-i măsura zilelor
Ce mi le-ai dat, căci trecător
Mă aflu eu, pe-acest pământ.”
5Iată că zilele îmi sânt
De-un lat de mână. Pot să zic
Precum că-n față-Ți, un nimic,
Neînsemnata-mi viață pare,
Căci omul e doar o suflare,
Oricât de bine s-ar ținea
Și-oricât de tare s-ar vedea.
(Oprire)
6O biată umbră omul pare,
În necurmata frământare
Care zadarnică se-arată
În goana lui nesăturată
După comori, fără să știe
Ale cui, oare, au să fie.
7Acuma Doamne, ce pot eu
Să mai nădăjduiesc? Mereu,
Pe Tine doar m-am sprijinit
Și-n Tine am nădăjduit.
8Privește făr’delegea mea
Și scapă-mă acum, din ea!
Nu mă lăsa, Doamne – în țară –
S-ajung, pentru nebun, ocară!
9Stau mut. Plin de tăcere-s eu,
Căci văd cum Tu lucrezi mereu.
10Abate de pe a mea cale –
Azi – apăsarea mâinii Tale,
Căci lovitura de la Tine,
Îmi scoate sufletul din mine.
11Pe om, Tu Doamne îl lovești,
Pentru păcate-l pedepsești,
Încât el e asemenea
Precum este și molia,
Căci în mânia Ta cea mare,
Atingi ceea ce, scump, el are.
Am înțeles din toate-aceste,
Că o suflare omul este.
(Oprire)
12Ascultă-mi strigătul, mereu,
Și rugăciunea, Domnul meu,
Căci un străin m-am arătat
Și un pribeag – neîncetat –
În față-Ți, cum erau și cei
Care au fost părinții mei.
13Mută-Ți a Ta privire dar,
Să pot ca să răsuflu iar,
Până nu plec, cât mai sunt viu,
Căci încurând n-am să mai fiu!
Selectat acum:
Psalmii 39: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca