Țefania 1
1
Amenințări împotriva lui Iuda și Ierusalimului
1Cuvântul cel venit de sus,
Al Domnului, care-a fost spus
Către Țefania cel care
E al lui Cuși fiu, cari îl are –
Drept tată – pe Ghedalia.
El este de-asemenea
Fecior și pentru Amaria,
Precum și pentru Ezechia.
În timpu-acela, la domnie,
În a lui Iuda-mpărăție,
Fusese cel cari se vădea
Al lui Amon fiu, Iosia.
2„Voi nimici, de pe pământ,
Toate câte pe el, azi, sânt” –
Spusese Domnul. „Nimicesc
3Oameni și vite. Prăpădesc
Popoarele păsărilor,
Precum și peștii mărilor
Și pietrele de poticnire
Și pe cei răi de peste fire.
Pe tot pământul, îi lovesc
Pe oameni și îi nimicesc.
Îi spulber cu desăvârșire.
4Am să-Mi întorc a Mea privire
Și spre Ierusalim întind
Brațul și am să îl cuprind
Pe Iuda. Cu desăvârșire
Voi spulbera, de peste fire,
Urma lui Bal, numele care
Acela ce-i slujește-l are
Și de asemenea pe toți
Cari se vădesc ai lui preoți.
5Îi nimicesc pe cei pe care
Urcă s-aducă închinare –
Pe-acoperiș – oștirilor
Ce sunt ale cerurilor,
Pe-aceia cari s-au închinat
Și cari pe Domnul au jurat,
Dar în același timp – la fel –
Au mai jurat și pe acel
Care, Malcam, este chemat
Și este al lor împărat.
6Pe-aceia care s-au vădit
Pe Domnul că L-au părăsit,
Pe cei cari nu L-au căutat
Și cari de El n-au întrebat,
Pe-aceia am să îi lovesc,
Pentru că vreau să-i nimicesc.”
7„Tăcere-n fața Domnului!
Căci e aproape ziua Lui,
În care jertfe-a pregătit
Și-ospețele Și le-a sfințit.
8În ziua jertfei Domnului,
Pe fiii împăratului,
Pe voievozi, pe orișicine
Va îmbrăca haine străine
Am să îi pedepsesc. Cu ei,
9Îi pedepsesc și pe acei
Cari peste prag sar, pe cei care
Cu silnicii și înșelare
Au umplut casele celor
Ce s-au vădit stăpâni ai lor.”
10„În ziua ‘ceea”– Domnul zice –
„Mare prăpăd are să pice
Pe culmile dealurilor.
Atunci, la poarta peștilor,
Au să se-audă țipete
De jale doar, și urlete
În mahalalele aflate
În altă parte din cetate.
11Locuitori din Macteș, voi
Vă văietați dar, căci apoi,
Cei care fac negoț, să știți
Că au să fie nimiciți.
De-asemenea, cei încărcați
Cu-argint nu vor mai fi cruțați,
Căci spulberați de peste fire
Vor fi ei, cu desăvârșire.
12Când vremea ‘ceea va veni,
Atuncea Eu voi scormoni
Ierusalimul vostru mare –
În orice loc – cu felinare,
Pentru că am să-i pedepsesc
Pe toți cei cari se bizuiesc
Pe ale lor drojdii și zic:
„Nu se va întâmpla nimic,
Căci Domnul, din înaltul Său,
Nu face nici bine, nici rău!”
13A lor avere adunată,
De jaf are să fie dată,
Iar casele lor pustiite
Ajunge-vor și nimicite.
Case, ei au să își zidească,
Dar nu au să le locuiască.
Vii vor sădi, făr’ a avea
Parte din al lor vin să bea.”
14Iată că vine peste fire
A Domnului zi! De-mplinire,
Aproape-i ziua Lui, căci are
Ca să sosească-n grabă mare!
Amarnică e ziua Lui
Și-atunci plânsul viteazului
O să se-audă, cu amar,
Dintr-un hotar, în alt hotar.
15Ziua aceea o să fie
Menită numai de mânie,
De groază și de necaz mare,
Pentru că este ziua care
E dată pentru pustiire,
Precum și pentru nimicire.
Este o zi întunecată,
De nori și beznă înecată,
16O zi în care trâmbița
Țipătul și-l va înălța
În strigătele de război
Cari se vor îndrepta, apoi,
Către cetățile zidite
Și turnurile întărite.
17Atuncea, omenirea are
Să fie pusă-n strâmtorare.
Va bâjbâi, cum bâjbâiesc
Cei care orbi se dovedesc,
Căci împotriva Domnului
Este păcatul omului.
De-aceea, sângele vărsat
Are a fi asemănat
Cu praful, iar carnea apoi,
O-mprăștii ca pe un gunoi!
18Aurul ce îl vor avea
Și-argintul lor, de-asemenea,
Nu vor putea să-i izbăvească,
Atunci când are să sosească,
În lume, ziua Domnului.
De focul geloziei Lui,
Întreaga țară mistuită
Are a fi și nimicită,
Cu toți cei care se vădesc
Că pe al ei cuprins trăiesc.
Selectat acum:
Țefania 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca