YouVersion
Pictograma căutare

Romani 8:5-17

Romani 8:5-17 BIV2014

Într-adevăr, cei ce trăiesc Conduși de fire, urmăresc, Neîncetat, lucrul pe care Doar firea pământească-l are; Însă, cei care viețuiesc După îndemnuri ce pornesc Numai din partea Domnului, Caută lucrurile Lui. Umblarea după lucrul care Firea cea pământească-l are O să aducă, negreșit – Drept plată – moartea, la sfârșit. Pornind, însă, în căutare Să afli lucrurile care Sunt ale Duhului, găsești Pace și viață dobândești. Lucruri lumești, cătând mereu, Vrăjmaș Îi ești lui Dumnezeu, Pentru că firea pământească Nu poate să se învoiască Să se supună Legii Lui – Adică Legii Domnului. Cei pământești nu pot să-L facă, Pe Dumnezeu, ca să îi placă. Voi nu mai sunteți pământești, Ci ați ajuns duhovnicești, Dacă va locui, apoi, Duhul lui Dumnezeu, în voi. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să nu aibă cineva Duhul care-i venit de sus – Duh cari e-al lui Hristos Iisus – Să știți că nu este al Lui, Nu este om al Domnului. Dacă Hristos este în voi, Chiar dacă trupul vost’, apoi – Pentru păcat – se dovedește Morții supus, duhul trăiește, Fiind, astfel, deasupra firii, Din pricina neprihănirii. Dacă aveți Duhul de sus, Al Celui care, pe Iisus, Dintre cei morți, L-a înviat, Și trupul vost’ va fi salvat Din moarte, înviind apoi, Pentru-al Său Duh, aflat în voi.” „De-aceea, fraților, vă zic Că nu mai datorăm nimic Firii acesteia, acum. Să nu trăim, deci, nicidecum, După îndemnurile ei, Căci au să piară toți acei Care, neîncetat, trăiesc După îndemnul cel firesc. Dacă prin Duhul, bunăoară, Puteți să faceți ca să moară Faptele trupului, să știți Că voi, atunci, o să trăiți. Cei ce-s călăuziți mereu, De Duhul de la Dumnezeu, Copii ai Săi sunt, negreșit. Iar voi, cu toții, n-ați primit Un duh cari este de robie Ca frică, astfel, să vă fie; Aveți un duh de înfiere Care, mereu, ne dă putere, Ca să strigăm cu toți, deodată, Acum, „Ava”, adică „Tată”. Aflați că Duhu-adeverește – Când, cu al vostru, se unește – Că noi suntem copiii Lui, Suntem copiii Domnului. Și dacă rang de fii avem, Atunci moștenitori suntem: Îl moștenim, pe Cel de Sus, Noi, împreună cu Iisus, Dacă-mpreună cu El știm, Cu-adevărat, să suferim, Ca să fim proslăviți apoi, Asemeni lui Hristos, și noi.