„Acuma dar, vă dau de știre,
Că nu e nici o osândire
Pentru cei care – cum am spus –
Se află în Hristos Iisus,
Trăind nu după-ndemnul care
Firea cea pământească-l are,
Ci după-ndemnul Duhului.
Pentru că iată, legea Lui,
Dă viață în Hristos Iisus
Și izbăvire mi-a adus,
Acum, de Legea de păcat,
Prin care, moarte-am căpătat.
Iată că Domnul a făcut
Ceea ce Legea n-a putut,
Pentru că firea pământească
A reușit să o oprească,
Lăsând-o fără de putere.
Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere –
Atuncea a intervenit
Și astfel, fost-a osândit
Păcatu-n firea pământească,
Căci L-a trimis să se jertfească
Pe însuși Fiul Său – Cel care –
O fire asemănătoare,
Cu a păcatului, luase
Când, înspre lume, se-ndreptase,
Ca Legea – cu-ale ei porunci –
În noi, să se-mplinească-atunci,
În noi aceia care știm
Nu după fire să trăim,
Ci după-ndemnurile care
Duhul le dă, la fiecare.
Într-adevăr, cei ce trăiesc
Conduși de fire, urmăresc,
Neîncetat, lucrul pe care
Doar firea pământească-l are;
Însă, cei care viețuiesc
După îndemnuri ce pornesc
Numai din partea Domnului,
Caută lucrurile Lui.