Psalmii 38
38
Psalmul acesta, negreșit,
Chiar David l-a alcătuit,
Ca ale lui învățăminte
Să fie-aducere aminte
1Nu mă mustra, fără-ncetare,
Doamne-n mânia Ta cea mare
Și nu îngădui să vie,
Asupra mea, a Ta urgie.
2A Ta săgeată m-a-nțepat,
Iar mâna Ta m-a apăsat.
3În carnea mea, neîndoios,
Nimic nu este sănătos,
Din pricina mâniei Tale
Cari a ieșit în a mea cale.
Vlaga, din oase, mi-a pierit,
Pentru că am păcătuit.
4Fărădelegea mea, mereu,
De-asupra-i, peste capul meu
Și precum o povară grea,
Neîncetat m-apasă ea.
5Au greu miros rănile mele
Și pline de copturi sunt ele,
Căci nebunii am săvârșit.
6Sunt gârbov și m-am istovit,
Căci toată ziua am umblat
Doar de-ntristare apăsat.
7O flacără nimicitoare
Și o durere arzătoare
Simt cum, adânc în mine, taie
Și-mi mistuie din măruntaie,
Încât în carne-mi – ne-ndoios –
Nimic nu este sănătos.
8Puterile-mi sunt spre pieire,
Zdrobit sunt cu desăvârșire.
9Doamne, dorința ce-o am eu,
În fața Ta este mereu.
Suspinul meu s-a ridicat
Și înaintea Ta a stat,
Căci pân’ la Tine a pătruns
Și-astfel, nimic nu-Ți e ascuns.
10Inima-mi bate cu tărie,
Puterile mi se subție,
Iar ale ochilor lumine
Nu se mai află-acum, cu mine.
11Prietenii și toți acei
Cari fost-au cunoscuții mei,
De rana mea s-au depărtat
Iar neamurile mi-au plecat.
12Cei care vor să mă omoare
Îmi întind curse la picioare;
Cei ce-mi voiesc nenorocirea,
Cu răutăți doar, umplu firea
Și toată ziua se vădesc
Cum că înșelăciuni urzesc.
13Asemeni surdului – mereu –
Și-asemeni mutului sunt eu,
Pentru că nu aud nimic
Și nici o vorbă nu le zic.
14Asemeni omului lipsit
De-auz, și eu m-am dovedit,
Pentru că iată, gura mea
Nici un răspuns nu are-n ea.
15Doamne, spre Tine eu privesc
Și-n Tine doar nădăjduiesc.
Tu ești Acela cari, mereu,
Ai să-mi răspunzi, o, Domnul meu!
16Eu zic: „Tu nu îi lași pe cei
Care îmi sunt vrăjmași ai mei,
Ca să se bucure de mine.
De-asemenea, eu știu prea bine
Că nu-i lași să se fudulească
Și împotrivă-mi să vorbească,
Atuncea când al meu picior
Se clatină șovăitor!”
17Mă aflu-aproape de cădere
Și-n față-mi, e a mea durere.
18Mărturisesc fără-ncetare,
Fărădelegea mea cea mare
Și simt durerile, mereu,
Pe cari le dă păcatul meu.
19De viață-s plini vrăjmașii mei
Și au multă putere-n ei.
Aceia care s-au vădit
Că m-au urât necontenit
Fără temei, mulți se arată.
20Rău, pentru bine-mi întorc, iată.
Îmi sunt potrivnici, căci mereu,
Doar binele îl caut eu.
21Doamne, să nu Te depărtezi
De mine, ci să mă veghezi,
Pe calea mea, necontenit.
Nu vreau, cumva, ca părăsit
Să fiu de Tine, ci mereu,
22Vino în ajutorul meu
Și-astfel izbândă voi avea,
O, Doamne, Mântuirea mea!
Selectat acum:
Psalmii 38: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca