Zaharia 4
4
1Îngerul care mi-a vorbit
S-a-ntors apoi, și m-a trezit
Cum i se-ntâmplă omului
Ce-i deșteptat din somnul lui.
2„Ce vezi?” – atunci m-a întrebat.
„Un sfeșnic” – am răspuns de-ndat’.
„Ăst sfeșnic, precum am văzut,
Din aur doar, era făcut.
Deasupra lui, am observat
Un vas că fost-a așezat,
Cari plin cu untdelemn se-arată.
Pe vasu-acela, mai văd – iată –
Și șapte candele pe care
Sunt șapte țevi. Sfeșnicul are
3Și doi măslini, alături lui:
Unul la dreapta vasului,
Iar celălalt măslin aflat,
La stânga lui e așezat.
4Dar, îndrăznesc să întreb eu:
Ce-nseamnă asta, domnul meu?”
5Îngeru-mi puse o-ntrebare:
„Nu știi ce-nseamnă asta, oare?”
Pe loc, atunci, i-am răspuns eu:
„Nu știu ce-nseamnă, domnul meu.”
6Apoi el, iarăși, a luat
Cuvântul și mi-a explicat:
„Ăsta-i cuvântul Domnului.
Află că ăst cuvânt al Lui
E îndreptat către acel
Care-i numit Zorobabel
Și-n felu-acesta cuvântează:
„Ăst lucru nu se-ntemeiază
Nici pe putere sau tărie,
Ci împlinit are să fie
Prin Duhul Meu biruitor” –
A zis Domnul oștirilor.
7„Dar cine ești tu, munte mare?
Cine ești tu, să fii în stare
Să stai în față la acel
Care-i chemat Zorobabel?
Iată dar, ceea ce-ți voi face:
Într-un loc șes, te voi preface.
Căci piatra cea mai însemnată,
Pe Templu fi-va așezată,
De el, în strigătele care
Vor cere pentru ea-ndurare!”
8Cuvântul mi-a vorbit astfel:
9„Mâinile lui Zorobabel
Pus-au, la Casă, temelie.
De-aceea, ele au să fie
Cele cari au s-o isprăvească.
Iată, au să se împlinească
Aceste lucruri, iar apoi,
Veți ști cu toții că la voi,
Am fost trimis de Cel pe care
Drept Domn al ei, oștirea-L are.
10Cine-i cel cari disprețuiește
Ziua care se dovedește
A fi mai slabă, când știut
Este că-i zi de început?
Iată, cei șapte au să fie,
Mereu, doar plini de bucurie,
Privind la cumpăna pe care,
Zorobabel, în mâini, o are.
Cei șapte-s ochii Domnului.
Pe-ntinderea pământului,
Cutreieră neobosiți,
Fiind mereu, neadormiți.”
11Atunci, cuvântul l-am luat
Și-am îndrăznit de-am întrebat:
„Te rog să-mi lămurești apoi,
Ce sunt măslinii ăștia doi,
Alăturați sfeșnicului,
La dreapta și la stânga lui?”
12A doua oară am luat
Cuvântul și am întrebat:
„Ce vrea să însemneze, oare,
Acele două ramuri care
Sunt de măslini și-s așezate
Lângă acele țevi lucrate
Din aur? Țevile acele,
Două se-arată a fie ele
Și după cum zăresc eu bine,
Prin ele, untdelemnul vine.”
13Îngeru-mi puse o-ntrebare:
„Nu știi ce-nseamnă asta, oare?”
Pe loc, atunci i-am răspuns eu:
„Nu știu ce-nseamnă, domnul meu.”
14Atunci el iarăși a luat
Cuvântul și mi-a explicat:
„Aceștia-s cei doi unși, cei care
Aflați sunt – fără încetare –
În fața Domnului Cel Sfânt,
Care Stăpân e, pe pământ.”
Selectat acum:
Zaharia 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca