Psalmii 45
45
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Va trebui cântat ăst cânt,
Așa după cum „Crinii” sânt.
Fiii lui Core au urzit
Psalmul acesta, negreșit,
Și-i o cântare minunată
Care, de dragoste, se-arată
1Iată cuvinte minunate
Ce sunt de farmec încărcate.
În inimă îmi clocotesc,
Făcându-mă ca să vorbesc:
„Lucrarea mea s-a înălțat
Spre laudă, pentru-mpărat!”
Ca pana unui scriitor –
Deprins cu jocul vorbelor –
Ce iscusință a vădit,
Să-mi fie limba, negreșit!
2Tu, dintre oameni, ne-ndoios
Te dovedești cel mai frumos,
Iar ale tale buze – iată –
Pline de har doar, se arată.
De-aceea, binecuvântat
Ești tu, de Domnul, ne-ncetat.
3Viteaz războinic, te arată
Și-ncinge-ți sabia pe dată –
Podoaba și cu slava ta.
4Da, slava ți-o vei arăta!
Ia-ți arcul tău de luptător
Și-arată-te biruitor,
Să aperi adevărul dat,
Neprihănirea – ne-ncetat –
Și cu blândețea. Dreapta ta,
Mândre isprăvi, va arăta.
O fă astfel să strălucească
Și faimă-apoi să dobândească!
5Tu ai săgețile-ascuțite.
Inimi, cu ele-or fi lovite,
Ale vrăjmașilor pe care
Al nostru împărat îi are.
Sub vârful lor ucigător
Cădea-va orișice popor.
6Al Domnului jilț de domnie
E așezat în veșnicie.
Al său toiag, cu cari domnește,
Doar de dreptate se vădește.
7Neprihănirea o iubești;
Dar răutatea o urăști.
De-aceea Dumnezeul Tău
Te-a uns cu untdelemnul Său,
Cu untdelemn de bucurie,
Căci El Îți hărăzește ție,
O altă soartă și Te-a pus
Ca dintre toți, să fii mai sus.
8Smirna, aloia, casia,
Miros plăcut fac a avea
Hainele tale; ai palate
Care-s în fildeș îmbrăcate,
Iar instrumente muzicale
Înveselesc casele tale,
Cu melodia lor ușoară
Cari, de pe-ale lor strune, zboară.
9Printre-ale tale prea iubite,
Sunt fete de-mpărat găsite.
Mireasa ta – a ta aleasă,
Care îți e împărăteasă –
La dreapta-ți stă, împodobită,
Cu aur din Ofir gătită.
10Ascultă fiică și privește
În jurul tău, căci trebuiește
Să uiți de-acum, al tău popor
Și casele părinților!
11Atuncea, împăratul are
Ca frumusețea ta cea mare
Să o poftească. Însă el
Este chiar Domnul tău; astfel,
Tu să te-nchini în fața lui.
12Atuncea, fiica Tirului,
Precum și cele mai bogate
Cari în popor vor fi aflate,
Să cumpere – vor căuta –
Mereu, bunăvoința ta.
13Fata-mpăratului e plină
De strălucire și lumină.
Șade-n palatu-mpărătesc
Iar straiele-i se dovedesc
A fi din aurul curat.
14Ea e adusă la-mpărat,
Purtând veșmintele țesute,
Cari la gherghef au fost făcute.
În a ei urmă, se zăresc
Fetele care-o însoțesc,
Căci fiicele cu care vine,
Aduse trebuie, la tine.
15În casa-mpărătească stau
Și-acolo parte – mereu – au
De-o veselie necurmată
Și-o bucurie minunată.
16Iată că fiii au să-ți vie
Să se așeze la domnie.
În țară, ei au să domnească,
Părinții să-și înlocuiască.
17Numele tău e pomenit,
Din neam în neam, necontenit.
Popoarele – cât au să fie –
Te laudă, în veșnicie.
Selectat acum:
Psalmii 45: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca