Zaharia 12
12
1Iată Cuvântul Cel venit
Din partea Domnului, rostit
Pentru întregul Israel:
„Așa a cuvântat Acel
Care e Domnul și-a întins
Al cerurilor necuprins,
Cel cari pămânu-a-ntemeiat
Și duh, în om, a așezat:
2„Ascultați ceea ce voi face:
Ierusalimu-l voi preface
Într-un potir de amețire
Pentru întreaga omenire
Cari împrejuru-i s-a aflat.
Nici Iuda nu va fi scăpat,
Căci un potir dat o să-i fie
Și lui, atunci când o să vie
Timpul Ierusalimului,
Timpul împresurării lui.
3Când vremea ‘ceea o să vie,
Ierusalimul o să fie
O piatră grea, pentru popoare,
Care va fi vătămătoare
Pentru cei ce vor încerca –
Atunci – de a o ridica.
Popoarele pământului
Veni-vor împotriva lui.
4În acea zi – fără-ndoială –
Lovesc caii cu amețeală,
Iar cu turbare îi lovesc
Pe cei care îi călăresc.
Peste-a lui Iuda casă, Eu,
Deschiși, Îmi țin ochii, mereu,
Și-arunc orbire cailor
Popoarelor neamurilor.
5În a lor inimă, cei cari
Vor fi în Iuda cei mai mari,
Vor spune: „Cei ce se vădesc
Că în Ierusalim trăiesc
Ne sunt tărie, tuturor,
Prin cel ce-i Domn al oștilor,
Căci Domnul oștilor, mereu,
Fusese al lor Dumnezeu.
6În ziua ‘ceea, pe cei cari
Vor fi în Iuda cei mai mari,
Eu îi voi strânge la un loc
Și-i voi preface într-un foc
Ajuns sub lemne așezat
Sau este sub un snop aflat.
Vor mistui orice popor,
Din dreapta și din stânga lor.
Ierusalimul – negreșit –
Are să fie locuit
Pe locul vechi, cum e știut,
Că fost-a el, de la-nceput.
7Ale lui Iuda corturi, iată
Că mântuite, prima dată,
De către Domnul au să fie,
Pentru ca slava ce se știe
Că este-n a lui David casă,
Precum și slava ce se lasă
Peste acei cari se vădesc
Că la Ierusalim trăiesc,
Să nu se-nalțe peste cei
Care se dovedesc Iudei.
8Când acea zi o să sosească,
Domnul are să-i ocrotească
Pe-aceia care se vădesc
Că la Ierusalim trăiesc.
Tare, cel slab o să se ție,
Căci precum David o să fie.
Casa pe cari David o are,
Ca Dumnezeu va fi de tare,
Ca Îngerul Domnului lor,
Șezând în fața tuturor.
9În ziua ‘ceea, nimicesc
Popoarele care pornesc
Contra Ierusalimului
Și tăbărăsc asupra lui.
10Atunci, asupra casei care
David în stăpânire-o are,
Și peste cei ce se vădesc
Că în Ierusalim trăiesc,
Duh de-ndurare Eu voi pune,
Precum și duh de rugăciune.
Își vor întoarce înapoi
Ochii și vor privi apoi,
Spre Cel pe care L-au străpuns,
Spre Mine, pe cari M-au împuns.
În urmă, Îl vor plânge dar,
Cum cineva-și plânge amar,
Pe fiul care l-a avut,
Care-i era întâi născut.
11Ierusalimul se stârnește,
În ziua ‘ceea, și jelește
De la Hadadrimon pornind,
Și la Meghidon încheind.
12Țara are să se jelească
Și au să se deosebească
Familiile-n jalea lor.
Familiile caselor
Lui David, iată – negreșit –
Se vor jeli deosebit.
Altul va fi, în jalea lor –
Atunci – glasul femeilor.
Familia casei pe care
Natan în stăpânire-o are
Se va jeli deosebit.
Femeile ei – negreșit –
Altfel se vor jeli și ele,
În zilele acelea grele.
13Familia casei pe care
Levi în stăpânire-o are
Se va jeli deosebit.
Femeile ei – negreșit –
Altfel se vor jeli și ele,
În zilele acelea grele.
Familia casei pe care
Șimei în stăpânire-o are
Se va jeli deosebit.
Femeile ei – negreșit –
Altfel se vor jeli și ele,
În zilele acelea grele.
14La fel, familiile toate
În celelalte case-aflate,
Se vor jeli deosebit.
Femeile lor – negreșit –
Altfel se vor jeli și ele,
În zilele acelea grele.”
Selectat acum:
Zaharia 12: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca