1 Cronici 11
11
II. DAVÍD, FONDATORUL CULTULUI DE LA TEMPLU
REGALITATEA LUI DAVÍD
Consacrarea lui Davíd ca rege al lui Israél#11,0 Omițând tot ceea ce în 2Sam 1–4 se referă la comportamentul lui Davíd cu ocazia morții lui Saul (elegia asupra celor uciși, Saul și Ionatàn, regalitatea exercitată la Hebròn, contestațiile, lupta cu casa lui Saul), autorul Cronicilor prezintă întronarea lui Davíd ca și cum încă de la început acesta și-ar fi exercitat puterea asupra întregului Israèl. Autorul reproduce fragmentul din 2Sam 5,1-3, adăugând la sfârșit un detaliu propriu: el vrea să arate că încă de la început Davíd este înconjurat de poporul său fidel, de viteji valoroși, de conducători și de prieteni: un singur rege, un popor pur din punct de vedere etnic și compact unit în jurul lui, o capitală unică sunt cele trei elemente la care nu se poate renunța în viziunea teocratică a autorului.
1Tot Israélul s-a adunat la Davíd, la Hebrón, zicând: „Iată, noi suntem oasele tale și carnea ta! 2Odinioară#11,2 Lit.: „ieri și a treia zi”., chiar și când Saul era rege, tu erai cel care îl făceai pe Israél să iasă și să intre. Domnul Dumnezeul tău ți-a zis: «Tu îl vei păstori pe poporul meu, pe Israél, și tu vei fi conducător peste poporul meu, Israél»”. 3Toți bătrânii lui Israél au venit la rege, la Hebrón. Davíd a încheiat o alianță cu ei la Hebrón înaintea Domnului. Ei l-au uns pe Davíd rege peste Israél, după cuvântul Domnului [spus] prin Samuél#11,3 Hagiograful adaugă acest sfârșit de frază pentru a sublinia că regalitatea lui Davíd este în conformitate cu voința lui Dumnezeu exprimată prin Samuèl (1Sam 16). Așadar, nu este numai rezultatul unei strategii umane dusă la îndeplinire de reprezentanții poporului..
Luarea Ierusalímului#11,4 V. 4-9 urmează, în general, 2Sam 5,6-10, dar cu o perspectivă proprie: cucerirea Ierusalímului este realizată de tot Israèlul și nu numai de trupele lui Davíd ( 2Sam 5,6). Este primul act al lui Davíd ca rege și nu este reținut niciun detaliu defavorabil cu privire la el (spre exemplu, cuvintele injurioase ale iebuseilor din 2Sam 5,6).
4Davíd a mers cu tot Israélul la Ierusalím, adică Iebús#11,4 Numele „Iebùs” pentru Ierusalím apare rar în Vechiul Testament (numai în Cronici și Jud 19,10-11). Ierusalím era cunoscut încă din mileniul al II-lea cu numele de „Urusalím”.. Acolo erau iebuséii, locuitorii țării. 5Locuitorii din Iebús i-au zis lui Davíd: „Nu vei intra aici!”. Dar Davíd a capturat fortăreața Sión, adică cetatea lui Davíd. 6Davíd zisese: „Oricine îi va lovi cel dintâi pe iebuséi va fi căpetenie și conducător”. Ióab#11,6 Ioàb nu este menționat în textul paralel din 2Sam 5. Probabil, autorul Cronicilor l-a găsit într-o altă sursă sau a voit să sublinieze rolul marcant al acestuia în timpul domniei lui Davíd., fiul Țerúiei, a urcat cel dintâi și a devenit căpetenie. 7Davíd a locuit în fortăreață; de aceea au numit-o cetatea lui Davíd#11,7 Titlul arată că fortăreața iebusee a devenit capitala regatului davídic. Acest nume eclipsează toate celelalte denumiri.. 8Davíd a construit cetatea de jur împrejur, de la Mílo până în împrejurimi. Iar Ióab a restaurat restul cetății. 9Davíd a devenit din ce în ce mai mare și Domnul Sabaót era cu el.
Vitejii lui Davíd
10Acestea sunt căpeteniile vitejilor pe care îi avea Davíd și care s-au arătat puternici cu el în domnia lui și cu tot Israélul; l-au făcut rege după cuvântul Domnului cu privire la Israél.
11Acesta este numărul vitejilor pe care i-a avut Davíd: Iașobeám#11,11 În textul grec poartă numele de Iș-Bàal. Dintre aceștia trei, textul nu menționează decât doi (Iașobeàm și Eleazàr, la v. 12). După 2Sam 23,11, cel de-al treilea era Șama, dar v. 9-12 din 2Sam 23 au fost probabil condensate în mod accidental., fiul unuia din Hacmón, căpetenia Celor Treizeci#11,11 Lista care urmează distinge două grupe de războinici: o grupă a Celor Trei și o grupă a Celor Treizeci. Însă adesea se face confuzie între cele două grupe.. El și-a învârtit sulița împotriva a trei sute și i-a ucis dintr-o dată.
12După el, Eleazár, fiul lui Dodó, fiul lui Ahohí, unul dintre Cei Trei Viteji. 13El era cu Davíd la Pas-Damím#11,13 Localitate din câmpia Șefelàh, între Socò și Azèca., unde se adunaseră filisténii pentru luptă. Acolo era o bucată de pământ plină cu orz, iar poporul a fugit dinaintea filisténilor. 14S-au așezat în mijlocul ogorului și l-au eliberat. I-au bătut pe filisténi și Domnul a provocat o mare eliberare.
15Trei dintre cele treizeci de căpetenii au coborât la stâncă, la Davíd, în peștera Adulám#11,15 Se află la 15 km nord-est de Bet-Gibrín., când tabăra filisténilor era fixată în valea Refaím. 16Davíd era atunci în fortăreață, iar garnizoana filisténilor era atunci la Betleém. 17Davíd a avut o dorință și a zis: „Cine va scoate apă din fântâna din Betleém care este la poartă?”. 18Atunci, Cei Trei au traversat tabăra filisténilor și au scos apă din fântâna din Betleém care e la poartă. Au luat-o și au adus-o la Davíd, dar Davíd nu a vrut să bea, ci a vărsat-o pentru Domnul. 19El a zis: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac aceasta! Să beau eu sângele#11,19 Potrivit concepției ebraice, sângele reprezenta viața (cf. Lev 13,11.14; Dt 12,23). acestor oameni care [și-au riscat] viețile și au adus-o [cu prețul] vieților lor?”. Și nu a vrut s-o bea. Aceasta au făcut Cei Trei Viteji.
20Abișái, fratele lui Ióab, era căpetenia Celor Trei. El și-a învârtit sulița împotriva a trei sute și i-a omorât. Și și-a făcut un nume între Cei Trei. 21Dintre Cei Trei, el era mai vestit decât ceilalți doi și a fost căpetenia lor; dar nu i-a ajuns pe Cei Trei.
22Benáia, fiul lui Iehoiáda, fiul unui viteaz din Cabțeél#11,22 Localitate în Nègheb, aproape de Bèer-Șèba, probabil actualul Kírbet-Hurà., a făcut fapte mari. A ucis doi lei#11,22 Lit.: „ʾárîʾēl”. Probabil, numele se referă la erou sau campion, comparat unui leu. din Moáb; a coborât și a ucis un leu într-o groapă, într-o zi cu zăpadă. 23El a lovit un egiptéan, un om a cărui statură era de cinci coți#11,23 E o statură colosală, mai mult de doi metri. și care avea o suliță ca sulul țesătorului. A coborât la el cu un toiag, a smuls sulița din mâna egiptéanului și l-a ucis cu sulița lui. 24Acestea le-a făcut Benáia, fiul lui Iehoiáda, și a avut un nume între Cei Trei Viteji. 25A fost cinstit mai presus de Cei Treizeci, dar nu i-a ajuns pe Cei Trei. Davíd l-a pus peste garda sa.
26Vitejii armatelor erau: Asaél, fratele lui Ióab. Elhanán, fiul lui Dodó din Betleém. 27Șamót din Harór; Héleț din Pelón. 28Irá, fiul lui Ichéș din Técoa; Abíezerdin Anatót; 29Sibecái din Hușá; Ilai din Ahóah. 30Maharái din Netófa; Héled, fiul lui Baaná din Netófa. 31Itái, fiul lui Ribái din Ghibéea fiilor lui Beniamín; Benáia din Piratón. 32Hurai din Náhale-Gaáș; Abiél#11,32 În 2Sam 23,31, avem Abí-Albòn; probabil forma primară este Abí-Bàal, nume foarte răspândit în timpul lui Davíd, dar considerat suspect din cauza termenului Bàal. din Arabáh; 33Azmávet din Baharím; Eliahbá din Șaalbón; 34Bené-Hașém din Ghizón; Ionatán, fiul lui Șaghé din Harár; 35Ahíam, fiul lui Sacár din Harár; Elifál, fiul lui Ur. 36Héfer din Mechéra; Ahía#11,36 2Sam 23,34 are „Eliàm, fiul lui Ahitofèl din Ghilòn”. Autorul Cronicilor schimbă numele, întrucât nu voia să evoce amintirea lui Ahitofèl, trădătorul lui Davíd (cf. 2Sam 15,31). din Pelón; 37Hețro din Carmél; Naarái, fiul lui Ezbái; 38Ioél, fratele lui Natán; Mibhár, fiul lui Hagrí. 39Țélec din Amón; Nahrai din Beerót, care purta armele lui Ióab, fiul Țerúiei. 40Irá din Iéter; Gáreb din Iéter; 41Uría#11,41 Autorul Cronicilor nu termină lista din 2Sam 23 cu Uría, heteul, care ar putea să aducă aminte de păcatul lui Davíd, pentru că astfel i-ar leza imaginea. Din acest motiv, completează lista cu un catalog propriu care cuprinde 16 nume de proveniență necunoscută., hetéul; Zabád, fiul lui Ahlái. 42Adina, fiul lui Șizá din Rubén, căpetenia celor din Rubén și cu el treizeci [de oameni]. 43Hanán, fiul lui Maáca; Iosafát din Meten; 44Ozía din Aștarót; Șamá și Iehiél, fiii lui Hotám din Aroér; 45Iediaél, fiul lui Șimrí. Iohá, fratele său, din Tiț. 46Eliél din Mahavím; Ieribái și Ioșávia, fiii lui Elnaám; Itmá din Moáb. 47Eliél, Óbed și Iaasiél din Țobá#11,47 O regiune situată la nord-est de Damasc, formată în mare parte din stepă și pustiu.. #2Sam 5,1-3 #2Sam 5,6-10 #2Sam 28,8-39
Selectat acum:
1 Cronici 11: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
1 Cronici 11
11
II. DAVÍD, FONDATORUL CULTULUI DE LA TEMPLU
REGALITATEA LUI DAVÍD
Consacrarea lui Davíd ca rege al lui Israél#11,0 Omițând tot ceea ce în 2Sam 1–4 se referă la comportamentul lui Davíd cu ocazia morții lui Saul (elegia asupra celor uciși, Saul și Ionatàn, regalitatea exercitată la Hebròn, contestațiile, lupta cu casa lui Saul), autorul Cronicilor prezintă întronarea lui Davíd ca și cum încă de la început acesta și-ar fi exercitat puterea asupra întregului Israèl. Autorul reproduce fragmentul din 2Sam 5,1-3, adăugând la sfârșit un detaliu propriu: el vrea să arate că încă de la început Davíd este înconjurat de poporul său fidel, de viteji valoroși, de conducători și de prieteni: un singur rege, un popor pur din punct de vedere etnic și compact unit în jurul lui, o capitală unică sunt cele trei elemente la care nu se poate renunța în viziunea teocratică a autorului.
1Tot Israélul s-a adunat la Davíd, la Hebrón, zicând: „Iată, noi suntem oasele tale și carnea ta! 2Odinioară#11,2 Lit.: „ieri și a treia zi”., chiar și când Saul era rege, tu erai cel care îl făceai pe Israél să iasă și să intre. Domnul Dumnezeul tău ți-a zis: «Tu îl vei păstori pe poporul meu, pe Israél, și tu vei fi conducător peste poporul meu, Israél»”. 3Toți bătrânii lui Israél au venit la rege, la Hebrón. Davíd a încheiat o alianță cu ei la Hebrón înaintea Domnului. Ei l-au uns pe Davíd rege peste Israél, după cuvântul Domnului [spus] prin Samuél#11,3 Hagiograful adaugă acest sfârșit de frază pentru a sublinia că regalitatea lui Davíd este în conformitate cu voința lui Dumnezeu exprimată prin Samuèl (1Sam 16). Așadar, nu este numai rezultatul unei strategii umane dusă la îndeplinire de reprezentanții poporului..
Luarea Ierusalímului#11,4 V. 4-9 urmează, în general, 2Sam 5,6-10, dar cu o perspectivă proprie: cucerirea Ierusalímului este realizată de tot Israèlul și nu numai de trupele lui Davíd ( 2Sam 5,6). Este primul act al lui Davíd ca rege și nu este reținut niciun detaliu defavorabil cu privire la el (spre exemplu, cuvintele injurioase ale iebuseilor din 2Sam 5,6).
4Davíd a mers cu tot Israélul la Ierusalím, adică Iebús#11,4 Numele „Iebùs” pentru Ierusalím apare rar în Vechiul Testament (numai în Cronici și Jud 19,10-11). Ierusalím era cunoscut încă din mileniul al II-lea cu numele de „Urusalím”.. Acolo erau iebuséii, locuitorii țării. 5Locuitorii din Iebús i-au zis lui Davíd: „Nu vei intra aici!”. Dar Davíd a capturat fortăreața Sión, adică cetatea lui Davíd. 6Davíd zisese: „Oricine îi va lovi cel dintâi pe iebuséi va fi căpetenie și conducător”. Ióab#11,6 Ioàb nu este menționat în textul paralel din 2Sam 5. Probabil, autorul Cronicilor l-a găsit într-o altă sursă sau a voit să sublinieze rolul marcant al acestuia în timpul domniei lui Davíd., fiul Țerúiei, a urcat cel dintâi și a devenit căpetenie. 7Davíd a locuit în fortăreață; de aceea au numit-o cetatea lui Davíd#11,7 Titlul arată că fortăreața iebusee a devenit capitala regatului davídic. Acest nume eclipsează toate celelalte denumiri.. 8Davíd a construit cetatea de jur împrejur, de la Mílo până în împrejurimi. Iar Ióab a restaurat restul cetății. 9Davíd a devenit din ce în ce mai mare și Domnul Sabaót era cu el.
Vitejii lui Davíd
10Acestea sunt căpeteniile vitejilor pe care îi avea Davíd și care s-au arătat puternici cu el în domnia lui și cu tot Israélul; l-au făcut rege după cuvântul Domnului cu privire la Israél.
11Acesta este numărul vitejilor pe care i-a avut Davíd: Iașobeám#11,11 În textul grec poartă numele de Iș-Bàal. Dintre aceștia trei, textul nu menționează decât doi (Iașobeàm și Eleazàr, la v. 12). După 2Sam 23,11, cel de-al treilea era Șama, dar v. 9-12 din 2Sam 23 au fost probabil condensate în mod accidental., fiul unuia din Hacmón, căpetenia Celor Treizeci#11,11 Lista care urmează distinge două grupe de războinici: o grupă a Celor Trei și o grupă a Celor Treizeci. Însă adesea se face confuzie între cele două grupe.. El și-a învârtit sulița împotriva a trei sute și i-a ucis dintr-o dată.
12După el, Eleazár, fiul lui Dodó, fiul lui Ahohí, unul dintre Cei Trei Viteji. 13El era cu Davíd la Pas-Damím#11,13 Localitate din câmpia Șefelàh, între Socò și Azèca., unde se adunaseră filisténii pentru luptă. Acolo era o bucată de pământ plină cu orz, iar poporul a fugit dinaintea filisténilor. 14S-au așezat în mijlocul ogorului și l-au eliberat. I-au bătut pe filisténi și Domnul a provocat o mare eliberare.
15Trei dintre cele treizeci de căpetenii au coborât la stâncă, la Davíd, în peștera Adulám#11,15 Se află la 15 km nord-est de Bet-Gibrín., când tabăra filisténilor era fixată în valea Refaím. 16Davíd era atunci în fortăreață, iar garnizoana filisténilor era atunci la Betleém. 17Davíd a avut o dorință și a zis: „Cine va scoate apă din fântâna din Betleém care este la poartă?”. 18Atunci, Cei Trei au traversat tabăra filisténilor și au scos apă din fântâna din Betleém care e la poartă. Au luat-o și au adus-o la Davíd, dar Davíd nu a vrut să bea, ci a vărsat-o pentru Domnul. 19El a zis: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac aceasta! Să beau eu sângele#11,19 Potrivit concepției ebraice, sângele reprezenta viața (cf. Lev 13,11.14; Dt 12,23). acestor oameni care [și-au riscat] viețile și au adus-o [cu prețul] vieților lor?”. Și nu a vrut s-o bea. Aceasta au făcut Cei Trei Viteji.
20Abișái, fratele lui Ióab, era căpetenia Celor Trei. El și-a învârtit sulița împotriva a trei sute și i-a omorât. Și și-a făcut un nume între Cei Trei. 21Dintre Cei Trei, el era mai vestit decât ceilalți doi și a fost căpetenia lor; dar nu i-a ajuns pe Cei Trei.
22Benáia, fiul lui Iehoiáda, fiul unui viteaz din Cabțeél#11,22 Localitate în Nègheb, aproape de Bèer-Șèba, probabil actualul Kírbet-Hurà., a făcut fapte mari. A ucis doi lei#11,22 Lit.: „ʾárîʾēl”. Probabil, numele se referă la erou sau campion, comparat unui leu. din Moáb; a coborât și a ucis un leu într-o groapă, într-o zi cu zăpadă. 23El a lovit un egiptéan, un om a cărui statură era de cinci coți#11,23 E o statură colosală, mai mult de doi metri. și care avea o suliță ca sulul țesătorului. A coborât la el cu un toiag, a smuls sulița din mâna egiptéanului și l-a ucis cu sulița lui. 24Acestea le-a făcut Benáia, fiul lui Iehoiáda, și a avut un nume între Cei Trei Viteji. 25A fost cinstit mai presus de Cei Treizeci, dar nu i-a ajuns pe Cei Trei. Davíd l-a pus peste garda sa.
26Vitejii armatelor erau: Asaél, fratele lui Ióab. Elhanán, fiul lui Dodó din Betleém. 27Șamót din Harór; Héleț din Pelón. 28Irá, fiul lui Ichéș din Técoa; Abíezerdin Anatót; 29Sibecái din Hușá; Ilai din Ahóah. 30Maharái din Netófa; Héled, fiul lui Baaná din Netófa. 31Itái, fiul lui Ribái din Ghibéea fiilor lui Beniamín; Benáia din Piratón. 32Hurai din Náhale-Gaáș; Abiél#11,32 În 2Sam 23,31, avem Abí-Albòn; probabil forma primară este Abí-Bàal, nume foarte răspândit în timpul lui Davíd, dar considerat suspect din cauza termenului Bàal. din Arabáh; 33Azmávet din Baharím; Eliahbá din Șaalbón; 34Bené-Hașém din Ghizón; Ionatán, fiul lui Șaghé din Harár; 35Ahíam, fiul lui Sacár din Harár; Elifál, fiul lui Ur. 36Héfer din Mechéra; Ahía#11,36 2Sam 23,34 are „Eliàm, fiul lui Ahitofèl din Ghilòn”. Autorul Cronicilor schimbă numele, întrucât nu voia să evoce amintirea lui Ahitofèl, trădătorul lui Davíd (cf. 2Sam 15,31). din Pelón; 37Hețro din Carmél; Naarái, fiul lui Ezbái; 38Ioél, fratele lui Natán; Mibhár, fiul lui Hagrí. 39Țélec din Amón; Nahrai din Beerót, care purta armele lui Ióab, fiul Țerúiei. 40Irá din Iéter; Gáreb din Iéter; 41Uría#11,41 Autorul Cronicilor nu termină lista din 2Sam 23 cu Uría, heteul, care ar putea să aducă aminte de păcatul lui Davíd, pentru că astfel i-ar leza imaginea. Din acest motiv, completează lista cu un catalog propriu care cuprinde 16 nume de proveniență necunoscută., hetéul; Zabád, fiul lui Ahlái. 42Adina, fiul lui Șizá din Rubén, căpetenia celor din Rubén și cu el treizeci [de oameni]. 43Hanán, fiul lui Maáca; Iosafát din Meten; 44Ozía din Aștarót; Șamá și Iehiél, fiii lui Hotám din Aroér; 45Iediaél, fiul lui Șimrí. Iohá, fratele său, din Tiț. 46Eliél din Mahavím; Ieribái și Ioșávia, fiii lui Elnaám; Itmá din Moáb. 47Eliél, Óbed și Iaasiél din Țobá#11,47 O regiune situată la nord-est de Damasc, formată în mare parte din stepă și pustiu.. #2Sam 5,1-3 #2Sam 5,6-10 #2Sam 28,8-39
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași