De-aceea, noi Îi datorăm,
Acuma, faptul că ne-aflăm,
Doar prin credință așadar,
Intrați în starea cea de har,
În cari ne bucurăm, mereu,
Nădăjduind în Dumnezeu,
La arătarea slavei Sale.
Ba mai mult, am găsit cu cale,
Că-i bine să ne bucurăm,
Chiar și atunci când înfruntăm
Necazurile, căci noi știm
Că, prin acestea, dobândim,
Răbdarea cea de trebuință,
Care ne-aduce biruință,
Când ne aflăm în încercare;
Iar biruința, când apare,
E, de nădejde, însoțită.
Nădejdea, astfel întărită,
Nu ne înșeală, niciodată,
Pentru că-n noi a fost turnată
Iubirea, de la Dumnezeu,
Pe care o purtăm, mereu,
În încercări, pe-acest pământ,
În inimă, prin Duhul Sfânt.